Să fie vorba doar despre ignoranţă? Premiul Opera Prima „Mihai Eminescu“ ignoră un debut important: Blank de Vlad Moldovan

Interviu cu Gellu DORIAN

Autor: UN Cristian | Categoria: Actualitate | 9 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Să fie vorba doar despre ignoranţă? Premiul Opera Prima „Mihai Eminescu“ ignoră un debut important: Blank de Vlad Moldovan

Valiza premiilor se deschide greu în literatură. Cînd vedem în CV-ul unui autor, spun CV pentru că dicţionarele apar greu, premii de genul: debut USR, Opera Prima „Mihai Eminescu“ sau Premiul Academiei, cota lui creşte în ochii noştri curioşi. Dar ce ascund aceste premii? Cum se fac nominalizările, cine le face, pe ce criterii, cît se „munceşte“ în spatele lor? Nu ne întrebăm prea des, nu-i aşa? Le luăm de bune şi de-a gata.

Date fixe: pentru 2008, Premiul Opera Prima „Mihai Eminescu“ are un regulament prin care autorii sînt invitaţi să trimită două volume pe adresa concursului. Deşi volumul Blank are un tiraj epuizat (vezi site-ul CR) şi cel puţin unii dintre membrii juriului ştiu de carte, autorul – Vlad Moldovan – nu o trimite la concurs, neintrînd în selecţia de zece. Cazul, spre regretul general, s-a repetat anul trecut cu volumul lui Andrei Doboş. Neatenţie? Regulamentul e regulament. Vicii de procedură? (din anchetă reiese că nu toate cărţile s-au trimis prin plic, ci au ajuns pe altă cale la juriu). Lipsă de comunicare? Preferenţialitate? Despre aceste mici probleme, care nu afectează calitatea volumelor selectate sau valoarea premiului (dacă n-ar fi fost prestigios, nici n-am fi insistat), l-am întrebat cîte ceva pe organizatorul evenimentului, Gellu Dorian.

Din cauza neclarităţii în privinţa înscrierilor, a omiterii repetate a unui volum cotat de cei interesaţi de fenomen drept important, Blank al lui Vlad Moldovan, nu pot decît să îmi menţin părerea că selecţia e incorectă şi favorizează heirupismul editorial, încurajînd edituri care nu pot dovedi în vreun fel faptul că acele cărţi reprezintă un debut absolut sau că au contracte cu acei autori.

Premiul Naţional de poezie „Mihai Eminescu“ a fost înfiinţat în 1991, prin hotărîrea Consiliului Local şi a Primăriei Botoşani. Ne faceţi, vă rog, o scurtă istorie a premiilor în cele 18 ediţii?

La iniţiativa mea, cînd mulţi alergau după tot felul de avantaje şi afaceri în sălbăticia fiscală a acelui început de libertate, că democraţie nu pot să-i spun, după suficient de multe bătălii cu forurile locale, a luat fiinţă, în martie 1991, printr-o hotărîre a Consiliului Local Botoşani, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“. Regulamentul spunea şi spune că premiul este acordat unui poet român contemporan în viaţă pentru întreaga activitate. Pentru legitimarea acestui premiu a fost ales un juriu naţional din care au făcut parte, la propunerea USR, care a devenit principalul partener al Primăriei Municipiului Botoşani, pe lîngă celelalte instituţii de cultură din Botoşani, şi redacţia revistei Hyperion-caiete botoşănene. Juriul a fost ales pe zece ani, cu posibilitatea schimbării membrilor numai în situaţii extreme – abandon, deces, imposibilitate etc.: Laurenţiu Ulici, Al. Călinescu, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Marian Papahagi. Pînă în 2000, cînd a murit Laurenţiu Ulici, au mai fost în juriu, ca înlocuitori ai celor plecaţi: Daniel Dimitriu, în locul lui Al. Călinescu plecat la Paris; Florin Manolescu, în locul lui Marian Papahagi, decedat în 1999; Petru Poantă, în locul lui Marian Papahagi; Ion Pop, în locul lui Petru Poantă. Din 2001 a venit în juriu Nicolae Manolescu, iar de atunci juriul pentru Opera Omnia a rămas acelaşi, alternînd de la an la an funcţia de preşedinte, care nu este altceva decît una de coordonare şi de adunare a voturilor şi de reprezentare a juriului la Gala de decernare a premiului. Pentru a se vedea cît de important este acest premiu, dau lista laureaţilor de pînă acum: 1991 – Mihai Ursachi, 1992 – Gellu Naum, 1993 – Cezar Baltag, 1994 – Petre Stoica, 1995 – Ileana Mălăncioiu, 1996 – Ana Blandiana, 1997 – Ştefan Augustin Doinaş, 1998 – Mircea Ivănescu, 1999 – Cezar Ivănescu, 2000 – Constanţa Buzea, 2001 – Emil Brumaru, 2002 – Ilie Constantin, 2003 – Angela Marinescu, 2004 – Şerban Foarţă, 2005 – Gabriela Melinescu, 2006 – Adrian Popescu, 2007 – Mircea Dinescu.

La propunerea poetei Ileana Mălăncioiu

O idee fericită a fost şi Premiul pentru Opera Prima.

Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ pentru Opera Prima se acordă din 1998, la propunerea poetei Ileana Mălăncioiu, propunere primită cu generozitate de organizatori, sprijinită financiar de Ministerul Culturii şi Cultelor, fie prin Memorialul Ipoteşti, care, din 2007, s-a retras din echipa de organizare, fie prin Direcţia Judeţeană pentru Cultură Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Botoşani. Anul acesta este a zecea ediţie. Au fost premiaţi, pînă la această ediţie, 18 tineri poeţi: 1998 – Doru Mareş, 1990 – Dan Bogdan Hanu şi T. O. Bobe, 2000 – Liviu Georgescu, 2001 – Răzvan Ţupa şi Cristian Pohrib, 2002 – Dan Sociu şi Teodor Dună, 2003 – Claudiu Komartin şi Dan Coman, 2004 – Bogdan Perdivară şi Sebastian Sifft, 2005 – Oana Cătălina Ninu, Andra Rotaru şi Diana Geacăr, 2006 – Rita Chirian şi Livia Roşca, 2007 – Florin Partene.

