Nr. 540 din 03.09.2010

Biblioteca observator cultural
Istorie recentă
Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Eseu
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Cristian CERCEL
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Septembrie   |   Numarul 493   |   Să nu-ţi faci chip cioplit

Să nu-ţi faci chip cioplit

Autor: Oana Cătălina NINU | Categoria: Literatură | 3 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Stoian G. Bogdan

Chipurile

Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2009, 70 p.

 

Multe dintre textele ce alcătuiesc Chipurile îmi erau binecunoscute de ceva vreme. Chipurile, aveam anumite opinii, anumite expectative, anumite convingeri. Şi, ca mai mereu, acestea au fost dejucate la lectura integrală şi lineară (în sensul de pagină cu pagină) a unui volum pe care îl văzusem pînă atunci fragmentat şi oarecum tabular. Trebuie să recunosc, că în cazul Chipurilor, volumul de debut al lui Stoian G. Bogdan, distins cu Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise pentru tinerii sub 35 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, construcţia cărţii este aproape impecabilă. Fiecare text introduce un nou chip, un nou „personaj“, chiar dacă acesta este însuşi eul auctorial care îşi însuşeşte o altă mască. Pentru oricine deschide volumul lui SGB – cum i se spune, pe scurt, în spaţiul literar virtual –, un lucru este cert: există o serie de personaje, iar acestea atrag după sine, implicit, poveştile. Substanţa este, aşadar, epică, iar lirismul nu face decît să „cosmetizeze“ un fir declarat narativ. Însă de la poveste la poezie este o distanţă considerabilă, iar SGB reuşeşte, cel mai adesea, să o facă să se volatilizeze.
 
Dacă poveştile în sine ar putea fi, foarte uşor, subiecte ale ştirilor de la ora 5, ceea ce le transformă în literatură este mai puţin stilul şi mai curînd atitudinea. SGB scrie o poezie cu atitudine, o poezie conştientă de propriile valenţe, care nu îşi pune întrebări asupra valorii estetice, ci poate doar asupra valorilor existenţiale, şi aceasta fără a se transforma în poezie moralizatoare. Iar această atitudine, deşi de cele mai multe ori implicită, subsidiară, ne este indusă de focalizare, de perspectiva celui care priveşte sau care ia parte fără să acţioneze propriu-zis. Pentru că ochiul prin care avem acces la acest univers este unul static, imobil, captiv sieşi. Şi este şi un ochi care captează chipurile, fără a înceta să aparţină, la rîndul lui, unui alt chip. Mai departe, la un al treilea nivel, nu mai există decît chipul cititorului care se confundă, la limită, cu toate celelalte chipuri. Un joc al convenţiilor, al ficţiunii care se suprapune într-un mod imperfect, dar constant realităţii, substituindu-i-se şi fiind înlocuită la nesfîrşit. Am putea spune că Stoian G. Bogdan se joacă de-a şi cu literatura.
 
Odată intrat în acest spaţiu, chipurile se individualizează şi ţi se lipesc de retină. Totul este vizual şi palpabil, greu de crezut şi în acelaşi timp tangibil, iar textul curge în ritmul poveştilor înşirate precum mărgelele pe aţă, în afara artificiilor stilistice. S-ar părea că SGB nu mizează pe un limbaj violent şi nici pe tropi, dar cele mai reuşite poeme sînt tocmai acelea în care cuvintele sînt slobode sau în care „metafora“ ţîşneşte în urma unor coliziuni neaşteptate: „Nătărău’ Gimi/ păcăliciul oraşului/ i-a convins pe ai lui că a cîştigat nouăşnouă de milioane/ (bani grei)/ la un loz răzuit în trei culori// trei zile şi trei nopţi au băut ca porcii cu scroafele de gît/ tac’su cînd îl bătea cînd îl căra în cîrcă cînd îl pupa/ cînd îl înjura de toţi morţii/ au sosit rudele de la Buhuşi cu căţel cu purcel/ chiuiau ca la nuntă beţi ţepeni/ i-a felicitat şi dom’ primar/ ba chiar l-a propus pe Gimi cetăţean de onoare/ beau pe stradă şi dădeau cu pietre-n geamuri/ Vecine pe toţi o să vă scot din căcat/ Să moară mama dacă n-o să vă iau apartament la Bucale/ [...] şi-au cheltuit oamenii lefurile s-au împrumutat/ şi-au vîndut ca apucaţii electrocasnicele şi mobilele din sufragerie/ să se mute la Bucureşti să vadă minunea/ numa-numa s-audă oraşu’ că s-au scos din foame“ (S-a luat lumina).
 
