A trecut si 27 martie 2007. S-au implinit 89 de ani de cind Sfatul Tarii a votat unirea Basarabiei cu Romania. Situatia de la Chisinau este tulburata de presedintele Voronin care acuza din nou Romania ca ar incerca sa striveasca Republica Moldova, dispretuindu-i cultura si incercind sa o destabilizeze prin acordarea in masa a cetateniei romane. Vladimir Voronin a reluat o teza stalinista, vorbind de existenta separata a limbii romane si a limbii moldovenesti. Potrivit presedintelui Voronin, „limba moldoveneasca este mama limbii romane“. Aniversarea de la Chisinau s-a lasat cu arestari.
Se pare ca autoritatile moldovenesti sint tot mai deranjate ori de cite ori o persoana ar indrazni sa aminteasca de trecutul comun al celor doua state. Politia de la Chisinau s-a comportat in dispretul oricaror norme civilizate. Unii manifestanti au fost ridicati de pe strada, fara mandat, si tinuti citeva ore in arestul politiei. Nimeni nu le-a dat explicatii. Presedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, a declarat la BBC: „Pur si simplu mergeam pe strada. Si pe neasteptate se opresc doua masini, si ca in anii ’37, ca pe niste animale ne-au frint miinile, picioarele. Le-am spus, stati putin, sint avocat, ce se intimpla?“.
E foarte clar ca Republica Moldova este intr-un impas politic, iar presedintelui Voronin ii fuge pamintul de sub picioare. O vreme s-a crezut ca Partidul Comunistilor de la Chisinau va adopta o linie moderata, prooccidentala, si va considera firesti relatiile privilegiate cu Romania. De cind Romania este in Uniunea Europeana, a intrat strechea in politicienii de la Chisinau. Bucurestiul este, din nou, un mare dusman. Si asta in conditiile in care Bucurestiul n-a facut mari gesturi diplomatice in relatia cu Republica Moldova. Acordarea cetateniei romane se face cu mult chin, cu multe eforturi, cu multe ore de asteptare, cu stres.
Problema cetateniei este supralicitata de autoritatile comuniste de la Chisinau. in realitate, Bucurestiul ramine inca dator Republicii Moldova. Nu exista o diplomatie coerenta, care sa sprijine efectiv cetatenii de acolo. Privirea politica de la Bucuresti spre Chisinau este inca incarcata de triumfalism. Uneori, si presedintele Basescu mai calca in strachini, cind pedaleaza prea mult pe ideea reunificarii. Cetatenii Republicii Moldova au nevoie de carti romanesti, de presa romaneasca, de persoane din Romania – profesori, medici, avocati, oameni de afaceri – care sa faca apostolat in Republica Moldova; cetatenii Republicii Moldova sint deranjati (mai ales locuitorii satelor) cind se incearca sa li se bage pe git ideea ca ei sint romani, nu moldoveni. Ei nu sint vinovati ca au o identitate incerta.
Sa ne amintim ca dupa Marea Unire de la 1918, cind Basarabia a revenit in hotarele Romaniei, URSS n-a fost deloc impacata cu aceasta situatie. Astfel ca, la 12 octombrie 1924, Stalin formeaza Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca (Transnistria), teritoriu ce va fi mereu o amenintare pentru statul roman. Ca si astazi, si atunci Transnistria era un focar de instabilitate, o „gaura neagra“ pe harta Europei. Din Transnistria porneau ideile care incercau sa sugereze ca Unirea cu Romania nu foloseste basarabenilor, ca Romania este un imperiu care a actionat cu forta impotriva basarabenilor. Dupa razboi, vechea Basarabie a fost ciopirtita de Stalin, etniile s-au amestecat, identitatea romaneasca s-a facut pulbere.
Peste intreg teritoriul Moldovei s-a propagat noua invatatura comunista si a aparut Omul Nou.
Astazi, Republica Moldova este divizata intre Omul Nou si Omul Plecat la munca in Rusia. Multi dintre cei care au ramas sint Oameni Noi. Opozitia fata de Omul Nou este firava si imediat domolita de Politie. in aceste conditii, Republica Moldova seamana cu o regiune ravasita. Reconstructia se poate face cu ajutor de la Bucuresti sau fara. Dar stie Bucurestiul cum sa refaca un tinut, cit timp acasa sint atitea probleme?
in numarul urmator al revistei, vom publica un interviu cu Monica Heintz, care a coordonat un excelent volum intitulat Stat slab, cetatenie incerta. Studii despre Republica Moldova. Ideea cartii este ca dincolo de declaratii sforaitoare, Republica Moldova trebuie tinuta in atentie, trebuie cercetata si inteleasa aceasta istorie care a bulversat identitatile. Fara priviri condescendente, fara acuze batjocoritoare. Este, probabil, singura cale pentru normalizarea relatiilor dintre Romania si Republica Moldova: lucrul temeinic si prietenos, punind intre paranteze involburatele reactii ale presedintelui Voronin, prea pus pe harta si cautind sa provoace animozitati. Romania va trebui sa acorde sprijin Republicii Moldova, dincolo de enervarile lui Vladimir Voronin. Daca Romania si cetatenii ei vor lucra fara sa raspunda provocarilor comuniste, atunci si Republica Moldova are sanse sa se simta o tara europeana.