Evident că au rămas fără acest premiu nume importante ale poeziei române contemporane: Geo Dumitrescu, Marin Sorescu, Dan Laurenţiu sau Ioanid Romanescu, iar la tineri, o listă destul de impresionantă, cu nume care au confirmat pe deplin, dar premiul, la Opera Omnia, se dă doar unui poet şi doar o dată pe an. La debutanţi s-au mai dublat sau chiar triplat cînd a fost val prea mare de valori, dar dorim de aici încolo să oferim doar un singur premiu, în aşa fel ca evidenţa, distincţia, să fie mai clară.

Cine face parte din echipa de organizare şi care sînt obiectivele acestor premii? Sînt, poate, cele mai prestigioase premii anuale, care tind să devină la fel de importante ca premiile USR-ului, deşi acestea din urmă folosesc autorului pentru înscrierea în USR.

Gala premiilor este organizată de Fundaţia Culturală „Hyperion-C.B.“, cu spijinul Primăriei Municipiului Botoşani şi al Consiliului Local Botoşani, care acordă şi titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Botoşani poetului laureat pentru Opera Omnia, şi cu sprijinul celorlalte instituţii de cultură botoşănene şi, evident, al Uniunii Scriitorilor din România. Valoarea financiară a Premiului este susţinută, de fiecare dată, de un sponsor. Celelalte cheltuieli revin Fundaţiei Culturale „Hyperion-C.B.“, condusă de mine. Dacă obiectivele acestui premiu, atît pentru Opera Omnia cît şi pentru Opera Prima, nu au fost deduse sau observate pînă acum, premiul devenind cel mai rîvnit premiu literar anual din România, cu răsunet naţional şi nu numai, aşteptat de sute şi sute de iubitori de poezie, nu este vina mea, nici a organizatorilor, nici a juriului, ci a celor ce-l privesc doar din punctul lor de vedere. E treaba lor, nu a mea, nu a organizatorilor care se străduiesc an de an să facă faţă unei astfel de mari responsabilităţi asumate.

Cît priveşte cît de mult contează el la dosarul de primire în USR a unui tînăr poet care întruneşte condiţiile, să ştiţi că, într-o anumită măsură, acest premiu contează! Prin modificarea Statutului USR, va conta la fel de mult ca un premiu de debut acordat de juriul premiilor USR, în măsura în care Consiliul va aproba propunerea noastră. Normal, aşa ar fi.

Nora Iuga a declarat într-un interviu că, în cazul în care va primi premiul, îl va refuza (pe motiv că ar veni prea tîrziu). Vă asumaţi acest refuz?

Cînd am iniţiat acest premiu, mi-am asumat orice risc, numai acesta nu! Şi asta pentru că un refuz al unui premiu ţine numai de latitudinea celui căruia i se oferă un astfel de premiu. Un premiu poate veni foarte devreme sau foarte tîrziu sau niciodată. Exemplele sînt multiple. Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ este un premiu tînăr, de doar 18 ani, aşa că nu ştiu dacă Nora Iuga, care a intrat în nominalizări doar de doi ani, ar putea fi atît de nemulţumită pe cît au fost şi sînt şi alţi poeţi care au fost nominalizaţi chiar şi de zece ori. Desigur că Nora Iuga, din punctul nostru de vedere, al organizatorilor, care realizăm pe parcursul unui an nominalizările, merită pe deplin acest premiu, aşa cum merită şi ceilalţi nominalizaţi, dar juriul, prin regula consfinţită, nu poate acorda decît un singur premiu. Şi aşa este corect.

Cine face parte din juriul anual al secţiunii Opera Prima?

Juriul pentru Opera Prima este format din: Al. Cistelecan, Daniel Cristea-Enache, Mircea A. Diaconu, Ioan Holban şi Vasile Spiridon. Este prezidat alternativ de preşedintele juriului mare. Juriul, conform regulamentului, poate fi schimbat odată la zece ani.

Vorbiţi despre un regulament dat publicităţii. Poate mi-a scăpat mie, dar la Observator cultural n-a ajuns acest regulament (e posibil să fie o scăpare din partea mea, sper să fi fost trimis). Potrivit regulamentului, autorul trebuie să-şi trimită cartea prin poştă. De ce doar autorul? Editurile de ce sînt scutite de această obligaţie? În altă ordine de idei, cum verificaţi dacă debuturile sînt chiar debuturi? Vă bazaţi pe onestitatea autorilor? Pentru că, iată, în cazul lui Florin Caragiu, nominalizat în acest an, s-ar părea că a mai existat un volum apărut anterior (şi la o vîrstă la care îşi putea asuma un volum, încă nu ştiu dacă acel volum pentru prieteni are ISBN, dar mă-ndoiesc să nu fi avut, de regulă editurile mici lucrează la acest capitol). Acum, dacă o editură repetă „figura“ (şi în cazul lui Khasis a existat un volum anterior – vorbesc despre cărţi publicate la vîrste mature, nu de cărticele publicate în copilărie), nu e cazul ca „jucătorii“ care încalcă regula jocului să fie măcar atenţionaţi?

Regulamentul a fost trimis la mai multe reviste şi ziare. Unele l-au publicat, altele doar în rezumat, aşa cum a făcut revista Luceafărul în ultimul număr de apariţie din această serie. Alte ziare poate au ignorat un astfel de regulament. Pe viitor, vom trimite regulamentul şi la editurile care ştim că publică debuturi în poezie, care contează.

