OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Rosa Lentini, poeta, traducatoare, critic literar si editor, s-a nascut la Barcelona (Spania), in 1957. Este licentiata in filologie hispanica la Universidad Autónoma din Barcelona. Membru fondator al revistelor de poezie Asimetría (1986-1988) si Hora de Poesía (1979-1995), la aceasta din urma indeplinind si functia de director. Aici, precum si in alte publicatii, a publicat traduceri nenumarate ale poemelor unor autori ca Pierre Reverdy, Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Yves Bonnefoy, Gerard Macé sau Linda Pastan; a realizat mai multe antologii, unele dintre ele in colaborare, printre care merita amintite Poezie din Atlasul Mare (Poesía del Alto Atlas), Poezie Hain-Teny din Madagascar (Poesía Hain-Teny de Madagascar), Poeti elvetieni de limba franceza (Poetas suizos en lengua francesa), Poezie columbiana (Poesía colombiana), Poezie hispano-americana (Poesía Hispanoamericana), Poezie germana (Poesía alemana) si Selectie de poeti germani (Selección de poetas españoles). in prezent, este editoare si codirectoare, impreuna cu Ricardo Cano Gaviria, a editurii de poezie, eseu si proza, Igitur.

A tradus si publicat: Sapte poeti actuali nord-americani: May Swenson, Denise Levertov, Maxine Kumin, Adrienne Rich, Linda Pastan, Lucille Clifton si Carolyn Forché (in colaborare cu Susan Schreibman, 1991, 1992); romanul in versuri Hotul lui Talan (El ladrón de Talan) de Pierre Reverdy, 1997; cartea lui Sharon Olds Satan spune (Satán dice) (in colaborare cu Cano Gaviria, 2001); Poezie reunita (Poesía reunida), 1911-1982 de Djuna Barnes (in colaborare cu Osías Stutman, 2004).

Raspunde si de alcatuirea a doua antologii, prima apartinind lui Carlos Edmundo de Ory (2001) si a doua, tatalui poetei, Javier Lentini (2005), iar ca autoare a selectiei si traducatoare, de alte doua antologii semnate de poetii catalani Joan Perucho si Rosa Leveroni (2000). De asemenea, alaturi de Concha García, raspunde de numarul monografic al revistei Fictiuni: Barcelona – 25 de ani de poezie in limba spaniola (Ficciones: Barcelona – 25 años de poesía en lengua española).
Este autoarea urmatoarelor volume de poezie: Noaptea e o voce visata (La noche es una voz soñada), 1994; Sudul catre mine (El sur hacia mí), 2001; Veninul si piatra (El veneno y la piedra), 2005; Transparente (Transparencias), 2006, precum si plachetele Citind-o pe Alejandra Pizarnik (Leyendo a Alejandra Pizarnik), 1999; Caiet egiptean (Cuaderno de Egipto), 2000; Intermedio (2001) si Cei patru trandafiri (Las cuatro rosas), 2002.

A fost inclusa in nenumarate antologii, dintre care trebuie amintite: Ele au cuvintul (Ellas tienen la palabra), 1997; Nordul si sudul poeziei ibero-americane (Norte y sur de la poesía iberoamericana), 1997; Poetele cautarii (Las poetas de la búsqueda), 2002; Voce nesfirsita (Ilimitada voz), 2003; 11 martie: poeme impotriva uitarii (poemas contra el olvido), 2004); Cealalta poezie a Barcelonei (The other poetry of Barcelona), 2004; Spune eu. Spune timp (Di yo. Di tiempo), 2005; Cu voce proprie (Con voz propia), 2006; Poeti in alb si negru (Poetas en blanco y negro), 2006, precum si in volume de omagiere a unor poeti, printre care: Din inima poporului meu. Omagiu lui Rafael Alberti (Del corazón de mi pueblo. Homenaje a Rafael Alberti), 1977; Furtuni de dragoste impotriva cerurilor. Omagiu lui José Agustín Goytisolo (Tempestades de amor contra los cielos. Homenaje a José Agustín Goytisolo), 2000, si in cartea dedicata lui Eugénio de Andrade, Portugal (2003). Unele dintre poemele sale au fost traduse in engleza, italiana, franceza, portugheza, catalana si romana.

Insula elefantina
De pe malurile insulei, plante cu flori albe sorb apa din Nil. Alaturi de ele, copaci cu puncte albe in cupele pline. Un zgomot strabate aerul. Din salcii si salcimi cad florile in rafale si, in doar citeva clipe, crengile ramin goale si monocrome. Ochiul tau va inregistra, pentru ani de zile, absenta suspendata. Dupa un scurt zbor de recunoastere, pasarile se intorc la locul lor, pe o anume creanga, dintr-un anumit arbore, care, nemiscat, forfoteste acum de viata.

