OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ioan MARGINEAN, Ana BALASA (coordonatori)
Calitatea vietii in Romania
Editura Expert,
Bucuresti, 2002,
393 p., f.p.

Volumul de fata intocmit, in termenii unei diagnoze a calitatii vietii populatiei din Romania, porneste de la premiza ca fiecare dintre noi, in calitatea de actori sociali, avem propria experienta de viata, care insa ar ramine necunoscuta celorlalti semeni in absenta unei cercetari stiintifice adecvate. Paradigma calitatii vietii se constituie prin evaluarea starilor de fapt (actiuni, evenimente) ce afecteaza intr-un fel sau altul una sau mai multe persoane, eventual grupuri si categorii sociale, pina la intreaga populatie a unei tari si nu numai. (Sursele de date utilizate in analizele pe parcursul celor 7 capitole ale lucrarii se bazeaza pe 10 anchete sociologice nationale privind diagnoza calitatii vietii in Romania, la care se adauga si alte date extrase din diferite documente de natura statistica).

Iluzia postdecembrista a metamorfozei populatiei intr-o entitate activa in proiectarea propriei schimbari a generat constituirea unui program calauzit de ideea de calitate a vietii, concretizata prin infiintarea Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii din cadrul Academiei Romane. Noul institut a adoptat inca de la inceput trei perspective distincte de cercetare: bunastarea subiectiva, resursele economice si politica sociala (la care ulterior s-au adaugat si alti indicatori, precum starea de sanatate, mediul de munca, patologia sociala etc.)
Variatia calitatii vietii percepute (si a criteriilor sale de evaluare) nu este aleatorie, ci sistematica. Pozitia individului in spatiul social si multiplele apartenente la grupuri sociale, privite ca sursa a reprezentarilor sociale si a normelor cu care este evaluata bunastarea, constituie sursa ce „ordoneaza“ evaluarile acestuia.

Oferind drept exemplu lucrarea lui M.I. Weiss, The Clustering of America (1991), in care sint identificate 40 de stiluri de viata din America pornind de la analiza pe baza codurilor postale a datelor de recensamint, prof. Ioan Marginean isi propune – continuind demersul initiat in lucrarea Tineretul deceniului unu (1996) – sa redea profilurile diagnozei calitatii vietii percepute la nivelul populatiei globale. In acest caz, el identifica 7 clase ierarhizate de calitate a vietii percepute: privilegiile, relatiile umane de suport, succesul profesional, timpul liber, patologia sociala, supravietuirea si presiunea fiscala, precum si pe anumite subpopulatii (grupuri specifice constituite pe criterii de sex, virsta, mediu rezidential, pregatire scolara si statut ocupational, uzind de trei categorii de analiza a distantei sociale – concordanta, alternanta si opozitia – ceea ce ne determina sa conchidem ca exista mai multe surse de variatie sistematica a calitatii vietii percepute).
Analiza diagnozei globale si pe categorii de populatie propusa in capitolul 2 al lucrarii este urmata de alte sase capitole care se constituie in tot atitea dezbateri in care sint oferite evaluari, interpretari si explicatii pe marginea unor domenii de maxim interes (dezbateri cu privire la pattern-ul familiei romanesti contemporane in contextul noilor provocari ale lumii occidentale, date cu privire la domeniul reprezentat de calitatea vietii de munca, abordarea problematicii privind structurile agrare si calitatea vietii in mediul rural inainte si dupa momentul decembrie ’89, standardul economic – inteles ca baza materiala a vietii cotidiene – privit prin prisma raportarii costului vietii la nevoile de consum ale populatiei, cu delimitarea unor niveluri (praguri) de satisfacere ale acestora, problema costurilor sociale in perioada de tranzitie, timpul liber si calitatea vietii umane ca segment determinant al variatiei calitatii percepute a vietii).

Daca ar fi sa facem o apreciere globala cu privire la evolutia indicatorilor de calitate a vietii pe parcursul ultimului deceniu al secolului trecut, aceasta ar fi urmatoarea: „calitatea vietii populatiei in Romania este perceputa a fi in cel mai bun caz una modesta, cu putine elemente de suport si cu multe zone critice“ (p. 81). Schimbarile inregistrate la nivelul calitatii percepute a vietii cunosc o semnificatie preponderent negativa, reflectind in special insatisfactiile resimtite de populatie cu privire la conditiile materiale de existenta.
Pe de alta parte, contextul socio-politic contemporan al formularilor in termenii, relativ abstracti, ai cercetarilor de calitate a vietii, constituie un impediment in calea receptarii si a sporirii eficientei practice a demersului propus de acest nou model, cu o prezenta, se pare, marginala sau poate doar intimplatoare in discursul politic practic autohton.