OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In Dictionarul Academiei, proaspat aparut, nu gasesti nici un cuvint despre Aktionsgruppe Banat. Herta Müller e inexistenta, Rolf Bossert la fel. ii gasim in schimb pe Georg Aescht, pe Franz Hodjak si pe Peter Motzan. Traducatori din romana in germana, editori asidui – legatura lor strinsa cu literatura romana ii recomanda pentru prezenta in Dictionar. De lipsit, lipseste insa, inexplicabil, Gerhardt Csejka, cel care, printre altele, l-a tradus pe Cartarescu in nemteste. Apoi, Franz Hodjak apare ca traducator, desi intii de toate Hodjak este un poet si un prozator exceptional.

Scriitorii germani originari din Romania, cei mai multi dintre ei stabiliti in Republica Federala (cu exceptiile notabile, prezente si in paginile ce urmeaza, ale lui Eginald Schlattner si Joachim Wittstock), par mai degraba „uitati“ de literatura romana. Putin tradusi, putin mediatizati in presa culturala (aici exceptia ar putea fi Herta Müller), scriitorii in cauza au voci diverse si expresive, vieti tulburate si tulburatoare, contributii marcante in cadrul literaturii germane. in plus, dincolo de orice considerente teoretizante despre literatura careia ii apartin, poetii si prozatorii despre care este vorba in suplimentul de fata (ce va fi urmat de unul cu texte literare propriu-zise, poezii) au legaturi strinse cu literatura romana. Ceea ce Georg Aescht remarca despre Hodjak si Söllner, si anume ca pe cei doi „ii leaga mult mai multe relatii freatice“, poate fi extins la relatiile existente intre toti acesti scriitori ori la relatiile literaturii lor cu literatura romana.

Ceea ce revista Observator cultural incearca practic sa faca prin aceste doua suplimente este sa atraga atentia asupra unei literaturi prea putin bagate in seama la noi, cu toate valentele ei estetice si sociale. Astfel, Daniel Vighi rememoreaza anii in care fiinta Aktionsgruppe Banat, Rodica Binder il intervieveaza pe Richard Wagner despre memoria scindata a Europei si despre ce inseamna sa fii scriitor venit din Est in Vest, Nora Iuga scrie un text in care poezia si experientele de viata ale Hertei Müller capata chip unele linga celelalte. Georg Aescht scrie despre Hodjak, despre Söllner si despre drama instrainarii reflectata in literatura lor, Pastior se joaca cu cuvintele (poet si traducator deopotriva, trebuie spus ca Pastior l-a tradus in germana pe Gellu Naum). Stefan Sienerth il prezinta pe Joa-chim Wittstock, in timp ce Eginald Schlattner apare ca un scriitor care marturiseste crepusculul. Lui Rolf Bossert, poate cel mai important dintre poetii germani originari din Romania, ii este rezervat un loc special in suplimentul urmator.

Miza este asadar de a (re)trezi interesul pentru o literatura care, in ciuda faptului ca se exprima intr-o limba straina, este foarte importanta pentru spatiul cultural romanesc. Sint texte diferite ca factura si ca stil, texte care, puse laolalta, pot da o imagine la scara micro a ceea ce inseamna toti acesti scriitori atit in sine, cit si raportati la peisajul cultural romanesc ori german. Scriitori cu o identitate culturala extrem de complexa prin insasi natura lor. Nu are in fond nici o importanta daca sint „ai nostri“ sau „ai lor“. A-i introduce in dictionare si a-i traduce cu mai mult zel ar arata ca-i respectam, caci merita intr-adevar aprecierea noastra, la fel de mult ca si scriitorii romani care au ales sa scrie in alte limbi.
in fond, acest supliment (ca si cel care ii va urma) poate fi privit si astfel – ca un semn de respect.