Pentru români, încremenirea
comunismului a avut ca pandant exilul şi emigraţia, aşa cum
moartea, prin nemişcarea ei, este reflexul negativ al vieţii. Unii
au rămas „acasă“, dar şi-au văzut epuizată în van
rezerva de posibilităţi, alţii au ales calea pribegiei, care
promitea însă actualizarea unor calităţi umane – generale
şi personale. Unii au ales să rămînă alături de cei dragi
şi să sufere împreună cu aceştia vitregiile istoriei, alţii
şi-au călcat pe suflet, lăsînd în urmă oameni,
locuri, amintiri, o viaţă, pentru a o lua de la capăt şi a trăi
o altă viaţă, mai autentică. Unii au reuşit să înnoade
armonios prezentul şi trecutul, pentru a-şi construi un viitor cu
chip uman, alţii însă au fost nevoiţi să treacă printr-o
sincopă, luînd-o de la zero şi alungînd în neant
fantomele trecutului.
Cartea Tată, sîntem lunatici a
Monicăi Săvulescu-Voudouri – publicată în limba română,
mai întîi în Danemarca, apoi în Olanda, în
anul 1989, şi în România, în 1993, la Editura
Cartea Românească (fiind recenzată elogios, în România
literară, de către Eugen Simion) – se aşază la graniţa dintre
cele două atitudini amintite mai sus, fiind o epistolă adresată
tatălui, cu nostalgia celui nevoit să părăsească oameni şi
locuri dragi şi care priveşte cu un ochi spre trecut, iar cu
celălalt spre viitor, plasat fiind într-un prezent adeseori
greu de interpretat. Retrospecţia este prilejuită de vizita tatălui
bolnav în lumea nouă a scriitoarei. Trecutul păşeşte în
prezent, nedumerit şi stingher, stîrnind amintiri şi
întrebări cu privire la sensul a toate cîte s-au
întîmplat. Şi, pornind de aici, prezentul începe
să se reordoneze pe fundalul acestui trecut, descoperind în el
un temei şi un conţinut care, uneori, îi lipseau. Cartea
devine astfel, dintr-o epistolă univocă, o conversaţie cu mai
multe voci, un dialog între fiică şi tată, între
trecut şi prezent, între comunism şi valorile umaniste ale
Occidentului, un dialog care, nu de multe ori, ascunde o adîncă
amărăciune şi multe regrete.
Reuşind să îşi publice cartea
în Occident, chiar în anul în care regimul comunist
din România urma să se prăbuşească, Monica
Săvulescu-Voudouri, sociolog de profesie, a făcut cunoscută
românilor din diaspora o experienţă personală, de suflet,
care îşi capătă valoarea de mărturie cu atît mai mult
cu cît este pusă alături de altele asemenea. Anul acesta,
mărturia şi-a reconfirmat valoarea istorică şi literară prin
publicarea cărţii Tată, sîntem lunatici la Atena, în
traducerea Angelei Bratsou şi a lui Victor Ivanovici, la
bine-cunoscuta Editură Zaharopoulos, apariţia ei fiind sprijinită
financiar de Programul de traduceri al Institutului Cultural Român
şi de către doamna avocat Haris Mavromati. Lansarea a făcut cinste
cărţii, avînd loc, în luna iunie, în „Porticul
Cărţii“ (Stoa Bibliou) din Atena, în prezenţa a numeroşi
oameni de litere români şi greci. Discuţia a fost moderată
de către dl Thanasis Kalafatis, profesor de istorie la Universitatea
Pireus, iar despre carte au vorbit Alexis Ziras, preşedintele
Uniunii Scriitorilor Greci, Nikos Theotokas, profesor de sociologie
la Universitatea Panteion, şi dna Monica Săvulescu-Voudouri.
Ecourile stîrnite în presa
grecească şi românească din Grecia de către apariţia
traducerii greceşti a cărţii au fost numeroase şi mereu
elogioase, confirmînd, deşi nu mai era nevoie, calităţile de
scriitoare ale doamnei Săvulescu-Voudouri, cunoscută deja, atît
românilor, cît şi grecilor, prin cărţile sale de
proză, eseu, poezie, precum şi prin traducerile făcute din limba
olandeză.
–––––––––––––
Monica Săvulescu-Voudouri s-a născut
în 1942, în România. Din 1985, trăieşte în
Olanda şi în Grecia. Îşi face studiile la Liceul
Teoretic din Cluj şi Oradea. Este absolventă a Facultăţii de
Filozofie (Universitatea din Bucureşti). În ultimii douăzeci
de ani a lucrat ca sociolog în centre europene de cercetare,
specializate în socio-psihologia imigraţiei. Este membră a
Uniunii Scriitorilor din România, Olanda, Belgia şi preşedinte
al Societăţii Culturale Balcania Contemporană (Atena, 2004).
Monica Săvulescu-Voudouri
Patera, eimaste ypnovates (Tată,
sîntem lunatici)
Editura S.I. Zaharopoulos, Atena, 2010, 206 p.