OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vintila MIHAILESCU
Socio hai-hui. O alta sociologie a tranzitiei
Editura Paideia, Colectia „Stiinte sociale“, Bucuresti, 2000, 154 p., f.p.


Marele merit al sociologului Vintila Mihailescu este acela de a demonstra ca o alta sociologie a tranzitiei este nu numai posibila, ci si mult mai placuta pentru cititor decit cea comuna si cu dinti de fier. La aceasta reusita contribuie spiritul de observatie exersat, inclinatia ludica, umorul si, mai ales, talentul de povestitor al autorului.
Plecind de la constatarea ca lipsa de umor a tranzitiei nu se prea potriveste cu incercarea de a construi democratia si de a o duce pe cele mai inalte cai de progres si civilizatie – asta fiindca „farmecul discret al democratiei consta tocmai in faptul ca este singura forma de organizare politica de natura ludica“ – Vintila Mihailescu isi ordoneaza textele pe care le-a publicat saptaminal in revista Dilema dupa citeva principii enuntate sumar, atit doar cit sa cistige atentia cititorului fara a-l introduce cu de-a sila in filozofia-i jucausa si vitalista. Cele citeva principii, enuntate enigmatic, laconic si interogativ, ar fi: a) Din ce sintem facuti?; b) Cu ce sintem umpluti? si c) De cine sau de ce sintem iubiti?.

Din ce sintem facuti?
„[...] e ceva ciudat cu ciorba asta (de burta) subtila, care vorbeste cam mult despre noi: pute, dar e gustoasa, daca ajungi sa te obisnuiesti cu ea; face rau, e grea, ingrasa, dar e prea buna si nu ne-o putem refuza; vine de la turci, dar se preface ca e de-a noastra; e vulgara, e din chestii pe care altii le arunca, scirbiti, dar noi le mincam toti, mai ales elita! E mincare de vizitii beti, dar are cea mai savanta si pretentioasa pregatire din toata bucataria romana. E deopotriva acra si dulce, picanta si catifelata, grasa si totusi delicata, eclectica si simpla in acelasi timp! E Mitica! [...]“
sau:
„Zilele trecute, cineva mi-a atras atentia asupra unui afis de la intrarea unei discoteci studentesti: TAXA DE INTRARE: FETE: 5000 LEI; BAIETI: 10000 LEI. Ce gaselnita!? – m-am gindit eu. STRAINI: 15000 LEI. Ce ospitalitate! mi-am mai zis eu, vazind-o si pe asta. Ce discriminare! – a exclamat ingrozit un flamand inalt si serios, caruia i-am povestit tarasenia. [...]“
sau:
„[...] In «satul meu» au o scoala semidarimata. Au mai cirpit-o satenii cum au putut, dar plafonul n-au putut sa-l aranjeze, ca e nevoie de grinzi etc., care costa mult si nu au bani. Asa ca tavanul a ramas asa, gata oricind sa se prabuseasca. Drept care, marea problema a satenilor este cind trece pe ulita un tractor din satul vecin – ei n-au tractoare –, ca se cutremura toata scoala. Asa ca au aranjat cu omu’ sa anunte si el cind vine, barem sa scoata elevii din clasa. [..]“

Cu ce sintem umpluti?
„Tranzitia. – Lapovita si frig. Intr-o statie de tramvai, o doamna tinara si eleganta. In mina stinga are o punga cu ceapa. In dreapta, un celular. Trece un camion si ne stropeste pe toti din cap pina in picioare. Baga-mi-as… – zice doamna. Mai bine iau un taxi.“
sau:
„Televiziunea. – Duminica, in fata unei biserici bucurestene. Un canal de televiziune face un reportaj despre cersetori. Agitatie mare. Ce se intimpla? – arunca in neant un orb de pe treptele bisericii. Il aud si-i raspund: Televiziunea, face un reportaj.
Te uiti si cistigi! – imi zimbeste orbul.“
De cine si de ce sintem iubiti?
„Mergeam pe ulita satului, cind, din spate, a aparut o masinarie ciudata, calarita de un taran. Privind-o cum ne depasea impasibila, am realizat ca ar fi vorba de un tractor, care si-ar fi avut insa locul intr-un muzeu al agriculturii, si nu pe drumurile publice. Ce-i chestia asta? – mi-am intrebat eu insotitorul. E o poveste frumoasa – mi-a raspuns acesta. E un tractor de pe la 1930, pe care tatal lui Vasile, gospodar de frunte in sat, l-a ingropat in fundul gradinii cind au venit comunistii. Acum, dupa ce au fost dati jos, Vasile a asteptat o vreme sa vada daca e pe bune, apoi s-a dus in fundul gradinii, a dezgropat tractorul, l-a curatat de vaselina, si a pornit la cimp sa-si lucreze pamintul, ala de stia el ca-l are de la parinti. s…t“
sau:
„Cu citva timp in urma, am fost cu niste prieteni intr-un sat si am tras in gazda la o taranca intre doua virste, cunostinta de-a prietenilor. Am stat citeva zile, ne-am «recreat», dupa care ne-am intors, fiecare, pe la casele noastre. Acum citeva zile, dupa ce a trecut din intimplare prin satul respectiv, prietenul meu mi-a povestit, amuzat: Auzi ce mi-a zis coana F., la care am stat atunci: «Vreau sa spui ‘tale ceva. Domnu’ acela, cu care ai fost, sa stii ca mi-a placut foarte mult. Om destept, tare destept!» Cum asa, tata F., dupa ce ti-ai dat seama, ca n-ai schimbat nici o vorba cu el?! – s-a minunat prietenul meu. «Pai cineva care sta asa, pe malu’ girlei, si se uita la luna, d-apoi ala nu poate fi prost!» a decretat taranca. [...]“

„Lumea e mult mai mare decit ceea ce stim – sau credem ca stim – despre ea“, marturiseste profesorul Vintila Mihailescu. „Cind un taran iesit din pamint iti arunca peste lanul de porumb cu drepturile omului, drepturile omului, da’ pentru cine e om!, inchizi ochii si devii matusalemic, napadit de singele si umorile omenirii de la Revolutia franceza incoace. Simti in fata ta prezenta a doua secole de istorie asezate anapoda intr-un corp ciolanos si batut de vint, care ti-a iesit in cale doar ca sa-ti aduca aminte de o existenta care este si a ta, chiar daca nu stii. Cind un tip jumate beat iti explica intr-o primarie goala, ca macar ca ne inselam intre noi, si tot ne descurcam, scoti repede blocnotes-ul si trasezi febril si excitat crochiuri stingace dupa acest nud al tranzitiei.“ Iar cind blocnotes-ul cu pricina este publicat si devine accesibil oricui, descoperim ca acele „crochiuri stingace“ sint de fapt frumoase miniaturi, care vorbesc mai mult despre oameni decit o fac rafturi intregi de lucrari stiintifice prafuite.