În primul rînd, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ pentru Opera Prima nu are caracterul unui concurs sau, cel puţin, nu al unui concurs obişnuit. Fiind la a zecea ediţie, avînd în vedere că este unul foarte cunoscut printre tineri şi rîvnit în acelaşi timp, şi că se acordă pe 15 ianuarie pentru anul editorial precedent, consider că cei interesaţi îşi pot trimite cărţile, acest lucru putînd să-l facă inclusiv şi editurile, în măsura în care acestea îşi promovează cum trebuie autorii publicaţi. Doar Editura Vinea trimite în mod regulat cărţile sau le aduce Nicolae Tzone atunci cînd vine la Botoşani. Şi am considerat că dacă unii autori şi-au trimis cărţile, înseamnă că au aflat informaţiile şi că au fost interesaţi, iar alţii, aşa cum este logic să gîndim, dacă nu şi-au trimis cărţile, înseamnă că au ignorat importanţa premiului sau, cel puţin, nu şi-au trimis cartea pe adresa revistei Hyperion sau la Convorbiri literare, ignorînd aceste reviste. Mărturisesc că scriu de 12 ani despre debutanţii în poezie şi, de regulă, primesc unele cărţi ale tinerilor sau le procur cînd am de unde. Prin urmare, nu văd de ce ar fi cineva supărat că nu ia un premiu, dacă nu este interesat să-şi trimită cartea, fiind vorba de un premiu pentru debut, nu pentru întreaga activitate, cînd juriul este obligat să se informeze despre acei autori consacraţi nominalizaţi.

Cred în onestitatea editorilor şi a debutanţilor. Altfel, dacă ar fi invers, ar trebui să-mi văd de altă treabă. Aşa că eu am luat cartea lui Florin Caragiu de bună, ca debut: aşa este menţionat în caseta de prezentare a autorului. Altfel, dacă aş fi primit şi cartea lui Vlad Moldovan, în poezia căruia cred sincer, din ceea ce cunosc, ar fi trebuit să-l fi pus şi pe el la îndoială, că de unde să ştiu eu dacă el n-a mai mai publicat pe la nu ştiu ce rizoprint o carte? Nu este corect să gîndim aşa. Şi este bine să nu ne mai suspectăm atîta şi să nu ne încruntăm prea mult cînd nu obţinem ceva ce nu am cerut sau cînd nu am ieşit pe primul loc, dacă nu am participat la competiţie. De regulă, descoperim înainte de a include în concurs o astfel de carte, care nu e debut, şi nu o propunem la nominalizare.

Spuneţi că „doar editura Vinea trimite în mod regulat cărţile sau le aduce cînd Nicolae Tzone vine la Botoşani“. Le aduce pe 15 ianuarie sau cînd? Apoi, vă amintiţi ce cărţi a adus editura Vinea anul trecut?

Nu neapărat. Am dat un răspuns – legat de o relaţie consecventă cu o editură care este interesată în mod direct de evoluţia acestui premiu, pe care dumneavoastră îl judecaţi în mod ostentativ; eu, ca organizator, nu! – şi îmi cereţi să-mi amintesc ce cărţi a adus Editura Vinea de-a lungul anilor… Pot spune că, atît în ianuarie, cît şi în iunie, cînd noi, de regulă, organizăm la Botoşani manifestări culturale de interes naţional, oferind standuri de carte cu toate titlurile editate pînă la acea dată, Editura Vinea a făcut, în privinţa promovării cărţilor editate, la nivel de evenimente petrecute la Botoşani, un marketing eficient, ocazie cu care am şi putut avea pe masă cărţile unor debutanţi.

Nu am găsit, pe unde am umblat, cartea lui Vlad Moldovan

Bun, dacă trimite constant cărţi, de ce anul trecut n-a ajuns volumul lui Andrei Doboş, despre care şi dumneavoastră aţi scris, apărut la aceeaşi editură? Mi se pare puţin discriminatoriu din partea unei edituri să trimită doar anumite titluri...

Nu toate cărţile despre care eu am scris la rubrica mea din Convorbiri literare, de regulă despre 2 cărţi în fiecare an, au fost nominalizate… Aşa s-a întîmplat şi cu volumul de poezii semnat de Andrei Doboş, o carte remarcabilă a unui debutant din acel an, carte despre care, este adevărat, am scris, primită nu de la autor, ci din partea editurii…. Nu toate cărţile despre care am scris au fost premiate. Ar fi fost imposibil… Cum am mai spus, nu toate cărţile bune de poezie, semnate de debutanţi, pot fi nominalizate şi, deci, nici premiate… Ele pot deveni, peste timp, chiar canonice, şi juriul acestui premiu să nu le fi observat în anul apariţiei lor. Este absolut normal. Este o chestiune subiectivă, acceptată sine qua non, dat fiind faptul imposibilităţii acoperirii tuturor apariţiilor editoriale, atîta timp cît ele se petrec atît de haotic, aşa cum se întîmplă acum. Şi mai ales lipsei de interes manifestată de unii debutanţi faţă de unele evenimente devenite atît de importante, cum este acest premiu…

Chiar de la Vlad Moldovan am aflat că, efectiv, nu a ştiut de regulament. Revenind la regulament. Regulile sînt clare. Dar, ştiind că şi anul trecut Andrei Doboş a uitat, ca şi Vlad Moldovan, să trimită volumele, nu există posibilitatea, pentru reprezentativitatea naţională şi prestigiul concursului, să fie eliminate aceste scăpări? Cum într-un an nu apar mai mult de, să zicem, 7 debuturi ok în poezie şi nu sînt mai mult de 5 edituri specializate, secretarul concursului nu poate propune (vorbim despre cărţile unui întreg an calendaristic) din oficiu un titlu? Practic, cartea lui Vlad Moldovan, spre deosebire de cele de la alte edituri concurente care trimit prin poştă, se şi găseşte în librării, are prezentare pe site-ul editurii, a obţinut chiar Premiul pentru Debut al CR (editură care trimite suficiente cărţi ca protocol). E uşor de găsit...

