OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Gheorghe PARJA
Dialoguri in centrul Europei
Editura Fundatiei Culturale Romane, Colectia „Interviuri“, Bucuresti, 2000, 124 p., f.p.


Dialogurile pe care Gheorghe Parja le poarta cu fosti participanti la cursurile de limba, cultura si civilizatie romaneasca organizate de Fundatia Culturala Romana si gazduite de Baia Mare pun „problema celuilalt“, in sensul pe care i-l da sintagmei Tzvetan Todorov. Sint discutii in care nimeni nu are ultimul cuvint, unde nici o voce nu o reduce pe cealalta la statutul de simplu obiect si unde experienta fata de celalalt este profitabila. „Ei, ceilalti, cursantii, sint oameni veniti din tari care au o buna traditie democratica (SUA, Franta, Italia, Spania, Danemarca, Irlanda) sau care incearca sa o regaseasca, traversind – cu mai mult sau mai putin succes – perioada de tranzitie (Ungaria, Albania, Rusia, Ucraina). Limba romana, cunoscuta in prealabil doar din carti, devine mijlocul unei descoperiri a alteritatii. Intrebarilor autorului, desi uneori prea incarcate de metafore, li se raspunde simplu, iar rezultatul evidentiaza afinitatile si diferentele si, in acelasi timp, indica descoperirea celuilalt.

Dincolo de curiozitate, de legaturi familiale (Alicia Ormanoglu de Blum, nascuta in Romania si stabilita in Argentina, sau Christian Christiansen, ai carui fii, dintr-o casatorie cu o romanca, au nume romanesti), de soarta („destinul meu a fost sa ma intilnesc cu Romania“, sustine Valéry-Audrey Guidat), de cautarea identitatii (asa cum marturiseste Atilla Kovacs, aflat in cautarea „stramosilor sai romani“), de legaturile culturale (in majoritatea cazurilor sint oameni care au descoperit Romania si limba romana prin studiu – masterat sau doctorat: Giuseppe Munarini, Edhila Petoshati, Georgette Mulheir, Monica Susana Figus, Sumiya Haruya, Aodh O’Canainn, Gianluca Polverari), interesul se indreapta spre oameni sau, cum spune tinarul absolvent de Stiinte Politice, Gianluca Polverari, spre descoperirea „unui umanism pierdut“.
Cunosteau, asadar, si altceva decit cliseele omniprezente (problemele sociale, Dracula, echipa nationala de fotbal...). Imaginea Romaniei din mass-media sau din traducerile existente deja devine „miscatoare“, se transforma, se „deteritorializeaza“ „reteritorializindu-se“, cum spun Deleuze &Guattari (Rhizome: Introduction).

Si aceasta se remarca prin interesul lor nu doar pentru poemele lui Mihai Eminescu (lider necontestat al preferintelor participantilor) sau Lucian Blaga, ori pentru creatia lui Mircea Eliade, dar si pentru scrierile politice ale lui Eminescu, alaturi de Caragiale, Arghezi, Urmuz, Andrei Plesu, Sorin Alexandrescu; ultimele nume fiind citate, poate nu intimplator, de cei mai tineri dintre cursanti (Gianluca Polverari si Wolfgang Kreutzer). Nu doar studiul (sase ore pe zi!), vizitele turistice, manastirile si bisericutele din lemn, peisajul, traditia riguros conservata, dar si preocuparea pentru „mica istorie“ (vizitele in familii de tarani, participarea la slujba religioasa duminica, prinzul impreuna cu membrii familiei, cursurile de bucatarie romaneasca) ii apropie pe cei intervievati de Gh. Parja.
Limba romana a mediat aceste Dialoguri in centrul Europei (locul ales pentru discutii aflindu-se la egala distanta de „coastele arctice ale Norvegiei de Nord, litoralul insulei Creta in sud, coasta irlandeza in vest (Atlanticul) si crestele muntilor Urali in est“), verificind acel adevar simplu cum ca, dupa Tzvetan Todorov, la sfirsitul secolului al XX-lea, „o data mai mult, cunoasterea de sine trece prin cunoasterea celuilalt“.