„Rusia este mult mai slabă, din punct de vedere economic şi militar, decît cred liderii săi“

Interviu cu Anne APPLEBAUM

Autor: Ovidiu ŞIMONCA | Categoria: Actualitate | 2 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

„Rusia este mult mai slabă, din punct de vedere economic şi militar, decît cred liderii săi“

La ultima ediţie a Tîrgului Gaudeamus (noiembrie 2011), Editura Humanitas a lansat lucrarea Gulagul. O istorie de Anne Applebaum. La o zi după încheierea Tîrgului de Carte Gaudeamus, ICR, cu sprijinul Institutului Polonez din Bucureşti, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi a Fundaţiei Konrad Adenauer, a găzduit o dezbatere despre acest volum, în prezenţa autoarei, care a fost prezentă o zi la Bucureşti. Cum programul autoarei în Capitala României a fost extrem de dens, dialogul următor a fost realizat prin e-mail. I-am trimis Annei Applebaum întrebările la începutul lunii decembrie, răspunsurile primindu-le după o săptămînă. Le publicăm acum, în ultimul număr din an al revistei noastre, convinşi fiind că apariţia în limba română a volumului Gulagul. O istorie reprezintă un remarcabil eveniment editorial al anului 2011.

Anne Applebaum este o excelentă jurnalistă, o persoană extrem de atentă la evoluţia comunistă şi postcomunistă a ţarilor est şi central-europene. Are două cărţi publicate: Between East and West şi Gulag. A History (pentru acest din urmă volum, autoarea a fost recompensată, în 2004, cu Premiul Pulitzer). La 7 ani de la ediţia americană, beneficiem şi de o traducere în limba română realizată de Simona-Gabriela Vărzan şi Vlad Octavian Palcu. Volumul apare la Editura Humanitas, în seria „Istorie contemporană“, coordonată de Cristian Vasile şi Vladimir Tismăneanu.

Gulagul. O Istorie este scrisă pasionant şi clar, respectînd adevărul istoric, in toate detaliile sale. Anne Applebaum s-a născut la Washington, în 1964, avînd o carieră prodigioasă la The Spectator, Daily Telegraph, Sunday Telegraph, fiind editorialistă la Washington Post şi The Economist. A studiat la Yale şi la London School of Economics. Este căsătorită cu Radoslaw Sikorski, ministrul de Externe al Poloniei, el însuşi jurnalist.

Gulagul. O istorie prezintă modul în care reţeaua de lagăre de muncă forţată din fosta Uniune Sovietică s-a format, s-a extins şi a afectat milioane de oameni. Gulagul – acronimul pentru Glavnoe Upravlenie Lagerei (Administraţia Generală a Lagărelor) – a fost un sistem de represiune pe care l-a iniţiat Lenin (din dispoziţia acestuia, „elementele care nu inspiră încredere“ erau închise în lagărele de concentrare din afara oraşelor mari), Stalin l-a perfecţionat în brutalitate (din 1929 şi pînă în 1953, peste 18 milioane de oameni au trecut prin Gulag), ceilalţi conducători sovietici căutînd să-l diminueze. Abia cu Gorbaciov, în 1987, sistemul de închisori denumit Gulag este desfiinţat. Anne Applebaum se foloseşte, în istoria sa, de mărturiile celor care au fost în lagăr. La aceste mărturii se adaugă studiul arhivelor sovietice, dar şi al celor poloneze (de la Institutul Karta) şi americane (de la Biblioteca Congresului şi de la Institutul Hoover). De asemenea, Anne Applebaum face şi o trecere în revistă a modului în care Gulagul a fost cunoscut, recunoscut, acceptat sau respins în lumea occidentală.

Piatra unghiulară care a dus la schimbarea percepţiei faţă de Gulag a fost publicarea celor două cărţi ale lui Aleksander Soljeniţîn, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici (publicată în anii ’50) şi Arhipelagul Gulag, din 1973 (mărturie ce a modificat fundamental percepţiile Occidentului faţă de URSS, „noua stîngă“ franceză devenind drastică faţă de represiunea sovietică; în anii anteriori, Jean-Paul Sartre, de exemplu, era entuziast în faţa realizărilor Uniunii Sovietice, contribuind cu un ton encomiastic la susţinerea comunismului în presa franceză, presă care, în anii ’50, pe vaste porţiuni, semăna cu Pravda sau Scînteia).

