OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Eram strinsi mai multi acolo, in fata televizorului: intelectuali romani si francezi, priveam filmul procesului lui Ceausescu, terminat cu executarea acestuia. Francezii bombaneau nemultumiti. „Asta nu e proces, e o inscenare!“. Noi, romanii, desi am fi vrut sa le fim pe plac francezilor si sa ne aratam cit se poate de civilizati, nu prea reuseam sa ne ascundem satisfactia. „Ar fi fost mai bine daca il lasau pe mina multimii, sa-l linseze“, am spus eu. „Ca pe Mussolini!“ Spunind asta, le atrageam atentia francezilor ca si vecinii lor, italienii, au procedat primitiv, ucigind personajul care purta in circa toate pacatele colectivitatii.

Si nu era vorba numai de pacate, dar si de contradictiile care existau intre indivizi, ura si dorinta de razbunare, umilinta si furie neputincioasa, sentimente care au dominat ani si ani de zile. Moartea lui Mussolini a linistit pentru o bucata de vreme masele. A lui Ceausescu ceva mai putin, poporul roman nu si-a facut dreptate singur. La procesul dictatorului, el era reprezentat de un personaj pe care nu-l stia multa lume: revolutionarul barbos Gelu Voican. O inscenare, desigur, cum se spunea inca de pe atunci, pusa la cale de Securitate...
A urmat Piata Universitatii, dovada ca poporul nu s-a potolit.
*
Dinu Zamfirescu, profesor universitar: „Am colaborat cu Securitatea, din patriotism“.
Vadim Tudor, sef de partid: „Lasati securistii sa vina la mine. Cine n-a ucis, n-a furat si n-a fost lichea sa vina la mine, ca sa salvam impreuna tara de la dezastru“.
*
Ce voia poporul roman, eliberat de sub robia ceausista? Libertate de exprimare... Hai sa fim seriosi! Poporul roman voia sa manince pe saturate, sa-si umple burtile si sa rigiie in fata ecranelor de televizor cu caneta de bere in mina. Ei bine, asta voiau si ofiterii, si agentii Securitatii. Nu-l mai suportau pe Ceausescu si fanatismul acestuia. Calatorind prin Occidentul capitalist, li se scurgeau ochii dupa tot ce vedeau. Gratie regimului comunist, au putut sa cunoasca si sa admire capitalismul. Se indragostisera de el. ii vazusera, poate, si partile urite, mizeria, somajul, oamenii dormind pe strada, in frig, dar toate astea erau rezervate poporului, acest popor pe care se saturasera sa-l tot tina la respect. „Baietii“ – cum le spunea Dimov – isi pusesera ceva bani deoparte si abia asteptau sa-i inmulteasca. De Ceausescu s-au descotorosit fara sa sovaie. Era simplu: ii rezervasera rolul tapului ispasitor. Iar in privinta poporului nu-si faceau griji. Cunosteau ei foarte bine poporul roman! Stiau ce-i poate pielea... Ca sa nu mai spun ca pe intelectuali ii aveau la mina, cei mai multi colaborasera zelosi cu Securitatea, iar dovada exista, negru pe alb: angajamentele scrise de mina lor proprie.
M-am intrebat, de multe ori, de ce au acceptat bravii colaboratori sa-si scrie angajamentele cu miinile lor albe, nebatatorite, doar pe ici pe colo degetele patate de cerneala? Chiar asa de timpiti sa fi fost? N-am gasit alta explicatie decit aceea ca intelectualii romani, in frunte cu filozoful Constantin Noica, nu mai credeau ca regimul se va prabusi. in orice caz, nu in timpul vietii lor... Cum sa-i duca mintea, cum sa indrazneasca sa-si inchipuie ca „baietii“, slugile regimului, ii vor veni de hac lui Ceausescu...
*
Ce e mai grav pentru un liberal: sa fi colaborat cu Securitatea ca Mona Musca sau sa cocheteze cu PSD? S-ar putea ca Dinu Patriciu sa fi facut si una, si alta.
Iar Dan Voiculescu nu e liberal...
Unii sint, altii nu sint. inca din 1990, repartitia cadrelor s-a facut destul de armonios. E drept, atunci erau mult mai multe partide. Acum sint cam putine. E inghesuiala mare! Unii se recunosc, isi fac cu ochiul, altii se uita pe cer sa vada daca ploua...
*
Lustratia declansata de Traian Basescu anul acesta ar fi trebuit s-o fi facut Emil Constantinescu inca din 1998... Dar ce se urmareste de fapt prin aceasta lustratie? E vorba sa se deschida cit mai multe dosare, CNSAS-ul sa puna totul pe Internet, sa vada poporul ca toti sintem vinovati, cum zicea „baiatul“ Felix. Si-atunci ce rost are sa mai vorbim de pedepse si de purificari... Tonul unora a capatat deja accente evanghelice: toti sintem pacatosi, sa ne marturisim pacatele si sa fim de-acum inainte liberi.
Si fericiti!
*
Are dreptate Gheorghe Craciun cind atrage atentia ca, dupa 16 ani, profitorilor postcomunismului, cei mai multi fosti securisti, nu le mai pasa de indignarea populara exprimata mai degraba la o cafea sau la un pahar de vin decit in manifestatii de strada. De cea din ziare, cu atit mai putin. Ziarele nu sint tot ale lor? Afacerile le-au mers din plin in capitalismul salbatic din toti acesti ani. Acum ar avea nevoie ca lucrurile sa se aseze, capitalismul romanesc sa devina cit mai respectabil, iar ei sa se poata bucura de ce-au agonisit. Gh. Craciun pune punctul pe i: „Dupa cum stim, Constitutia Romaniei contine un articol care garanteaza proprietatea, fara insa a o conditiona de justificarea originilor. Proprietarii de azi ai Romaniei pot dormi linistiti“.
Cam asa e! Ce-ar putea sa-i zgiltiie si sa-i trezeasca din somnul fara vise? Un adevarat partid de opozitie? Un partid de stinga, dar nu ca PSD-ul, unde sint tot atit de multi securisti ca si in celelalte partide, un partid preocupat de justitie si de justitie sociala...
Vorbesc si eu sa n-adorm...