OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De cind Bogdan Olteanu i-a scris lui Mircea Cartarescu, iar PNTCD s-a adresat, tot printr-o scrisoare deschisa, lui Horia-Roman Patapievici, incep sa ma intreb daca s-a schimbat ceva in perceptia publica si daca scriitorii au inceput sa conteze. Pina de curind aveam dubii ca rindurile de la gazeta pot influenta mersul politic. De cind Bogdan Olteanu si-a inmuiat pana in calimara, ceva-ceva s-a zdruncinat in convingerile mele privind ineficienta textului gazetaresc. incep sa ma conving tot mai mult de inadecvarea dintre lumea scriitoriceasca si lumea politica. De fapt, textul gazetaresc are ecou, dar cade pe un teren unde fiecare il interpreteaza cum vrea, precum Jupin Dumitrache. imi permit sa fac citeva observatii despre aceasta comunicare (viciata) intre scriitorul de la gazeta si omul politic din Parlament.

Pe de o parte, descoperim o seama de scriitori care mai cred ca opinia lor mai poate avea impactul de la inceputul anilor ’90. Exista, fara doar si poate, o convingere, oarecum naiva, ca articolele de ziar mai pot imbunatati peisajul politic actual, ca jocurile mai pot fi indreptate din mers, printr-o trasatura de condei. La fel de idilica este convingerea ca ziaristica militanta, in care se simt foarte clar optiunile politice partizane, poate duce la crearea unor vectori de putere in care reprezentarea civica sa fie acceptata. Parerea mea este ca, in acest moment, tipul de discurs in care dispar nuantele, echilibrul si pozitionarea neutra este unul sinucigas pe termen lung.

O sustinere fatisa acordata presedintelui Basescu sau premierului Tariceanu nu face decit sa-ti erodeze din capitalul de incredere pe care l-ai acumulat de-a lungul timpului. Partizanatul politic din acest moment ar trebui inlocuit cu un scepticism temperat, in care sa fii atent la derapaje, la populisme, la gafe. Frenezia ar trebui sa lase locul rigorii, sa se renunte la analizele savante pentru un limbaj mai accesibil. Nu sint un mare fan al textelor de la gazeta pe care le scriu in prezent Mircea Cartarescu si Horia-Roman Patapievici. Mi se pare ca valoarea textelor publicistice ale lui Cartarescu a scazut sub nivelul celor adunate in volumul Baroane!. Astazi, Cartarescu este fie prea sec, fie prea pro-Basescu. in celalalt caz, al lui Horia-Roman Patapievici, simpla intentie de a face din textele de gazeta un serial interminabil are darul sa-mi bareze lectura. Nu cred ca publicistica este o peltea pe care sa o intinzi la nesfirsit, in care reactia imediata se tot amina, iar demonstratia este prea ingropata intr-o materie difuza si alambicata.

Pe de alta parte, nu cred ca procedeul lui Bogdan Olteanu si al PNTCD de a interveni hodoronc-tronc (precum omul din baie care tresare la fiecare zgomot si sare din cada crezind ca a sosit postasul cu pensia) ar trebui incurajat. Bogdan Olteanu a redactat saptamina trecuta o scrisoare in care exista o disproportie evidenta intre afirmatiile lui Mircea Cartarescu si inchipuirile presedintelui Camerei Deputatilor. Sa il asemeni pe Mircea Cartarescu lui Nae Ionescu si sa spui ca scriitorului nu-i mai ramine altceva mai bun de facut decit sa-si asmuta studentii sa-i sparga geamurile sau capul lui Olteanu mi se pare absolut regretabil. E o prostie pornita din nestiinta! Bogdan Olteanu ar fi trebuit sa taca sau sa dea o replica de bun-simt.

N-a facut nimic din toate acestea, preferind o situatie de rafuiala, care n-are nici un suport real de atac. E foarte adevarat ca discutia despre votul uninominal a cazut in derizoriu de cind presedintele Basescu a spus ca Pirvulescu tine cu Guvernul pe motiv de sotie angajata la Guvern, o teza infiorator de rudimentara si falsa (sotia domnului Pirvulescu lucreaza la Guvern din 1992, prin urmare premierul Tariceanu nu i-a facut nici un hatir). Dar de ce este nevoie ca si Bogdan Olteanu sa se afunde in aceasta viscoasa rafuiala, cind ar fi fost mult mai nimerit sa explice functionarea votului uninominal in varianta asumata de Guvern? De ce Bogdan Olteanu nu incearca sa explice realitatea votului uninominal, intrind intr-un alunecos inventar istoric?

Despre PNTCD nu avem prea multe a spune: PNTCD-ul din 1999 nu e acelasi cu cel din 2007. Atunci, PNTCD era pentru o reformare morala a societatii, astazi PNTCD e umbra unui partid istoric si chiar si aceasta umbra incepe sa se descompuna.
in toata aceasta incaierare, ma intreb daca nu cumva Bogdan Olteanu nu are prea mult timp la dispozitie avind ragazul redactarii unor fantasmagorice scrisori, daca PNTCD n-ar trebui sa ne arate care ii sint simpatizantii inainte de a reactiona public. Iar despre domnii Mircea Cartarescu si Horia-Roman Patapievici ma intreb daca soarta lor, in mediul cultural, n-ar fi mai buna daca nu s-ar expune atit de mult comitind texte la gazeta, de parca ar avea o norma impusa? Va veni o vreme, probabil, cind va fi si scrisul la gazeta o activitate profesionista, care sa presupuna rigoare, claritate si nonpartizanat, nu doar o furie de moment pe care sa simti nevoia sa o exhibi public…