Abu Simbel
in inima muntelui de nisip, dupa ce urci treptele scarii metalice, ai acces la o vedere a cupolei celei mari de deasupra laturii din spate a templului.
Afara, apasata de caldura miezului zilei, inima a inceput sa-mi bata cu o noua si necontrolata putere.
Ajunsa la umbra, imi masor pulsul nebun al singelui si observ imensa inginerie ce sustine muntele si pazeste templul lui Ramses.
Sintem in padurea de ciment, care a permis ca mortii sa se intoarca; le pasim pe umeri si traim deasupra vocilor lor, in interiorul acestui trasnet mut.
O masa violenta de beton ne izoleaza, ocroteste piatra de calcar si evita caderea stincilor. Protejeaza chiar si vena aceasta a mea, care se dilata si se apropie de ce e acolo, jos, de tumultul firelor de nisip, care fac sa incremeneasca pe buze cuvintele care revin: „absenta cercurilor de apa“, „sare“, „racoarea umbrei“. Daca in invizibil se ingroapa vizibilul, arta este un poem, cupola si centru al altui poem, caruia ii sprijina numai marginile.

(Din Caiet egiptean)
Omilie
in turla, clopotul bate in dunga –
semn ca a murit cineva –, in biserica,
la slujba, un recviem de Bach.

Surde supravietuitoare, notele
urca spre bolta,
pleaca din tacere catre linistea
in care inoata uitarea, iar pestii ma-
ninca
nemiscati, de pe buzele noastre ne-
tede.
Mereu cineva sta ghemuit
atunci cind umplem placenta.
Apoi soseste si culpa.
Aceasta este frontiera?
Deodata muzica
coboara ca o plasa
si din rozeta ajung, vii, culorile:
dorm in ele, venele batrine si lustruite.

Peste tot, ritualul dragostei.

Dirijorul da drumul sunetelor
iar apoi le inchide din nou in pumnul
sau.
(Din Sudul catre mine)
Trandafirul de gheata
Trandafirul isi sculpteaza
in frig culorile violente;
si nu e decit o himera a trandafirului
din zapada, un trandafir de iarna,
apa inghetata, alb in alb,
oferindu-se.
Trandafirul trosneste in flacara
si, spre dezolarea zapezii,
nu exista un dezghet mai lent.
(Din Veninul si piatra)
Simbioza
1.
Pe chipul tau intunecat,
moartea si foamea
se intretes, mama,
dar ajunge o lovitura
a miinii tale intepenite
pentru a ne ridica din groapa.

2.
Ne fura cei care ne masoara,
revine la noi rumoarea
poemului care am fost;
te opresti
si pe marginea mlastinii
aluneci, etern neajutorata,
minutios impodobita,
cobori intr-un arpegiu
care se adinceste in sine,
cercuri care se dizolva,
si eu, fara statura,
spre tine, gata sa mor,
numai o piele jos,
abia scapind din copilarie,
evitind la limita atacul
care pe altii ii doboara.

3.
Si pentru a nu abandona cu totul
pericolul, fug linga tine,
in timp ce tu te misti usor
de secole,
ca cineva care ar stringe masa,
o silueta prelunga,
melancolica,
se rostogoleste
in nisip.

4.
Panglicile si carnea
Din ce in ce mai grele
– margini desirate –,
valuri care beau din ochii tai;
acum iti desenez in aur,
ca niste monede mari,
pleoapele,
vreau sa pictez paradisul:
curcubeul, curcubeul,
si sa fac din mijlocul tau
un camuflaj
cu spuma
scoicilor.

5.
Voi scoate apa
ca sa-ti dau sa bei
soarele din nisipuri;
radacinile rasucite
ale mangrovelor,
un decor
ce-ti seamana;
iar greutatea noptii,
e cu mult prea reala,
pina si zavorul
este tras inauntrul tau;
urca o umbra mica,
moarta mea preferata,
o voce cu o panglica,
catre praf,
zboara, dispare
acolo unde nimeni
nu o mai poate rani.
Somnul
(Poem inedit)
Gesturile care se repeta,
monotonia de care este nevoie
pentru a vedea gesturile care se
repeta,
lucrurile disparute, bucuria,
cintecele femeilor,

chemarea melodioasa a tocilarului,
picaturile din ce in ce mai dese
in urma vinzatorului de gheata,
ritmurile cu care invat
sa ma distantez
pentru a descoperi
ca sintem aici
doar pentru a contempla,
memoria facind parte
din aceasta privire,
din povara vietii celorlalti.
Moartea se dezvaluie
cu fiecare amintire,
in care locurile
se amplifica, rasuna.
Le fac loc
mortilor mei,
usori acum precum iertarea,
intrezarind in viltoare
simfonia repetabila,
recunoscind
propria-mi viata traita cu mine.
Chiar daca n-ar exista spatiul,
aceasta calatorie statica
l-ar crea
prin visul intoarcerii.

Traducere de
Cristina Sava
si Rafael Pisot