Ceea ce este remarcabil la jurnalista Anne Applebaum ţine de puterea sa de a interoga, drastic şi sceptic, critic şi acut, comunismul şi postcomunismul. Analizele sale nu se opresc la anul 1989. Anne Applebaum continuă să cerceteze, să înţeleagă şi să scrie despre realităţile postcomuniste. Afirmaţiile sale despre prezentul Rusiei şi despre curajul Annei Politkovskaia de a rezista presiunilor lui Putin arată că, pentru fostele ţări comuniste, mai este mult pînă la o normalizare a raporturilor stat-cetăţean.

Care este povestea acestei cărţi? De cînd vă preocupă Gulagul?

Am început să mă gîndesc la această carte la începutul anilor 1990, cînd locuiam şi munceam în Europa de Est. Am întîlnit mulţi oameni care fuseseră în Gulag, sau care au avut părinţi acolo şi am început să mă întreb de ce noi, cei din Occident, ştim atît de puţine despre acest fenomen. Am fost, de asemenea, conştientă, la acel moment, că arhivele sovietice deveneau accesibile, le puteam cerceta, puteam să profit de deschiderea arhivelor din vremea lui Gorbaciov. Încă, din anii 1990, istoria Gulagului devenea de interes major nu doar pentru cetăţenii fostei Uniuni Sovietice, dar şi pentru alte ţări foste comuniste. Am crezut că acela este un moment bun pentru a scrie o altfel de istorie, dintr-o perspectivă diferită. Am îmbinat cercetarea din arhive cu mărturiile supravieţuitorilor din lagăre.

Cît timp a durat documentarea pentru această carte?

Şase ani.

Oamenii simpli, supravieţuitorii Gulagului, v-au ajutat în scrierea acestei cărţi. Cît sprijin aţi primit din partea instituţiilor cărora le-aţi cerut ajutorul?

Am fost ajutată de numeroşi istorici şi de arhivari. Şi, de asemenea, am avut mai multe burse de cercetare provenite de la fundaţii americane şi de la o fundaţie suedeză cu sediul la Londra.

Care sînt ideile esenţiale care v-au marcat – şi pe care aţi dorit să le subliniaţi în carte – cu privire la Gulag?

Am vrut să spun întreaga poveste a lagărelor, de la început pînă la sfîrşit. Am vrut să explic „cultura“ specifică a acestor lagăre, pentru a examina rolul lor economic şi politic în URSS. Există o specificitate a acestor lagăre, care au fost instrumente de represiune, folosite cu scop economic. Se murea în pădurile veşnic îngheţate sau în cumplitele mine de aur de la Kolîma. Gulagul este strîns legat de viaţa din comunism din URSS şi de modul în care sistemul dorea să se dispenseze de duşmanii reali sau închipuiţi ai sistemului, deportîndu-i la mii de kilometri distanţă. Gulagul este o parte inseparabilă a istoriei sovietice. Lagărele de concentrare au fost stadiul final al unui lung proces de dezumanizare, de condamnare a oamenilor nu pentru ceea ce au făcut, ci pentru ceea ce sînt.

Amintiţi în „Introducere“ despre faptul că, în prezent, istoricii sovietici pot să cerceteze istoria lagărelor de concentrare, dar că, în trecut, multă vreme, Soljeniţîn, celebrul disident, era considerat „nebun, antisemit şi beţiv“, după ce a scris despre lagăre. Credeţi că acum, la nivel de stat (Guvernul şi Preşedinţia Rusiei), fenomenul Gulagului este asumat?

Cred că oamenii politici recunosc, acum, că a existat Gulagul. Istoria Gulagului nu mai este secretă. Dar ei nu doresc să vorbească despre motivele existenţei lagărelor, de ce a existat acest fenomen, cine l-a creat. Astăzi, se vorbeşte despre ce s-a întîmplat, se acceptă şi se publică mărturiile din lagăr, dar motivele se ignoră, nu se discută despre impactul psihologic asupra prizonierilor, dar şi a gardienilor.

Există o ediţie în ruseşte şi dacă da, ce ecouri au fost în Rusia?

A fost o ediţie cu un tiraj limitat, de aproximativ 1.000 de exemplare. Un institut politic rusesc a editat volumul, iar traducerea a fost excelentă. Prietenii şi colegii mei din Rusia, istorici ruşi m-au felicitat pentru carte, am avut ecouri pozitive în zona cercetării ştiinţifice. Volumul n-a avut însă aproape nici un ecou în mass-media rusă.

