OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Primăvara. Vara. Toamna. Iarna. Apare o dată pe anotimp. Din 2001 pe net şi cu 23 de numere în spate, Tiuk! este cea mai importantă revistă exclusiv virtuală din literatura contemporană.

Iarna 2001-2002. La Bucureşti apare Fracturi, revistă a literaturii tinere, editată de Corporaţia Iubirii Subterane, avîndu-l ca director pe Marius Ianuş. La Braşov, Mihail Vakulovski, prezent şi-n primul număr al Fracturilor cu două pagini despre Cristian Popescu, pune la cale Tiuk!-ul, alături de alţi cinci redactori: Alexandru Vakulovski (la acea vreme student la Cluj), „braşovenii“ Nicoleta Cliveţ (critic literar şi profesor), Carmina Trâmbiţaş (avocatul şi corectorul revistei), Viorel Ciama (matematician şi webmaster) şi, teoretic, din Bucureşti, Dan Perjovschi („artist-ziarist aflat într-un program de disidenţă faţă de conformismele intelectuale

româneşti“). Ne aflam la doar un an de la o dublă lansare, care e posibil să fi schimbat percepţia asupra revistelor culturale. Anul 2000 adusese pe piaţă Ziarul de duminică şi Observator cultural. Să fie vorba doar despre o întîmplare fericită sau despre un act de conştientizare? Percepute iniţial ca reviste generaţioniste, noile reviste să fi schimbat nu numai aerul, dar să fi declanşat şi o emulaţie?

Un lucru e cert. Odată cu Fracturi şi Tiuk! se poate discuta despre afirmarea unei noi generaţii literare, într-un context îmbunătăţit simţitor şi încă ofertant. Plecate pe două căi diferite de „vizibilitate“, una tipărită, Fracturi (continuatoarea unui cenaclu, a unor programe de club şi reluată într-o scurtă serie în 2003) şi cealaltă virtuală, Tiuk! (cu apariţie constantă, dar şi generatoare a celor mai inedite premii literare, date în saci de cartofi), cele două reviste devin principalele exponente de editare şi de promovare a aşa-zişilor douămiişti.

Legăturile simbolice se vor menţine, „clasica“ revistă tipărită generînd spaţii virtuale interactive (vezi hyperliteratura.reea.net), în timp ce „atipicul“ Tiuk! va intra în zona undergroundului editorial declarat, prin colecţii tipărite. Fără cele două puncte de rezistenţă, nu puteam vorbi astăzi de o tradiţie în zona publicaţiilor tinerei generaţii.

Mergînd pe un drum puţin accesibil, internautica Tiuk!, deşi mereu atractivă şi gazdă bună, a rămas multă vreme o curiozitate. În fapt, marea problemă vine dinspre asumarea colaborării. Cazul nu e singular, dar e foarte frecvent în bibliografiile scriitoriceşti. Prezenţi masiv în Tiuk!, mulţi autori, mai ales dintre cei tineri, uită să specifice aceste colaborări. De aici pînă la absenţa din dicţionarele de presă nu e decît un pas. Dacă multe din efemerele, deloc efemeridele, publicaţii tipărite sînt sărite din schemă, la ce să ne aşteptăm în cazul unei reviste virtuale, fie ea şi cea mai importantă? Greu de crezut că, totuşi, o istorie a presei literare virtuale îşi va găsi măcar o schiţă în viitorul apropiat. Şi totuşi, pe www.romaniaculturala.ro, există link către Tiuk!, deşi nu sînt preluate articole.

Tiuk! nu e o revistă generaţionistă, fiind deschisă tuturor. Iată de ce are un mare merit în a aduce, în mediul internautic românesc, scriitori importanţi, care publică doar pe hîrtie.

Fără ISSN şi neînscrisă în trafic.ro, Tiuk! rămîne o revistă neinstituţionalizată. De la numere tematice („Paşii mamelor noastre“, „Paşii taţilor noştri“, „Poeme manuscris“, „Născut(i) în URSS“, numărul 22, intermediar încrîncenat, „Scriitor român expulzat din România“) la rubrici, ankete, poveştiuci pă bune, interviuri, galerii foto, cele cîteva mii de pagini printabile puse pe net oferă una dintre cele mai vii arhive. Cum între timp şi nu din raţiuni ecologice, multe reviste trec pe net, fără a fi folosit încă inserturi audio-video, Tiuk! rămîne veteranul greu de ignorat. Tocmai de aceea, acest supliment nu este un exerciţiu de admiraţie, ci unul de recunoaştere. „K-avem Kef!“ Sau, ca să ne folosim de primul lor editorial, d-aia:

„Uite Tiuk! k-avem kef. L-am konceput duminikă. E gazetu tău de uikend. Citeşte ce-ţi place. Kă-ţi. Kă-mi. Kă ne place. L-am gîndit din mers. L-am făkut la fel. D-aia. În timpul săptămînii nu gîndim. Ştii tu de ce. D-aia. E revista în kare vin cei mai buni, dar de plăcere. D-aia.

Dakă nu noi, atunci cine?“.