Ce pot face organizatorii în cazul cînd unii autori uită de existenţa unui astfel de premiu important şi-şi aduc aminte numai atunci cînd văd că unii colegi ai lor, mai atenţi, au obţinut premiul? Ignoranţa, uitarea, neglijenţa, toate astea se plătesc într-un fel. Şi, aşa cum am spus, valoarea unui poet nu este neapărat dată de obţinerea sau nu a unui premiu. Şi mai ales atunci cînd nici nu participi la competiţie, aşa cum spun regulamentele, care sînt făcute tocmai pentru a-i avertiza pe cei dornici că există posibilitatea unor distincţii. Şi Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ este o distincţie foarte rîvnită şi asta ne bucură, dar ne şi întristează atunci cînd unii cred că, pentru a o obţine, trebuie să fie invitaţi în mod special. Premiile dau naştere, în general, la cîte un cîştigător şi la foarte mulţi învinşi.

Cum am spus, scriu despre debutanţi. Nu am găsit, pe unde am umblat, cartea lui Vlad Moldovan. Aş fi scris despre ea. Poate că ar fi intrat şi în competiţie. Dar, nu-i aşa, nu-mi pot face eu mea culpa, în această cauză, pentru că nu am de ce. De exemplu, Cătălina Cadinoiu şi Svetlana Cârstean, ambele poete cu volume apărute la Cartea Românească, au trimis cărţile lor şi astfel au fost nominalizate.

Care au fost cele zece titluri care s-au înscris în 2008?

Floarea de menghină de Svetlana Cârstean, Nuferii mor în cadă de Cătălina Cadinoiu, Eva nimănui de Aida Hancer, Paper Clips de Daniela Popa, Catacome. Aici totul e viu de Florin Caragiu, yima de Liviu G. Stan, antipoeme de Gelu Diaconu, Trupul meu dimineaţa de Emanuel Guralivu, CHAT în interior…sau Priveghi în pasă-rea de sine de Camil P. Camil, Închiderea în torent.pelicule mentale de Radu Dumbravă, Viaţa Morgana, după d’if de Dumitru Iftime.

Ţinînd cont că, în 2008, un debut pe care, personal, îl consider important, n-a ajuns în faza jurizării, aţi schimba regulamentul?

Nu. În primul rînd nu-l schimb eu, ci, dacă se va propune, o vom face împreună cu juriul şi în acord cu ceilalţi organizatori.

Veţi spune că sînt răutăcios, dar, contabilizînd cele două cauze (debutul cu dubii al lui Florin Caragiu şi, mai ales, absenţa unor cărţi importante precum aceea a lui Vlad Moldovan), aş fi tentat să cer (poate spun o prostie, dar pentru aceşti autori e singura şansă de a obţine un asemenea premiu) anularea premiului pe 2008. Din raţiuni de procedură, juriul e „acoperit“, dar, ca reprezentativitate, regret să o spun şi vă rog să n-o luaţi personal, nu e corect faţă de nişte autori care n-au ştiut că se pot înscrie.

Cum am spus, nu este un concurs obişnuit, este o competiţie sub brandul Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“, despre care se ştie, în ce-i priveşte pe debutanţi, de zece ani. Asta înseamnă deja o tradiţie, care, dacă nu a intrat în reflexul celor din sfera poeziei, nu este vina noastră. Dacă unii uită, nu este problema organizatorilor. Dumnezeu ne dă, dar nu ne pune în traistă.

Dumneavoastră aveţi dreptul să cereţi orice. Dar în cazul acesta, cui îi cereţi? Şi chiar nu văd rostul şi încrîncenarea. Juriul a votat pe ce a avut. Nu pe ce există în general şi nu vede. Şi, în acest caz, reprezentativitatea naţională e chiar la latitudinea fiecăruia?! Corect ar fi fost ca autorii să se fi interesat. Nu putem să le trimitem scrisori fiecăruia şi, mai ales, dacă nici nu ştim dacă au debutat sau nu editorial. Nu stăm tot timpul pe site-ul editurilor. Mai avem şi alte lucruri de făcut. Sînt convins că atît Vlad Moldovan cît şi Viviana Muşa vor avea parte şi de alte prilejuri să-şi afirme talentul poetic şi să fie premiaţi. Personal, le aştept cărţile şi pot garanta că le voi citi şi chiar voi scrie despre ele.

Sigur, nu-mi dă nimeni vreun drept să cer ceva extrem, dar..., tocmai pentru că vorbim despre un brand „Mihai Eminescu“, să presupunem că n-ar fi trimişi la concurs decît autori publicaţi de Editura Amurg sentimental. În paranteză fie spus, volumul lui Vlad Moldovan este epuizat (s-ar fi găsit, măcar din juriu, cineva care să-l fi avut), ceea ce e o performanţă de vînzări pentru editură, pînă la urmă. Bun, presupunînd că trimiteau doar autori foarte slabi, concursul tot îşi desemna un cîştigător?

