OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dupa multi ani, pentru prima data vedem un ministru la Sanatate care nu este dispus sa faca compromisuri. A ales sa se lupte cu sistemul si pare sa nu se lase si el batut. Atitudinea ministrului economist al sanatatii Eugen Nicolaescu este asemanatoare luptei duse de Monica Macovei cu dinozaurii justitiei. In cele doua sisteme treaba este atit de imputita incit cei doi ministri nu mai au ce face si au inceput sa taie in carne vie. Dar sa raminem la sanatate. Dincolo de politicile publice de sanatate ale fiecarui guvern si ministru, dincolo de calculele finantiste si dincolo de orice interes, problemele din acest domeniu au crescut de la un an la altul, situatia s-a degradat constant. O stim cu totii, o simtim cu totii direct sau mai putin direct. Se vede bine cum un om din afara sistemului – subliniem, un economist – are curajul sa observe si sa strige ca trebuie facut ceva. Si face. Cei proveniti din interior sint prea legati de increngatura de relatii, status-uri si roluri si nu au niciodata curajul sa priveasca adevarul in fata.

La fel ca si colegii lor, cadrele didactice, cadrele medicale sint o categorie conservatoare care se opune schimbarii. Sistemul acesta are o viata a lui proprie, e plin de cutume si de practici care se orienteaza dupa alte valori, cum bine a remarcat chiar ministrul, feudale. Cei care s-au ocupat in Romania de cercetarea formelor de coruptie s-au aplecat, bunaoara, asupra sanatatii. Si nu intimplator, pentru ca sanatatea le are pe toate: marea coruptie, mica coruptie, abuzul. Si este normal sa fie asa pentru ca, dupa cum stim, coruptia apare acolo unde banii statului se intersecteaza cu interesele private. Acolo se formeaza castele societatii moderne, acolo se dezvolta cel mai bine relatia patron-client. Si eu, ca si dumneavoastra de altfel, cind intru intr-o unitate medicala am impresia ca am intrat pe tarlaua unor feudali. Mostenire comunista sau nu, sentimentul este puternic si pot sa-l verbalizez doar dupa ce am iesit din respectiva unitate. Si eu si dumneavoastra, cind intram in spital, nu ne simtim suficient de bine pregatiti intelectual pentru a face fata sistemului si exponentului acestuia, cadrul medical. Cel mai adesea ne miram de drepturile si de obligatiile pe care le avem si sintem obisnuiti sa induram nedreptatea ca pe un neajuns natural.

Si pentru a ne surmonta handicapul, il lasam pe medic sa fie, pe moment, patronul nostru. Si il blagoslovim cu ce are el nevoie, cu o „donatie“, cu o relatie, s.a.m.d. Acesta este mediul in care se dezvolta un tinar medic stagiar, acesta este mediul in care a nimerit nefericitul domn Lazarescu.
Acesta este mediul in care functioneaza si pe care il gestioneaza directorii de spitale, ei fiind, inevitabil, medici. Principala provocare a ministrului Nicolaescu este, de fapt, reforma morala a sanatatii. Si, schimbind 15 directori (manageri) neperformanti, arunca manusa intregului corp medical. Nu il intereseaza oprobriul lor, al medicilor, el este economist. Daca va gresi, isi va strica blazonul de economist.

Generalizarea nu este inteleapta, nu ne referim la toti medicii ca la niste feudali, dar frica unei asemenea erori logice paleste in fata evidentelor acumulate in urma experientelor individuale si intime cu sistemul, cu medicii.
Sistemul medical nu este doar agresorul propriilor pacienti, el este si victima. Este victima politicului si a impotentei financiare a unui sistem social bazat, de prea multa vreme, pe principiul prost aplicat al solidaritatii. Dupa ce au fost maziliti, feudalii nostri au dat vina pe subfinantarea sistemului. Si se poate ca, partial, sa aiba dreptate. Dar eu nu pot (si nu vreau!) sa-mi explic cum sistemul caruia eu ii dau cea mai mare parte din impozitul meu este subfinantat. Cind, o data la 5 ani, mergi la dentist si vrei sa iti pui o plomba si ti se spune ca asigurarile in care ai bagat sute de milioane de lei vechi nu pot suporta decit jumatate din valoarea anesteziei, iti dispare instantaneu orice sentiment de solidaritate. Iar cauzele tin ori de incompetenta, ori de marea coruptie. Intr-o asemenea situatie, banii investiti in sanatate sint pierduti, confiscati de stat si dusi pe contracte, achizitii, facturi, investitii, costuri inexplicabile, catre grupuri de interese. A spus-o si presedintele, o reamintim si noi.

Ministrul liberal Nicolaescu vizeaza si farmaciile care acum sint omniprezente in cartierele proletcultiste. De identificat problema, a identificat-o bine: farmacistii sint o casta, lucreaza in haita. Au acces la cunostinte in limba latina si ne vind medicamente scumpe. In propunerea lui Nicolaescu privind farmaciile, statul, sistemul le ofera o afacere sigura cu clienti captivi garantati si le mai si deconteaza din facturi. Nu vedem insa cum reducerea numarului de farmacii ar putea duce la scaderea pretului medicamentelor. Asta nu este liberalism. Speram ca dezbaterea sa continue si sa aduca solutii reale.
Dincolo de chestiunile politice, un mic sentiment de razbunare isi arata acum coltii: acesti vraci, care par ca detin cunostinte la care noi muritorii de rind nu putem avea acces, sint responsabilizati. Ca doar si vracii traiesc din bani publici.