De ce credeţi că desprinderea de comunism este mult mai grea decît a fost desprinderea de fascism?

Nu cred că desprinderea este mai dificilă. E vorba despre sfîrşitul celor două sisteme. Pur şi simplu, fascismul s-a încheiat cu o înfrîngere militară, astfel încît fasciştii au fost condamnaţi şi întemniţati. Comunismul nu s-a sfîrşit aşa.

Se poate vorbi despre comunism doar ca despre o pagină de istorie sau moştenirea comunismului este prezentă în continuare? Sub ce forme?

Desigur, acesta este încă prezent, există forme ale trecutului care devin prezent. Comunismul este prezent în instituţiile publice şi în birocraţie, în mentalitatea naţională, în obiceiuri şi practici. Şi va mai fi acolo pentru cîteva generaţii.

Revista noastră a publicat mai multe articole despre Anna Politkovskaia, la cinci ani de la asasinare. Aţi cunoscut-o pe Anna Politkovskaia? Ce imagine aveţi despre ea?

M-am întîlnit de mai multe ori cu Anna Politkovskaia. Ea a fost extrem de curajoasă. Avea un fel aparte de a se comporta cu celălalt, se raporta la celălalt ca nimeni altcineva, o simţeai mereu aproape de oameni, vibra la suferinţele lor.

În prezent, credeţi că Rusia este o ameninţare? Se poate vorbi despre Rusia ca despre o democraţie autentică?

Rusia nu este o democraţie, deşi are unele instituţii cvasidemocratice. Nu ştiu dacă este vorba de o ameninţare. Rusia este mult mai slabă, din punct de vedere economic şi militar, decît cred liderii săi. Poate că această situaţie va crea o problemă. Această discrepanţă, între realitate şi percepţia liderilor, cred că va provoca destule dificultăţi.

Iertaţi-mă, v-a fost vreodată frică – în timpul documentării sau după apariţia cărţii, ediţia în engleză –, aţi primit ameninţări?

Nu, niciodată. În perioada în care am lucrat în Rusia, a fost un timp cînd a existat un interes pentru istoria recentă. Am avut reacţii pozitive la carte, în special din Europa de Est, reacţii care, de fapt, mă fac să mă simt flatată.

Recomanda articolul prin:

Etichete: Anne APPLEBAUM, Gulagul. O istorie

Comentarii utilizatori

mult...mult mai complicat !cetateanu - Vineri, 23 Decembrie 2011, 10:58

Eiii....lucrurile sunt mult mai complicate ! Atata timp cat dreapta va cauta sa-si creeze avantaje fatza de societate, sa foloseasca mijloace murdare pentru a deveni o elita care sa polarizeze bogatzia unei societatzi, tot mai lacoma mai ales de putere, va exista perspectiva exploziei comuniste ! Ura fata de imbuibatzi se acumuleaza constant mai ales ca acestia, in lipsa sperietorii comuniste, cred ca, in prezent, nu mai au nevoie de autolimitare!

SUBLIMUL AMESTEC SUBTIL : IDEOLOGIA AMALGAMULUIpierre - Sambata, 24 Decembrie 2011, 01:10

„Există o specificitate a acestor lagăre, care au fost instrumente de represiune, folosite cu scop economic.” ( citat din interviu)