Cum spuneam, atitudinea ca invariabilă a poeziei lui Stoian G. Bogdan se poate observa şi în schimbările periodice de ton – o întreagă paletă –, de la tonul tragico-patetic la cel persiflant, de la tonul sentimental la cel vag indiferent, de la tonul ridicol-comic la tonul de şmecher sau de dezabuzat. În acest context, totul ţine de masca (sau chipul) pe care alegi să o (îl) porţi: tatăl puşcăriaş, una dintre femeile uşoare care au sfîrşit rău, Frăsina Lefter – menajera de lux –, Oliviu – colegul de clasă care a aruncat o piatră pe geam şi a omorît o fată pentru că unul dintre cioburi i s-a înfipt în vena jugulară etc. Ca şi în cazul unui roman, mizînd pe aceeaşi logică, pe acelaşi tip de impact, volumul de debut al lui SGB are pretenţia să te bîntuie şi după ce ai parcurs ultima pagină. Pe de o parte, îţi transmite o serie de microistorii şi de poveşti concentrate, iar pe de altă parte, îţi induce o stare, lucru care se apropie mai mult de imperativele poeziei. Avem de-a face, în ultimă instanţă, cu un bizar mixaj de poezie şi de naraţiune, însă într-un dozaj destul de diferit faţă de conceptele mai vechi de poem în proză sau de proză poetică. Un scurt exemplu: „greu suportam/ durerea şi huruitul/ frezei care-mi săpa prin măsele/ şi tata ştia/ îmi spunea imaginează-ţi că în momentele alea/ auzi un motor afară/ făceam asta/ şi funcţiona// la fel îmi imaginam/ şi cînd aspiratorul obstetric/ trăgea din pîntecul Celiei/ fetusul ciopîrţit de chiuretă/ care ar fi ajuns cîndva să-mi fie fiu sau fiică/ şi nu mai mergea“ (Ion sau Ioana).
 

Bineînţeles, există în Chipurile şi cîteva texte mai puţin reuşite sau, în orice caz, nu atît de puternice şi de vizuale ca altele. Este vorba de un fel de texte de „legătură“ între piesele de rezistenţă, este vorba de nişte texte care, în mod vizibil, nu aparţin „chipurilor“, dar au fost introduse pentru a-ţi putea odihni privirea. Nu cred că era necesar.

Bineînţeles, vocaţia lui Stoian G. Bogdan este proza, pentru că în cazul Chipurilor forţa volumului este cuantificabilă în miligrame de naraţiune. Bineînţeles, toate acestea nu opresc Chipurile să fie, probabil, cel mai bun debut în poezie al acestui an.

 