Zece ani înseamnă un bun început de tradiţie, aşa că putem considera că existenţa acestui premiu a intrat în conştiinţa măcar a celor interesaţi. Desigur că lucrurile sînt perfectibile şi, ca în situaţia actualei ediţii, e posibil să existe şi unele „nedreptăţi“ la care concură ignoranţa, uitarea, delăsarea şi, mai ales, imposibilitatea organizatorilor de-a intra în posesia cărţilor dorite. Pe viitor, desigur, vom cere juriului ca, pe lîngă ceea ce avem noi, să propună, prin ceea ce urmăresc de-a lungul anilor membrii acestuia, în materie de debut editorial în poezie, cărţi care să intre în discuţia finală. Dorinţa noastră este ca acest premiu, devenit deja o tradiţie, sub un brand cum este cel al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“, să se acorde corect şi numai pe criteriile de valoare. Şi, dacă am fi primit numai cărţi slabe, de la, să zicem, o editură precum cea pe care o numiţi, am fi găsit, poate, o soluţie, cunoscînd în parte anul editorial şi, în mare parte, debuturile editoriale în poezie sau, pur şi simplu, nu acordam premiul. Niciodată nu am premiat sub nivel, numai de dragul de a premia. Cît priveşte strategiile editurilor, de promovare a cărţii de poezie, asta ţine, în exclusivitate, numai de marketingul acestora, iar cărţile de poezie ale Editurii Vinea ajung, din cîte văd, şi în librăriile din Botoşani. Însă multe librării nu fac comenzi de carte de poezie atunci cînd primesc oferte cu aşa ceva. Din păcate, asta este, din acest punct de vedere, nu numai o realitate românească, ci o tristă prejudecată universală.

Pe lista invitaţilor din acest an, nu l-am regăsit pe laureatul de anul trecut, Florin Partene. A fost invitat? Cum se face o listă de invitaţi?

Aşa este. Nu-i veţi găsi pe lista invitaţilor de anul acesta şi pe alţii, cel puţin încă zece la număr. Nu ne stă la îndemînă susţinerea financiară necesară. Am fi dorit. Selecţia invitaţilor din rîndul foştilor laureaţi Opera Prima a fost aleatorie… Îi veţi găsi pe toţi laureaţii Premiului pentru Opera Prima în antologia pe care o vom edita la anul, cînd, dacă vom avea posibilitatea, îi vom invita pe toţi la Botoşani. Vă rog să ne înţelegeţi puterile noastre actuale, care se doresc a fi şi ospitaliere, pe cît şi subiectivitatea obiectivităţii noastre, ca să mă joc un pic, ne dă posibilitatea…

P.S. După primirea răspunsurilor, în mail-ul care a însoţit fişierul ataşat, am găsit acest mesaj de la Gellu Dorian: „Ca să fiu sincer, nu înţeleg de ce insistaţi... Sînt atît de deschis spre dialog, din acest punct de vedere, pentru că, în tot ce afirm, am dreptate, cum, de fapt, în tot ce susţineţi, aveţi dreptate pînă la limita în care cei ce vă solicită să insistaţi doresc imposibilul...Vă rog să mă înţelegeţi, nu se mai poate face nimic, cu toate că Vlad Moldovan este la fel de bun ca Vasile Leac, Xenia Karo, Elena Vlădăreanu, Tudor Creţu, Cosmin Perţa, Liviu Ofileanu, Ştefan Manasia, Domnica Drumea, Anton Jurebie, Ana Dragu, Miruna Vlada, Ruxandra Novac, Marin Mălaicu-Hondrari, Dumitru Bădiţa, Augustin Cupşa, Iulia Balcanaş, Liviu Nedef, T.S. Khasis, Radu Verman, Mihai Curtean, Violeta Ion, Eugen Suman, Cristina Moroşan, Gabi Eftime, Robert Mândroiu, Andrei Doboş, Ofelia Prodan, Hose Pasblo, Cristina Ispas, Andrei Ruse şi alţii, care nu au primit acest premiu, la fel de buni ca posibilul laureat de anul acesta. Este o competiţie deschisă, liberă, la care participă toţi în măsura în care doresc... Şi văd că discut foarte serios cu UN_CRISTIAN, un neutru prin definiţie, dar hotărît prin atitudine, în timp ce eu sînt Gellu Dorian, iar dumneavoastră nu vă declinaţi identitatea. Nu mă deranjează, atîta timp cît o faceţi pentru o cauză dreaptă la care eu subscriu. Să înţelegeţi, nu a fost nimeni niciodată frustrat pe parcursul celor 10 ediţii! Intru în dialog cu dvs., de parcă aş fi pe Club-literar. Aici este vorba despre o chestiune extrem de serioasă, care se petrece negru pe alb. Deci, cu cine discut, domnule redactor?“

un cristian: V-aş putea răspunde scurt, aşa cum v-am răspuns cînd aţi spus că nu aţi putut-o contacta, timp de trei ani, pentru a o invita pe Oana Cătălina Ninu: un simplu search pe Google rezolvă misterul. Dar voi fi discret. Am pretenţia ca în fenomene atît de restrînse, cum e poezia, actanţii „jocului“ să ştie ce se-ntîmplă prin lume. Iar dumneavoastră scrieţi de atîţia ani despre debuturi, cunoaşteţi tot ceea ce contează. Nu-i aşa că e supărător să vină un no name să pună nişte întrebări răutăcioase? „Da“, cum ar spune micul Ftiriadi. Sînt un oarecare, nici nu contează identitatea mea, tocmai de aceea îmi şi dă mîna să vorbesc despre aceste lucruri. Sînt un martor al editoriadei româneşti, care are de spus nişte poveşti despre unii iepuri editoriali şi o gogoaşă cu gem generaţionist. Tocmai pentru că nu cred în onestitatea editurilor şi mai sper în perfectabilitatea premiilor. Sper să nu decadă şi să nu-mi fie ruşine de ruşinea lor. Vă mulţumesc pentru că aţi ridicat mingea de atîtea ori la fileu. De prea multe ori. Tocmai de aceea, renunţ să insist. E prea uşor. Şi, încă ceva, nu m-a pus nimeni să fac asta, pe Vlad nu l-am văzut decît o dată în viaţa mea. Întîmplător, i-am găsit cartea sub formă de copie xerox.

Pagini realizate de un cristian

Anchetă printre laureaţii din anii trecuţi

- Cum te-ai înscris în concurs?

