Nr. 732 din 25.07.2014

On-line - actualitate
Mentalităţi
Istorie recentă
Portret
Focus
Editorial
Actualitate
In memoriam
Polemici
Informaţii
Politic
Literatură
Studii culturale
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2006   |   Noiembrie   |   Numarul 348   |   Sa ridem cu Horia Garbea?!

Sa ridem cu Horia Garbea?!

Autor: Bianca BURŢA-CERNAT | Categoria: Literatură | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Horia GARBEA
Crime la Elsinore
Editura Cartea Romaneasca
Colectia „Proza“, Bucuresti, 2006, 176 p.

Scrie si publica neobosit volum dupa volum, se exerseaza in toate genurile si speciile literare, afectind peste tot aceeasi neverosimila siguranta de sine. E poet, prozator, dramaturg, traducator, umple pagini dupa pagini cu articole de critica literara, cu eseuri, cu cronici de teatru. Cine-i mai stie numarul cartilor?! Face scenarii de film, are idei pentru show-uri de televiziune. Participa la festivaluri nationale si internationale – la orice fel de festivaluri! Piesele sale de teatru, douasprezece la numar, adunate intr-un volum substantial, Cine l-a ucis pe Marx?, i s-au reprezentat in tara si peste hotare. Talentul ii e din plin recunoscut. Drept pentru care i se acorda distinctii, medalii, flori, lauri, premii peste premii.

De la Uniunea Scriitorilor, de la Academia Romana... (E incununat cu Premiul pentru poezie al Universitatii din Bilbao in 1987, inainte de a-si fi publicat primul volum!) Critici mari si mici il elogiaza pentru Caderea Bastiliei, Misterele Bucurestilor, Enigme in orasul nostru ori Rata cu portocale. Unii il considera cel mai important scriitor nouazecist, iar altii merg chiar mai departe, sugerind ca s-ar numara printre putinii mari scriitori romani in viata. Are afinitati literare si nu doar literare cu autori ca Dan Silviu Boerescu, Catalin Tarlea, Mihail Galatanu (cam de aceeasi valoare...). Este, fireste, un membru de frunte al Uniunii Scriitorilor, unde „functioneaza“ ca director de imagine si lider al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. S-a dovedit un bun coleg (si in acelasi timp umbra fidela a mai-marilor ierarhici), prin urmare nu-i de mirare ca membrii breslei l-au votat de curind printre primii zece scriitori care s-au distins in anul 2006. Personalitate totala, are totodata preocupari stiintifice si didactice: este (din 1999) doctor in ingineria constructiilor si cadru didactic la Facultatea de imbunatatiri Funciare si Ingineria Mediului din Bucuresti (din 1987). S-a remarcat in anii ’90 si ca nepot al ilustrului general Titus Garbea (si el mare iubitor de literatura), calitate in care l-am putut vedea adesea la televiziune, in postura de aghiotant sau de... inger pazitor al memoriei strabunului.

Acesta este scriitorul Horia Garbea. Pe cit se poate omeneste prevedea, in conditiile actuale de validare a valorii (termen de altfel perimat), va ocupa un loc confortabil in manuale, istorii literare, programe universitare. Ultima sa isprava editoriala, romanul Crime la Elsinore, se bucura de o foarte buna promovare si de recomandari venite din partea unor voci critice cu credibilitate (in Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor Nicolae Manolescu i-a facut o prezentare calduroasa). Horia Garbea pare sa aiba la indemina toate atuurile, toate pirghiile spre a-si face cunoscuta cartea. Are de asemeni argumentul cantitatii, al prolificitatii poligrafice. il va fi avind oare si pe acela al calitatii? – s-ar putea intreba unii „rauvoitori“. Sa vedem daca au dreptate...
- Un spectacol ratat
Crime la Elsinore urmeaza linia melodica pe care o cunoastem din alte carti de proza ale lui Horia Garbea: muzica usoara, zbanghie si monotona, amuzanta, cu note saltarete, niciodata acute. Tema: degringolada romaneasca de dupa 1989. Maniera de abordare: descriptia caricaturala, pamfletul, aditionarea de glume, glumite, picanterii, la care se adauga un pospai de aluzii livresti, intertexte cusute cu ata alba (cam putreda pe alocuri). in cartea de fata mediul vizat cu verva anecdotica este lumea teatrului, cu balcanicele ei jocuri de culise si cu un joc de scena din ce in ce mai grotesc.

