OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In noaptea dinspre 6 spre 7 decembrie 2001, la cinematograful Odeon din Chisinau, intr-un frig crincen, au fost proiectate 10 ore non-stop de arta video si film din Japonia, Marea Britanie, Germania, Polonia, Danemarca, SUA, Moldova, Georgia, Croatia, Armenia, Olanda, Austria. Aceasta a fost cea de-a cincea editie a evenimentului anual Videomaraton, organizat de Centrul pentru Arta Contemporana Chisinau. Actiunea a cuprins exemple recente de creatie audio-vizuala alternativa adunate de pe intreg mapamondul. Calitatea si specificul noncomercial ale lucrarilor le fac aproape inaccesibile publicului larg din Republica Moldova. Tocmai de aceea Videomaratonul a constituit un bun prilej pentru cei prezenti, in general tineri, care pe vremuri, in acelasi local, consumau filme despre rusii albi si cei rosii, iar apoi cele hollywoodiene, sa-si mai scalde ochiul si mintea si cu alte modele de structurare a vizibilului.
Tematic si stilistic, Videomaratonul a constituit o oferta culturala care a putut satisface toate gusturile publicului. Ingredientele nu au lipsit in naratiunile alambicate sau constructiile lineare, imaginea de film traditional sau cea combinata cu BD-uri, accentele retro sau punctarile agresiv-dinamice.
O prezenta deosebita a constituit-o Corinna Schnitt din Germania. Discursul feminist al autoarei a fost pe cit de acut, pe atit de acid, reliefind mai cu seama aspectul conditionat-mecanic al existentei feminine. Snönen prezinta o femeie tracasata de muncile casnice si aflata sub impactul autoritar al unei voci off, care tine mereu „s-o intrebe si s-o anunte“, caci subiecte se gasesc mereu. Between four and six surprinde derularea molcoma a unui program incheiat apoteotic (!) cu invitatia la o cafea. Introspectia din Out of your clothes se realizeaza prin prisma spalatului rufelor, tratat, fara indoiala, ca o virtute. Spalind rufe iti poti primeni si personalitatea, potrivit personajului feminin din primul cadru, dar urmind linia femeii din cadrul secund, care-l aglutineaza pe primul, aceasta nobila indeletnicire se asociaza totodata cu depersonalizarea. The sleeping girl mentine nota, mutind insa discursul monologic de pe nivelul interior pe cel exterior, efectul mecanic si zadarnic pastrindu-se, intrucit vocea se inregistreaza pe robotul unui telefon, iar mult dorita EA nu este decit o femeie adormita pictata. I, housewife, in regia lui Renate Poljak, nu se distanteaza de linia croita de C. Schnitt. Chiar si la adincimi, o femeie echipata in costum de scafandru incearca sa nu-si tradeze vocatia domestica: impotriva curentilor, ea calca, matura si se incumeta sa faca si ochiuri. Dar totul se duce pe apa simbetei.

Un moment aparte a fost prilejuit de filmuletele video de circa 1 minut ale artistilor din Novosibirsk, Rusia. Lucrarile realizate impreuna, Blues noses present 14 performances in bunkes, reiterau parca experientele celor patru glumeti din celebra comedie sovietica Gentlemanii baftei. Umorul si mai ales brodarea pe tematica idioteniei au produs exemple citabile: Execution (executarea solemna a pliculetelor de ceai), Unknown cunt (parodierea instinctului sexual feminin), Let it be (portret de grup cu cite un nas de clovn fiecare), Movie (pendularea in sus, in jos a capetelor aliniate). Lucrarile personale ale artistilor din Novosibirsk au mentinut latura idioteniei, accentuind-o in special pe cea sexuala. Veaceslav Mizin poate fi amintit cu Bathroom, Headcold, My fire, My top, Mimica, Funstfürer, unde eroticul e tratat ironic. Constantin Skotnikov, prin art in anus, anal labor, yahoo! our victory!, alatura eroticul abjectului. Friends at Chisinau al artistilor din Novosibirsk, cu Putin, Bin Laden, Bush imbratisati frateste in fata lupoaicei cu Romulus si Remus de la Muzeul de Istorie din Chisinau, a parodiat relatia deosebit de „calduroasa“ si hipermediatizata a celor trei persoane care manipuleaza destinul lumii actuale.

In opozitie cu dinamismul acestor pelicule s-au plasat Palestina in viziunea lui Taysir Batniji si Pure reality de Gert Hatsukov, filme poetice, metaforice, in care imaginea pura, fara vreo narativitate anume, concentra esenta filmului.
S-au remarcat si filmele artistilor basarabeni. Brejnev likes Mamaliga in regia lui Stefan Rusu a readus in atentia publicului faptul ca legatura profunda a Moscovei cu Basarabia trece mai cu seama prin stomac: bucatareasa personala a lui Brejnev a fost o femeie de-a locului. Fara cap, de acelasi autor, a punctat, printr-o alunecare a camerei de luat vederi, legatura curioasa dintre Ioan Botezatorul, ritualul sepukku si casatoria dintre un detinut si o menajera care se implineste doar pe aria spitalului de nebuni. Distrugind diverse obiecte, „agenti“ ai culturii precum radioul, lampa de pe noptiera, spargind si becul, mergind adica la esente, Alexandr Zaikin a atins in Touch the nature atmosfera... intunericului de la inceputuri. Videoclipul Buna dimineata!, realizat de Igor Cobileanschi pentru melodia formatiei Zdob si Zdub, a scos de la naftalina imagini ale anilor ’60-’70 in care au plonjat cu abilitate autorii albumului Agroromantica. Euforia cu care videoclipul a fost receptat de sala a confirmat inca o data faptul ca imaginile sovietice desteapta reactii participative, o „dulce nostalgie“.

Din cavalcada Videomaratonului nu au lipsit nici exercitiile autoreflexive trecute prin „teasta“ propriului corp. S-au aliniat intr-un cerc buzele capsate ale lui Constantin Skotnikov din I can’t be silent, parodierea portretului lui Puskin prin creionarea lui pe un frigider cu singe direct din vina lui Veaceslav Mizin din Selfportret, date din biografia lui Pavel Braila scrise cu creta si sterse progresiv, in forma circulara, din Recalling Events.
Desi, luate in parte, filmele au fost interesante, prezentarea lor nu a urmat o logica anume. Si aici nu a fost de vina neaparat ochiul, la inceput curios si in final devenit imun la imagine. Inclinam sa credem ca initiatorul Videomaratonului, Marin Turea, nici nu si-a propus sa confere o coerenta evenimentului, spargind tiparele de prezentare. Atit la micronivel, cit si la macronivel, cele 10 ore non-stop de film au accentuat mai degraba cererea si oferta mare de audio-vizual, proprie lumii contemporane. Intr-o totala dezinvoltura, in traditia stilisticii postmoderne s-a plasat si consumul de dragul consumului a acestui colaj de filme, asemenea curselor facute de Forrest Gump doar de dragul de a alerga.