O simplǎ pǎrere.
Interpretarea nu este nici mǎcar subiectivǎ, este doar personalǎ şi pînǎ la proba contrarie am
s-o susţin sus şi tare. Cu siguranţǎ mai sînt şi alţii care vǎd oarecum la fel.
Secolul XXI s-a deschis lansînd doctrina globalizǎrii, a amestecului fǎrǎ de legi şi a ideologiei Amalgamului, în special în ceea ce priveşte Comunismul.
O carte despre Gulag nu poate fi decît bine venitǎ. Nu este prima, nu este singura care descrie Gulagul şi aberaţia Ideologiei Comuniste.
Am citit multe recenzii, toate excesiv de laudative şi cîteva interviuri ale autoarei.
Unanimitatea este un semn ciudat.
Un artist adevǎrat ar refuza orice premiu.
Nu doresc aici sǎ intrǎm în detalii, ci doar a ridica un semn imens de mirare-întrebare.
Citatul de mai sus este un mic exemplu.
Dupǎ umila mea pǎrere, Gulagul a fost Instrumentul de Exterminare ( nu doar „represiune”) în massǎ de care Comunismul s-a servit cu bunǎ ştiinţǎ, l-a perfecţionat şi l-a menţinut în stare de funcţionare, cvasi permanent, nu singurul, dar cel mai lent, dulce, subtil, „economic” vorbind, cel mai sigur, cel mai rentabil, cel mai eficace.
Avem în faţa ochilor rezultatul, au trecut 22 de ani şi povestea nu s-a încheiat încǎ.
Deşi printre fraze se subliniazǎ acest aspect, este pus permanent în paralel sau chiar mascat discret îmbrǎcîndu-l cu alte tot felul de explicaţii cu dublu sens, nu lipsite de real, concret şi adevǎr.
Mînuirea frazelor, amestecînd una şi/cu alta devine prin insistenţǎ şi apǎsare cel puţin „suspectǎ”. Şi nu sînt doar cîteva detalii unde sare în ochi amestecul, amalgamul, aparent nevinovat, doct, bine documentat, al detaliilor de tot soiul, în care alǎturi de dezvǎluiri tulburǎtoare şi adevǎruri şocante, dar nu chiar pentru toţi, se introduc interpretǎri, cuvinte, termeni, idei, care produc un halou de nelǎmurire-evidentǎ, de ceaţǎ ideaticǎ, de sos raţional lucid pedagogic îndeneajuns de bine legat pentru cei care ştiu dspre ce este vorba.
Acest tip de Amalgam, tentant, seducǎtor, intelectualo-academic, clar lǎmuritor şi dezlegînd aparent Misterul, dezvǎluind ca prin farmec multe din tabu-urile pînǎ mai ieri ferecate, este cel atît de prizat de „publicul larg” cît şi de „elita intelectualitǎţii de la curte ( în opoziţie sau nu , adulatǎ sau nu, în orice caz acceptatǎ „de facto”)” , este deci, comparaţia „savantǎ”
a Comunismului, cu Religia şi Credinţa.
Care, dupǎ pǎrerea mea, este o denaturare-deturnare grosolanǎ a adevǎrului esenţial despre Comunism.
Raymond Aaron l-a numit „opium-ul intelectualilor”.
Eu l-aş numi Minciuna cea mai Abominabilǎ Crimǎ, Boala Incurabilǎ cea mai Atroce.
Comunismul nu este o religie şi nici o credinţǎ chiar dacǎ i-am putea gǎsi asemǎnǎri cu duiumul, Comunismul este o Boalǎ Mentalǎ Incurabilǎ distrugînd absolut totul în cale şi lǎsînd în urmǎ daune colaterale incomensurabile, imprevizibile, irecuperabile.
Comunismul a distrus Totul, n-a construit nimic, cum poate fi comparat cu religia şi credinţa în Dumnezeu care cu toate relele exceselor şi perversiunilor minţii „omeneşti” a contribuit la clǎdirea acestor civilizaţii. Manipularea semnificaţiilor cuvintelor este mai mult decît lamentabilǎ.
Dovada cea mai simplǎ ( una dintre ele) Occidentul civilizat democratic şi Statele Unite nu au recunoscut concret şi nici condamnat oficial Crima Comunistǎ iar în Europa (în Franţa)
existǎ încǎ Partidul Comunist, existǎ un Badiou, un Zizek, apreciaţi, publicînd articole şi cǎrţi, apludaţi, invitaţi în emisiuni de televiziune, şi pomeniţi permanent ca intelectuali importanţi ai începutului de secol XXI.
Multe declaraţii, da, dar toţi fǎrǎ excepţie evitǎ Procesul Comunismului, mǎruntaiele lui sînt mult îmbîrligate de la cǎlcîie pînǎ la creier, în creier, profund, pînǎ hǎt atît de departe-n Idee încît...............”nimeni” nu-l doreşte.
Facem un pariu cǎ acest proces nu va avea loc niciodatǎ în mod concret, juridic, penal ?
Mǎ opresc aici.
Am dorit doar a semnala ceea ce se întîmplǎ la fiecare pas şi de altfel, abil mînuit de cei mai grozavi intelectuali de pretutindeni, în particular în România unde existǎ o elitǎ care monopolizeazǎ în mod evident accesul la Cunoaştere, la Informare-Informaţie, la Libertatea de Gîndire şi Expresie şi, care produc firesc pe bandǎ, ceea ce eu numesc, IDEOLOGIA AMALGAMULUI.