Actori fara talent, admisi la Academia de Teatru pe baza de peschesuri, regizori semidocti si trazniti, spectatori snobi si imbecili, o intreaga suita de impostori, iata categoriile din care prozatorul isi recruteaza personajele, in ambitia de a realiza un tablou de moravuri realist, in care trasaturile sa fie conturate cind comic, cind ironic. Crime la Elsinore ar vrea sa infatiseze comedia de zi cu zi a vietii noastre postdecembriste, sa puna in lumina, cu mijloacele cam rudimentare ale unui roman cu teza, tare sociale precum coruptia, spiritul acomodant, variatele bovarisme ale tranzitiei, oferindu-ne (ca in secolul al nouasprezecelea) un fel de „fiziologie“ a ciocoiului de tip nou, fara – desigur – pitorescul unui Nicolae Filimon. Discursul nu se impiedica in subtilitati „inutile“; totul e explicat clar (in maniera unui jurnalist fara talent), ca sa priceapa oricine: „in Romania, teatrul se gasea intr-o gaura adinca si neagra. Dar bani se mai gaseau, daca stiai sa intinzi mina spre buzunarul statului, larg ca o gaoaza de bivolita si la fel de nepazit. Oamenii n-aveau chef de comicarii, iar de tragedii, nici atit. Se duceau la mitinguri, batai de piata, se bagau in politica sau faceau Turcia“... Romanul e asezat in echilibru instabil pe metafora atit de uz(it)ata a lumii ca teatru (si a teatrului ca lume).
Autorul face eforturi sa dramatizeze/ teatralizeze naratiunea, sa varieze registrele, perspectivele, sa-si ambiguizeze intentiile printr-o farsa ludica. Dar orice ar face, nu are vocatie de histrion, asa ca totul se prezinta prea limpede, intentiile se arata prea stravezii. Prozatorul isi imagineaza ca se pune in scena pe sine, in dubla ipostaza de comediant si de comediograf, nebanuind ca ii lipseste tocmai calitatea esentiala, fara de care telul acesta e de neatins: bunul simt al umorului de calitate.

Niste false precizari preliminare cu tinta ludica ar fi menite, din cite banuiesc, sa ne faca, daca nu sa ridem, macar sa zimbim. Dar ce e amuzant in „precizarea“ a treia, de pilda: „Textul nu este recomandat persoanelor sub 12, 16 si 18 ani si nici celor cu sensibilitate deosebita. Acestea, daca vor citi in continuare, pot sari anumite capitole sau chiar intregul text fara ca lucrul acesta sa le dauneze“? Aceleiasi strategii „ludice“ i se subsumeaza, se pare, si Glosarul de la sfirsitul romanului, in care „histrionicul“ auctore explica semnificatia unor cuvinte „rare“ si „expresive“ (neaose, regionale, argotice) pe care le-a presarat in text in chip de condimente: basau, basina, cataroi, cusac, diribau, drugaleata, a ghilosi, pipoanca, tehui etc. etc. De ce isi va fi imaginind autorul ca ne-ar putea soca ori amuza o definitie precum: „cur – partea musculoasa dindarat a corpului, mai jos de spinare“? De ce ne-ar parea ingenioase gaselnite ca: „a se gaina – a umbla repede de colo colo, a ciuguli de ici si de colo, ca gaina“ sau „vila cu ceas – eufemism pentru spitalul de nebuni, balamuc“? Se va fi crezind oare Horia Garbea un ingenios din rasa lui MHS? Sper ca nu merge chiar pina acolo cu autoiluzionarea! Pentru ca definitii ca „rata – familie de pasari inotatoare palmipede (Anas), dintre care unele cresc si ca pasari de curte, fiind folosite pentru carne, oua, puf; nu trebuie confundata cu gisca“ ni-l recomanda intr-un cu totul alt fel... : fara haz si fara luciditate.

- No comment!
Pe tot parcursul romanului naratorul ne face cu ochiul in „scenele cheie“, cautind sa ne ia drept complici, ademenindu-ne cu glume si cu vorbe de spirit de felul celor inainte citate. Romanul in sine e o gluma. Una demna de paginile revistei Urzica. Comedia de moravuri curge intr-un registru lejer, minor, mizind pe anecdota ieftina cu poanta rasuflata. Pictura de moravuri e, in Crime la Elsinore, caricatura. Presupusa comedie – semanind mai degraba cu bufoneria – se desfasoara pe scena si in culisele unui teatru fictiv de provincie (Teatrul National „Strabunul Dromichetes“ din Calarasi), unde s-au refugiat tot soiul de artisti ratati. Directorul teatrului, regizorul Ivan Cosma, un individ superficial, sfertodoct, ambitios, lacom de succes, este de departe vedeta numarul unu a cartii. Inovator aberant, supus ironiei auctoriale, Cosma pune in scena (Nota Bene: Horia Garbea inlocuieste glumet cuvintul „regizor“ cu acela de „puitor pe scena“...) grandioase piese kitsch, jucate cu multi figuranti, dupa un model reciclat al „Cintarii Romaniei“. Stilizeaza piesele lui Shakespeare – elimina replici, amesteca „postmodern“ pasaje din Beaumarchais, Molière ori Euripide – si le reprezinta ca pe un scenariu de film politist. (in mod intimplator sau nu, amestecuri asemanatoare practica si dramaturgul Horia Garbea, care isi asambleaza piesele din intertexte, ca in Pescarusul in livada cu visini sau Madame Bovary sint ceilalti...).