Florin Partene (Opera Prima pentru 2007): N-am înscris nici o carte pentru concurs. Am trimis o carte cu dedicaţie dlui Gellu Dorian. Dacă asta s-a constituit în înscriere sau nu, nu ştiu. Aş fi vrut să particip mai oficial.

Oana Cătălina Ninu (Opera Prima pentru 2005): Nu m-am înscris pentru că nu ştiam cum anume. Nu ştiu cum a ajuns cartea mea la Premiile „Eminescu“. Cert este că Gellu Dorian a scris o cronică la Mandala în Convorbiri literare, în toamna acelui an. Sînt două variante: am fost înscrisă de editura Vinea sau prin Dan Sociu, căruia i-am dat cartea cu ceva timp înainte.

Diana Geacăr (Opera Prima pentru 2005): Nu m-am înscris eu (şi nici n-aş fi ştiut că trebuie). Din cîte ştiu, la tîrgul din toamna lui 2005, s-a întâmplat să treacă Gellu Dorian pe la standul Vinea şi să primească volumele nou apărute.

Rita Chirian (Opera Prima pentru 2006): Am trimis cartea (eu, cu mînuţa mea).

Teodor Dună (Opera Prima pentru 2002): Ştiu sigur că i-am dat cartea lui Gellu Dorian cu trei luni înainte de concurs. E posibil ca şi editura să fi trimis, dar nu ştiu sigur, pe vremea aceea Ţone trimitea cărţile la concurs.

Dan Coman (Opera Prima pentru 2003): Am trimis două exemplare, cred, aşa-mi amintesc.

- Anul acesta ai fost invitat?

Florin Partene : Nu. Am fost invitat anul trecut, mi-am luat „miliardul“ şi am plecat.

Oana Cătălina Ninu: Nu, după decernarea premiilor din ianuarie 2006, nu am mai fost invitată.

Diana Geacăr: Din 2006, cînd am primit premiul, nu am mai fost invitată.

Rita Chirian: Da.

Teodor Dună: Da, am fost invitat şi pentru că se împlinesc 10 ani de la acordarea premiului Opera Prima.

Dan Coman: Da, cică am fost invitat, adică m-am văzut pe o listă, dar nu m-a sunat nimeni, nu mi-a scris nimeni nici un e-mail, probabil aşa se face mai nou...

- Ai un favorit pentru anul acesta (nu neapărat dintre cei nominalizaţi)?

Florin Partene: Vlad Moldovan trebuie să fie în cărţi.

Oana Cătălina Ninu: Svetlana Cârstean şi Vlad Moldovan.

Diana Geacăr: Nu am.

Rita Chirian: Vlad Moldovan.

Teodor Dună: Nu.

Dan Coman: De departe, Vlad Moldovan, Blank.

Florin Caragiu publică în 2003 „Piatra Scrisă“ (Ed. Platytera). Considerat a fi un volum de „versificaţie ocazională“, nu-l trece în CV (ce caută atunci în CV-ul de pe blogul personal?) şi intră în finala 2008, conform Premiului pentru debut în poezie acordat de Editura Vinea. Cum primul volum a apărut în mai mult de 1 exemplar şi prezintă ISBN, iar acest cod are rol de identificare pentru un anumit titlu, într-un anumit an, se poate interpreta că respectiva carte „există“. Codul ISBN nu are nici o valoare legală, dar certifică apariţia unui titlu. Este unic şi recunoaşte existenţa incontestabilă a tipăriturii. Sigur că doar un contract pe carte ar rezolva complet problema. Dar cîte dintre cărţile de poezie au contracte? Ca situaţie comparabilă, propun ca măcar o parte dintre autorii care au publicat anterior volume în, să zicem, mai puţin de 200 de exemplare, să le considere „prea personale“ şi „conjuncturale“ şi să redebuteze pentru a prinde o nominalizare.

„Tirajul cărţii s-a epuizat“

De ce nu ţi-ai trimis cartea, domnule? Aşteptai s-o facă editura în locul tău? N-ai ştiut? Te aşteptai ca juriul să te-nscrie automat?

Vlad Moldovan: Nu ştiam cînd e concursul şi nici nu ştiam cum se procedează. Nu mi-a spus nimeni şi nu ştiam că trebuie să trimit, că aş fi trimis. Tirajul cărţii s-a epuizat din cîte am înţeles. Şi mie trebuiau să-mi trimită 20 de exemplare pe care aveam dreptul să le iau cu reducere, dar nu au mai putut-o face, pentru că nu o mai aveau în stoc.

„Am primit prin e-mail o listă de autori“

Care sînt atribuţiile unui membru al juriului? Membrii juriului pot înscrie o carte în concurs? Cum se face că tocmai cartea lui Vlad Moldovan, premiul pentru debut al CR, n-a ajuns măcar în finală?

Daniel Cristea-Enache, membru al juriului: Am primit prin e-mail o listă de autori, dintre care am ales pînă pe 5 ianuarie. Lista sună aşa: Floarea de menghină (Svetlana Cârstean), Catacombe. Aici totul e viu (Florin Caragiu), Eva nimănui (Aida Hancer), Nuferii mor în cadă (Cătălina Cadinoiu) şi Paper clips (Daniela Popa). S-a mai întîmplat în anumiţi ani să nu am cărţile şi le-am căutat. Dar, de obicei, n-au fost probleme. E, într-adevăr, o întrebare pentru mine cine fixează nominalizările, dar eu, ca membru al juriului, nu le pot face. Dacă aş fi fost întrebat, l-aş fi nominalizat cu siguranţă pe Vlad Moldovan.

