OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

David I. KERTZER
Ritual, politica si putere
Editura Univers,
Colectia „Studii“, Bucuresti,
2002, 244 p., f.p.


„Ancesteatralizarea“ – cum numeste Jacques Atlan ritualizarea ca forma de rezolvare a conflictelor in lumea animala – si simbolizarea reprezinta forma contractului individului cu societatea. „La – Loi – du – Nom – du – Père“, laconiana, dincoace de care nu exista decit haosul prim al nesemnificativitatii. Pentru ca intreaga societate umana este un sistem de simboluri si semnificatii care dubleaza o realitate al carei „in sine“ este intotdeaua inaccesibil, politica – activitate care organizeaza si manipuleaza un sistem de semnificatii – nu se poate defini decit in termenii simbolului, ritualului si mitului.
Ritual, politica si putere, studiul profesorului american David I. Kertzer, isi propune sa urmareasca aspectele pe care le imbraca ritualul si mistificarea in viata politica, cu exemplificari diverse din toate perioadele istorice si colturile lumii, si sa demonteze inca o data „mitul“ rationalist al politicii ca activitate rationala de control al realitatii.

Caracteristicile esentiale ale ritualului: condensarea, plurivocitatea si ambiguitatea (pp. 24-25) ii confera acestuia energia inconstienta si „reactia afectiva puternica la simbolurile potente vehiculate de politicieni“. Fiind „nonverbale“, ritualurile „nu au antonime, nu provoaca reactii“ (p. 27), sint o modalitate de „armonizare a vointelor“, ajuta la mentinerea status quo-ului si la delimitarea detinatorilor puterii. Sint un mijloc esential de legitimizare, facind posibila „asocierea unei imagini anume despre univers cu un puternic atasament emotional fata de acea imagine“ (p. 53), „transforma obligatoriul in dezirabil“ (V. Turner, cit. p. 54), constituie „o supapa de siguranta“, consumarea unor frustrari si energii care ar submina ordinea politica si sociala (manifestarile carnavalesti, violenta institutionalizata a meciurilor de fotbal sau Olimpiadelor), dar, in acelasi timp, constituie un periculos instrument de lupta politica, de mobilizare pentru violenta. Ritualul exploateaza impulsuri inconstiente, spaime si dorinte aduse la suprafata prin recursul la mit si imagine simbolica, cele mai multe de origine religioasa (nazismul). Ambiguitatea simbolului, dar si energia arhetipului care se ascunde in spatele lui fac ca ritualul sa produca o „solidaritate fara consens“ (p. 82). Cumplita energie a maselor si pornirea distructiva latenta despre care vorbea Canetti. De aici lupta pentru ritual a regimurilor politice cu detinatoarea traditionala a ritualurilor – Biserica. Ritualul conducerii legitimeaza puterea, dar in acelasi timp, rolul detinatorului de putere in sine devine transferabil, incetind sa fie proprietatea unui individ anume.

Celalalt aspect al unei guvernari politice este mistificarea, o „restructuralizare sociala a ignorantei“ ilustrind rolul pe care, „incurajata de cei de la putere pentru a-i impiedica pe oameni sa-si dea seama intr-un anumit sens, vor sa-l joace“ (p. 62) – de pilda, alegerile de tip comunist cu un singur candidat.
Apelul la antropologia simbolica (Victor Turner) si antropologia sociala a lui Durkheim, argumentele etologiei si psihanalizei, analiza atenta de caz construiesc o imagine a caracterului ritual si simbolic al politicului si al realului care este „la fel de imaginat ca imaginarul“ (Geertz, cit. p. 194).