Romanul se invirte in jurul ideii lui Cosma de a realiza un spectacol de proportii, tot intertextual, care sa puna cap la cap toate crimele si sinuciderile din piesele shakespeariene. Cu un epic ce se reduce la stradaniile regizorului de a convinge oficialitatile sa-l sprijine cu fonduri (din care o parte aluneca in propriul buzunar) pentru spectacolul sau „Crime la Elsinore“, cartea pare conceputa ca o colectie de scenete presupus comice sau ca o galerie de caricaturi.
Personajele beneficiaza de o simplista caracterizare directa, fara umbre, fara ambiguitati. Actorul Iacint Manoil (Atentie: aluzie livresca!) e descris ca un „ins spatos si necomplicat“, „un amestec de lecturi pospaite, snobism si inteligenta nativa sora cu prostia, sub care o femeie ce ar fi stat mai mult pe-aproape ar fi ajuns sa cunoasca si o mirlanie rece, de serviciu“. Pe Cosma, naratorul il infatiseaza redundant drept „incult si agramat“, desi trasaturile acestea ar fi putut reiesi din „actiunea“ propriu-zisa. Sau il caracterizeaza printr-o vorba de duh: „in epoca extremei specializari aparuse, sustinut si de unii teoreticieni de talia mindrului Cosma, un model de «om universal». Trebuia extinsa ideea si la fotbal. Antrenorul sa faca tot: el sa centreze, el sa dea cu capul, el sa apere poarta. Si daca-si rupe piciorul, sa se care singur la tusa, pe targa“.

Un personaj afiseaza „un zimbet larg si lipicios ca un fund de cancioc“. Altul, Gil Motancea (remarcati, va rog, inegalabilul comic onomastic!), „era un tip mai degraba inalt, cu o fata prelunga si botoasa. Parea un cal de mare corcit cu un guvid“. Iar actritele „erau rele de musca si moarte dupa bambilici sexual cu strainii s...t Ziceai ca erau dopate cu cantarida second hand“. Pesemne autorul e mindru de inventivitatea sa lingvistica, de condeiul sau jucaus in momentul cind scrie: „cauta sa-si faca pasul cit mai marunt, dar tot parea pe catalige, parca era musca tete-n doua bete“ sau „jubilatia vecina cu orgasmul ce se vadea in ejaculare de laude nemasurate“. Sa ridem oare cu Horia Garbea?!...
Scriind despre proza acestui autor, un critic venerabil precum Gabriel Dimisianu ii invoca pe cei doi Caragiale si pe Creanga. Mai e nevoie de comentarii suplimentare?!...

Etichete:  Horia GARBEA Crime Elsinore
 
 
 
Cele mai citite articole
BIFURCAŢII. Israel
S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea
„În ianuarie 1990, aceeaşi persoană de la Securitate care ţinuse legătura cu Daniela Ghiţescu înainte de Revoluţie a căutat-o din nou“
Act criminal premeditat
TEATRU. Etica discursului critic în teatru
Cele mai comentate articole
S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea
„În ianuarie 1990, aceeaşi persoană de la Securitate care ţinuse legătura cu Daniela Ghiţescu înainte de Revoluţie a căutat-o din nou“
BIFURCAŢII. Israel
Spaţiu alb în memoria victimelor din avionul doborît
Act criminal premeditat
Cele mai recente comentarii
Verset
Bazu....
Fie-ți amintirea floare de crin!
Ce stie si ce nu stie poporul
Câteva precizări bis
 
Parteneri observator cultural
Animation Magazine Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural Modernism Reteaua literara Institutul Cultural Roman Gazduire
 
ONB filarmonica george enescu Radio Romania Muzical Artline Liternet Cartier Bookland
 
Phoenix Entertainment Teatrul de arta Radio France International Romania Arhiva Nationala de Filme Uniunea Artistilor Plastici Dana Art Gallery Teatrul de pe Lipscani
 
bookiseala.ro Godot Cafe-teatru Viva East Infocarte Comunitate foto Elite Art Gallery Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Fundatia Culturala Greaca Şcoala Micile Vedete Editura Litera Scrie despre tine Regizor Caut Piesa Muzeul Ţăranului Român Business Edu
 
Senso TV LicArt
Universitatea Bucuresti 150