Recomanda articolul prin:

Etichete: gellu dorian interviu

Comentarii utilizatori

Părerea mea!...Dan Rizea - Joi, 15 Ianuarie 2009, 11:59

Nici un premiu literar din România nu reflectă valoarea a ceea ce s-a premiat. Totul se întâmplă în culise, invocându-se subiectivismul. Aranjamentele, interesele de orice fel, ochii frumoşi, veleitarismul, banul -- despre care se spune că ar fi ochiul dracului, dorinţa de funcţii şi obedienţa faţă de acestea, cumetriile literare, cum ar spune Paul Goma, şi câte altele, se numesc, în România, chipurile şmechereşte, subiectivism în artă. Asta e scuza tuturor nedreptăţilor. Nici nu-i de mirare că nimeni nu mai citeşte nimic. Atât scriitorul cât şi literatura sa au fost duse în derizoriu. Nimeni nu dă doi bani pe cărţile autorilor contemporani. Nici măcar scriitorii nu se mai citesc între ei, deoarece fiecare ştie despre sine şi despre celălalt că este un impostor.
În afara consistenţei sale materiale, dacă e cazul, nici un premiu din România nu înseamnă nimic. Vedeţi vreo fărâmă de respect faţă de valoarea vreunui premiat? Nu. De ce? Pentru că fiecare ştie că nu are ce respecta la celălalt. Lipseşte valoarea. Aţi fost atenţi la spusele \"poetului\" Gellu Dorian? Nu l-a putut invita, conform regulamentului, pe premiantul din anul precedent, în speţă, Florin Parfene, din lipsă de fonduri. În schimb, au existat suficienţi bani pentru a-şi invita, an de an, gaşca de impostori, începând cu Adrian Alui Gheorghe şi terminând cu Cassian Maria Spiridon. Dacă apare cineva cu adevărat valoros acela va fi înlăturat. De aceea, în România, nu vom avea niciodată un scriitor adevărat. Puţini, foarte puţini, îi numeri pe degete pe cei care pot confirma valoarea cu opera lor. Restul sunt \"mari\" pentru că au spus amicii că sunt mari, după criteriul: eu spun despre tine, tu spui despre mine, eu te premiez, tu mă premiezi. Adică totul se întâmplă, s-a întâmplat şi se va întâmpla româneşte. Adică literatura română, în sens valoric, există, dar lipseşte cu desăvârşire.

dlui Dan RizeaBogdan Suceava - Joi, 15 Ianuarie 2009, 16:22

Nu as fi de acord cu aprecierea ca in Romania nu exista scriitori adevarati. Numai daca amintim pe Radu Aldulescu, Razvan Radulescu, Petru Cimpoesu sau Razvan Petrescu - vedem ca exista autori realmente valorosi, interesanti si care se citesc cu placere. Mai sunt si altii, si doar lecturile mele recente m-au facut sa-i mentionez aici doar pe dansii. Apreciez in textele unui autor o contributie profunda, scrisa inteligent, bine asezata in pagina si atent elaborata. De acord ca exista un grad mare de "subiectivitate", care ajunge sa incorporeze multa lipsa de onestitate intelectuala, dar nu cred ca aceasta situatie ii include pe TOTI scriitorii. In nici un caz. Sunt oameni care au evitat sa joace in piesa politicii autohtone, care nu sunt abonati la premii si nici nu se prind in hora mass mediei de tranzitie. Si nu pentru ca nu ar avea ce spune, ci din ratiuni etice: oamenii au bun simt. Asadar, critica dumneavoastra are substanta, dar nu as vedea-o aplicata intregii lumi literare.

Sper ca aceasta postare sa treaca de filtrul extrem de exigent al forumului 'Observatorului cultural', care saptamana trecuta mi-a ratacit o postare, desi nu continea nimic deranjant. Dati-mi voie sa atribui excesul de zel frigului bucurestean, care se stie ca interfereaza de secole cu jurnalistica si literatura autohtona.

Despre gramaticaluca george - Sambata, 17 Ianuarie 2009, 22:09

Mariile domniilor voastre sunt intrigate ca junele Vladut Moldovan n-a fost luat in calculele premiilor de la botosani.Sigur musiu G.Dorian isi va repara cumva greseala.Chestiunea ar fi alta.Cand si cu ce ocaziune ii va oferi Uniunea Scriitorilor lui GDorian premiul pentru agramatism ?

să recapitulămmr. kalm - Luni, 19 Ianuarie 2009, 11:37

1. florin caragiu mai publicase anterior o carte,deci nu ar fi trebuit să primească nominalizarea - gellu dorian susţine - şi am toate motivele să îl cred - că nu ştia despre această carte, despre care în nota biobibliografică de la finalul cărţii domnului caragiu nu se făcea referire. în plus, acea carte ar fi apărut la o editură fără circulaţie etc. deci această problemă e rezolvată, şi nu-l priveşte pe dorian, ci poate cel mult pe autor, care a trecut sub tăcere publicarea anterioară. oricum însă, el nu a primit premiul, aşa încât discuţia nu ştiu ce rost mai are.
2. vlad moldovan nu a fost nominalizat. or, regulamentul spune foarte clar că acei autori care doresc să intre în cărţi pentru premiul eminescu, trebuie să trimită cartea - ei sau editorul ei. vlad nu a făcut-o. ce mai e de discutat? de ce n-a trimis-o editorul, marea editură cartea românească, în vreme ce tzone cu vinea lui prăpădită a trimis cărţile aidei hancer şi ale celorlalţi? asta rămâne, după mine, o întrebare mai importantă decât procesul de intenţie făcut lui gellu dorian
3. viviana muşa a mai publicat o carte, cu isbn şi tot tacâmul, în adolescenţă. despre care se ştie mai mult decât despre volumul prim al domnului caragiu. deci problema e şi aici rezolvată
4. "nu aţi putut-o contacta, timp de trei ani, pentru a o invita pe Oana Cătălina Ninu" - iată cum ajungem la miezul cestiunii: anchetatorul nostru a făcut tot acest circ fiindcă prietena lui nu a fost invitată la ceremoniile de la botoşani :) ce simplu s-a rezolvat "misterul"

