În decurs de o lună, Rusia îşi
va retrage forţele de pe teritoriul georgian, dar nu şi din
regiunile separatiste Abhazia şi Osetia de Sud, a anunţat luni, 8
septembrie, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, după o
întrevedere de peste trei ore, la Moscova, cu omologul său
rus, Dmitri Medvedev. Liderul de la Kremlin a precizat că retragerea
va avea loc de îndată ce vor fi desfăşuraţi în Osetia
de Sud cei 200 de observatori ai Uniunii Europene. Tot Medvedev a mai
spus că are nevoie de asigurări, din partea UE – şi le-a şi
primit, de altfel –, că Georgia nu va mai încerca să
folosească forţa în regiune şi a subliniat că recunoaşterea
de către Rusia a independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud este
„irevocabilă“. Mai mult decît atît, marţi, 9
septembrie, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a anunţat că
Rusia a stabilit relaţii diplomatice cu cele două republici
autoproclamate, fapt care a provocat reacţia diplomaţiei georgiene,
potrivit căreia această măsură nu este altceva decît „un
pas în plus spre anexarea“ celor două teritorii gruzine.
Dincolo de asta, Moscova a fost de acord ca, într-o săptămînă,
să-şi retragă militarii din zona portului Poti, în
condiţiile în care Georgia se va obliga să nu recurgă la
acţiuni militare împotriva Abhaziei. Totuşi, într-un
gest de bunăvoinţă sau de adormire a vigilenţei „adversarului“,
trupele ruse au părăsit marţi localitatea georgiană Ganmuhuri,
situată în apropierea Abhaziei, „primul semn“, potrivit
Internelor de la Tbilisi, al retragerii unităţilor trimise la 8
august.
„Germenii speranţei“?
Greu de spus dacă Nicolas Sarkozy, a
cărui ţară deţine preşedinţia în exerciţiu a UE, flancat
de şeful diplomaţiei, Javier Solana, şi de preşedintele Comisiei,
Jose Manuel Barroso, au reuşit, la exact o lună de la intrarea
trupelor ruse în Georgia, să se „achite“ onorabil de
misiune. Şi asta, chiar dacă lideri europeni şi chiar
Departamentul de Stat s-au grăbit să salute succesul lui
Sarkozy&Co. Nu am putea spune, de pildă, că declaraţia
cancelarului german Angela Merkel în preziua întrevederii
UE-Kremlin, ca să-i zicem aşa, a avut vreo bază de altă natură
decît diplomatică: „Văd germenii speranţei, premierul şrus
– n.m.ţ şi preşedintele salutînd deciziile UE“. În
aceeaşi zi însă, ambasadori europeni la Tbilisi i-au scris
lui Nicolas Sarkozy, pentru a-şi exprima „gravele îngrijorări
privind o posibilă epurare etnică“ în Georgia şi pentru a
denunţa o „încălcare inacceptabilă“ a acordului de
încetare a focului de către Rusia. „Am scris preşedinţiei
franceze a UE şi celei a OSCE pentru ca Sarkozy să cunoască
situaţia înainte de a se întîlni cu preşedintele
rus“, au explicat pentru France Presse ambasadorii eston şi suedez
în Georgia, Thomas Lukk şi Hans Gunnar Aden.
O poveste: pentru prima dată de la
intrarea trupelor ruse în Georgia, la 8 august, ambasadorii
suedez, eston şi leton s-au putut deplasa vineri, 5 septembrie, în
zona de „securitate“ creată de forţele ruse în sudul
regiunii separatiste georgiene Osetia de Sud. Diplomaţii nu au
primit însă autorizaţia de a intra decît în satul
limitrof Karaleti, neputînd merge mai departe. Şi adjunctul
ministrului lituanian de Externe, Laimonas Talat-Kelpsa, a fost oprit
de barajul format de ruşi. „Nefiind autorizaţi să viziteze
satele învecinate zonei de conflict, gravele îngrijorări
privind o posibilă epurare etnică persistă“, scriu diplomaţii
în textul lor comun, citat de France Presse. Ei avertizează că
„restricţiile de deplasare impuse ambasadorilor constituie o
încălcare gravă a Convenţiei de la Geneva privind relaţiile
diplomatice“ şi critică, de asemenea, blocarea unui camion cu
ajutor umanitar la baraj, fapt care constituie „o încălcare
inacceptabilă a acordului de încetare a focului al
preşedintelui Sarkozy, semnat de preşedintele rus Dmitri Medvedev“.