Articole in legatura
Viaţa ca-n Chipurile
Etichete:  Stoian G. Bogdan, Chipurile

Comentarii utilizatori

doar scurte observaţiidaniel d marin - Sambata, 26 Septembrie 2009, 01:36

E cel mai bun volum de debut de până acum în acest an şi, din păcate, şi singurul. Singurul care să conteze, evident. Acest lucru fiind spus, să punctez puţin unde mi se pare că nu operezi în cronica ta cu termenii adecvaţi, sau nu până la capăt. Pari a face o confuzie la un moment dat (nu foarte mare) între “de poveste” şi “de cotidian”. Personajele lui sgb sunt rupte din cotidian, nu din poveste!!, şi cred că e cât se poate de sesizabil (că altfel se apuca să scrie el cartea mea şi eu pe a lui…). Apoi, nu atitudinea transformă subiectele lui în literatură, cum evaluezi, ci cu totul alte chestii. Să nu spun eu care, ţi-as spune doar de senzaţia de proaspăt, necontrafăcut, de golănie simpatică până la un punct sau până la capăt dacă ne încăpăţânăm să rămânem la primul strat de impresie (aia de şoricel de bibliotecă recent ieşit din cuşcă şi minunându-se, tocmai de aia, de nebuniile lumii…) şi alte chestii până la urmă poate efemere în literatură…). Iar poezia lui sgb, da, nu e “moralizatoare”, ci “manelizatoare”, dar, ciudat lucru, într-o cheie nu de puţine ori deosebit de simpatică. Şi, ca să revin la atitudine, cred că te înşeli. Atitudinea e fix aia de la ştirile pe care le invoci. Tot ce spune sgb în volum e fix ca la ştirile de la ora 5 (sau poţi să te uiţi şi la emisiunile alea din curtea omului cu psihologul în vizită - de pe acasă tv parca, sau nu ştiu exact) şi poate asta ţi-a şi plăcut, dar n-ai vrut să o recunoşti. Nimic fantastic, doar realitatea lui, a lui sgb! Care ciudat lucru, cum spuneam, (dar psihanalizabil), prinde f f bine chiar la cei opuşi lui. Pt. că o măiestrie de golan, să o recunoaştem, nu e la îndemâna oricăruia dintre noi!...

...Nick - Sambata, 26 Septembrie 2009, 15:10

domnule Daniel D. Martin, cronica doamnei Ninu este una lipsita de superlativele pe care le merita volumul Chipurile. este o cronica scrisa cu teama. pe de alta parte, cronica domnului Paul Cernat este cronica unui critic care stie ce vorbeste. dumneavoastra, prin comentariile acestea denigratoare probabil cautati sa capatati oarece vizibilitate, insa eu, ca cititor al volumului in discutie, ma simt dator sa va reamintesc ca autorul este avocat de profesie si nu golan. sau daca e golan, cu siguranta e unul ca cei pe care ii omorau minerii in anii 90 pe strazile bucurestilui. sa va fie rusine.

paranteza pt. Nickdaniel d marin - Duminica, 27 Septembrie 2009, 00:22

domnule Nick, probabil ca dumeavoastra nu-l cunoasteti pe domnul sgb (nu spun direct sgb, ca sa nu ma suspectati din nou legat de "golan") nici direct, nici din scris, nici cu adevarat din scris. altfel ati fi inteles de ce am folosit acel termen.

cat despre cronica Oanei, e una (aproape) (am explicat de ce) f reusita, bine scrisa si cred ca la obiect.

PS: cu siguranta nu am comentat pt. vizibilitate, si, de altfel, credeti ca altfel nu puteam sa-mi atrag "vizibilitate"?

 
 
 
 
Cele mai citite articole
BIFURCAŢII. O prostie
Artistule, lasă figurile!
O istorie a iraţionalităţii umane
Iluziile revizionismului est-etic (II)
Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea (II)
Cele mai comentate articole
Irakul, Afganistanul şi Românistanul
O istorie a iraţionalităţii umane
BIFURCAŢII. O prostie
Cele mai recente comentarii
In sfarsit...
irelevant
Adrian marino
 
Parteneri observator cultural
International Experimental Engraving Biennial festivalul artelor bucuresti vreaubilet ro Infocarte bookiseala.ro Radio România Actualităţi Dana Art Gallery
 
Modernism Liternet Libertas Publishing Editura Compania Corporate Image Institutul Cultural Roman Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Regizor Caut Piesa Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio Romania Cultural Radio Romania Muzical Astra Film
   Pariuri Sportive..    Bonus Bet365..    Casa Pariurilor..