ca de obicei, Claudiu Komartinun_cristian - Luni, 19 Ianuarie 2009, 14:19

@mr. kalm, adica Claudiu Komartin
Comentarii, ca de fiecare data, suculente, dar fara acoperire. Punctual, ca sa nu plictisim>
1. Domnul Dorian sustine ca l-a inscris in concurs pe Florin Caragiu conform premierii de la Vinea. Cum Florin Caragiu recunoaste acum ca volumul din 2003 a existat, "vina" e a autorului. As fi vrut sa fie macar descalificat pentru acest fapt, Dar, vorbim despre Romania...
2. E foarte evident cum se face selectia. Ce nu intelege dl Komartin e ca favoritismele (un subiect foarte interesant daca e sa studiem biografia unora dintre reprezentantii Romaniei in lume, mai ales dintre liderii noii generatii) sint evidente si intimplarea are rolul decisiv in a face ca o carte sa ajunga "acolo". Era extrem de evident faptul ca o carte premiata de CR putea intra automat in preselectie daca:
a) organizatorii intrau putin pe site-uri (dl Dorian a facut acest pas abia dupa ce a aparut materialul, imputindu-mi chiar ca volumul ar fi aparut in 2007, revenind, ulterior cu scuzele de rigoare)
b) juriul putea nominaliza (a se citi declaratia lui Cristea Enache)
3. Viviana Musa are un volum publicat la 20 de ani. I-am dat exemplu domnului Komartin acest volum tocmai pentru a face o paralela cu declaratia lui Caragiu, care nu recunostea acel volum. Mi se pare elementar sa aducem argumente si sa comparam situatiile. Orice scriitor cu carti sub 200 ex poate emite acel argument.
4. Oana Ninu, ca si Diana Geacar(am dat doua exemple, dar cititi si ce spune invitatul Dan Coman), dupa cistigarea premiului, n-au mai primit invitatii. Pentru Florin Partene, laureatul la zi, nu s-a facut o invitatie, in schimb, atit de inversunatul domn Komartin este prezent. Ca peste tot. Despre ce vorbim si cine pe cine acuza? Favoritisme?
Si, ca supliment, as putea adauga comunicatul posteveniment, emis dinspre Botosani, cu lista invitatilor. Cred ca atunci dl Komartin ar putea recunoaste ca, la un asa eveniment, nu poti emite pentru presa un material in care spui ca au participat "Mircea martin si Caludiu Komartin".
O reavointa gratuita si neargumentata. Acest material nu e un proces de intentie, e o stare de fapt. O "poveste" despre cum unii sint mai "egali in drepturi" decit altii si despre cum se tace cind lucrurile sint evidente. Cred ca e suficient de clar sa spun ca vorbim despre niste haine ale imparatilor, purtate cu sau fara calm.

Unde e mediatizarea acestui eveniment?Maria - Luni, 19 Ianuarie 2009, 18:11

Daca nu au stiut de ceea ce se intampla la eveniment, cei nominalizati, noi muritorii de rand, de unde sa aflam despre acesta?

uite cine vorbesteeye - Marti, 20 Ianuarie 2009, 17:34

"anchetatorul nostru a făcut tot acest circ fiindcă prietena lui nu a fost invitată la ceremoniile de la botoşani :) ce simplu s-a rezolvat "misterul".

Jos pălăria! în faţa unicului poet român care merită să poarte acest nume. Priceput la poezie, priceput la critică, la prietenie, dar şi la dezlegat mistere precum cel de pe care, cu subtilitatea-i caracteristică, tocmai a ridicat vălul. Cine altul ar fi putut vorbi, complet dezinteresat despre obiectivitate, dacă nu bardul CK (orice asemănare cu Calvin Klein e aberantă) cel care îşi trânteşte clopul metropolitan şi pleacă de la orice manifestare în care nu i se pomeneşte numele de cel puţin 832 de ori? Acest geniu neînţeles căruia premiile şi recunoaşterea publică trebuie să îi panseze rănile autoprovocate (nu e simplu să suferi de mania persecuţiei, de cultul personalităţii şi de răutate patologică). Chapeau, maître! Vă puteţi kalma acum, după ce ne-aţi arătat motivul precis al acestui circ. Cu atât mai mult cu cât şi Gellu Dorian a văzut cu câtă asumare l-aţi apărat în public.Colateral, desigur, aveţi prezenţa asigurată la următoarele ediţii. În rest, nimic putred în Danemarca, ca de obicei.

Misterul kalm-komartinUN_no_name - Miercuri, 21 Ianuarie 2009, 00:43

...dezlegat, in sfarsit...

Va multumesc, UN_Cristian!
Nu stiam cine polueaza atmosfera, isi revarsa frustrarile, ura si invidia in mesaje incoerente, care se vor puneri la punct, judecati, verdicte.

Claudiu Komartin este, asadar, misteriosul "mr. kalm"...
Imaginati-va un inchipuit care dimineata da lectii de moralitate ("fara moralitate nu insemnam nimic") - Claudiu Komartin, poet (sic!), iar seara isi scuipa colegii, prietenii, profesorii pe diverse forumuri, sub identitatea "mr. kalm" (cu minuscula, va rog!).

Simpla, banala schizofrenie.
Se trateaza.

încheimr. kalm - Joi, 22 Ianuarie 2009, 00:22

îţi pierzi vremea. ceea ce am spus am spus destul de clar. iar lumea şi-a cam dat seama care e schema. lui gellu dorian i se pot reproşa anumite lucruri în legătură cu premiul de la botoşani, precum şi juriului de acolo, dar cele "aduse la cunoştinţa publicului" de către tine sunt, în mare, nişte prostii răuvoitoare şi partizane.