„Ne exprimăm regretul şi îngrijorarea gravă faţă de
neaplicarea de către Rusia a punctului 6 al acordului“, conchid
ei.
„Acţiunile enervante ale
Guvernului rus“
Mult mai virulent decît europenii
a fost vicepremierul american, Dick Cheney. Acesta a afirmat sîmbătă,
6 septembrie, că acţiunile Rusiei, în conflictul cu Georgia,
reprezintă „un afront adus standardelor civilizate“ şi a cerut
ţărilor occidentale să fie unite împotriva eforturilor
Moscovei de a-şi folosi poziţia dominantă în calitate de
furnizor de energie pentru a-şi intimida vecinii. Utilizînd
unul dintre cele mai dure limbaje ale diplomaţiei Statelor Unite din
ultima perioadă, Cheney a descris Rusia drept o naţiune din ce în
ce mai războinică, ale cărei acţiuni contrastează cu cele ale
comunităţii internaţionale. „Brutalitatea faţă de un vecin
este doar ultima dintr-o serie de acţiuni nefolositoare şi
enervante ale Guvernului rus“, a spus Cheney, citat de Associated
Press. „În ultimele 30 de zile, Rusia a violat suveranitatea
unei democraţii, a încheiat şi apoi a încălcat un
acord solemn într-un afront direct adus UE, şi-a afectat grav
credibilitatea şi poziţia globală şi şi-a subminat propriile
relaţii cu SUA şi cu alte state“. Cheney şi-a exprimat,
totodată, îngrijorarea în legătură cu viitoarele
acţiuni ale Rusiei, ţinînd cont că Moscova „continuă să
folosească energia ca instrument al forţei şi manipulării“ şi
„a întrerupt sau a ameninţat că va întrerupe
livrările de petrol sau gaze naturale către Georgia“ şi către
alte ţări. Oficialul american a estimat însă că extinderea
NATO va continua în pofida opoziţiei Moscovei, declarînd
că Rusia ar trebui să salute aderarea ţărilor vecine la o alianţă
care nu este beligerantă şi ai cărei membri sînt state
democratice.
Analiştii apreciază că Statele Unite
şi Rusia îşi dispută zonele de influenţă în fostele
ţări sovietice din Europa, în urma crizei georgiene,
confruntarea riscînd să devină prea serioasă şi prea
periculoasă. „Lumea s-a schimbat după 8 august“, declara, la
sfîrşitul acestei săptămîni, preşedintele Medvedev.
Ce observaţie surprinzătoare! Şi continua, acuzînd Statele
Unite că au înarmat Georgia, sub acoperirea ajutoarelor
umanitare, a doua zi după ce un vas-amiral american a ajuns într-un
port strategic din această ţară. Nu vom putea susţine niciodată
că Washingtonul este un dulce copil, însă nu din această
cauză şi-a trimis Moscova trupele pe teritoriul gruzin.
Cam pe acelaşi ton abordează problema
şi fostul preşedinte al URSS, Mihail Gorbaciov, într-un
interviu apărut marţi în cotidianul madrilen El Pais:
„Washingtonul a înarmat puternic Georgia. Şi Ucraina“.
Totodată, el şi-a exprimat dezamăgirea faţă de Occident, care
i-a promis că NATO nu va înainta spre Est, dar nu s-a ţinut
de cuvînt, şi a avertizat că Rusia nu va mai tolera lumea
unipolară cu centrul la Washington: „În Rusia poţi să ai
încredere, dacă o tratezi ca pe un partener egal. Noi avem
experienţă, istorie, potenţial pentru competiţie pe plan
internaţional. Noi nu vom mai dansa sub muzică străină, fie
aceasta jazz sau orice altceva. Rusia are muzica ei“. Gorbaciov a
negat că acţiunile Rusiei în Georgia ar constitui un mesaj
împotriva extinderii NATO: „Nu. N-a fost nici un mesaj de
acest fel. Ca dovadă, forţele ruse din Transnistria sînt
foarte aproape de un compromis cu conducerea politică a Republicii
Moldova, pentru ca acest teritoriu să rămînă în
componenţa republicii, primind anumite garanţii de autonomie. Şi
cazul Osetiei de Sud eram dispuşi să-l discutăm“.
Oare?