OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sanda GOLOPENTIA
Vamile grave
Editura Univers, Colectia „Recuperari“, 1999, 232 p., f.p.

Traseul intelectual al Sandei Golopentia isi arata cele citeva contradictii (fertile in acest caz) fundamentale chiar si printr-o simpla mentionare a citorva dintre titlurile sale importante: Sintaxa transformationala a limbii romane (1968, in colaborare cu Emanuel Vasiliu), Les voies de la pragmatique (1988) sau Cartea plecarii (1995). Asadar, de la inceputurile lingvistice „traditionaliste“ la mult mai „mobilele“ (si, de ce nu?, „la moda“) studii de semiotica si semantica si, de aici, la eseuri despre literatura, politica etc. In aceasta din urma categorie intra si Vamile grave, o culegere de articole, eseuri, cronici publicate in afara tarii (unele dintre ele transmise la Europa libera) sau in diverse reviste romanesti (Romania literara, Dilema, 22 etc.). La sfirsitul acestui volum apare un extrem de util interviu cu autoarea, util pentru ca lamureste multe date dintr-o biografie intelectuala extrem de complexa. Tot in acest dialog apare exprimata clar preferinta pentru registrul „eseistic“ al scriiturii: „Scrisul fara calificari anume, neacademic, e cel care ma atrage din ce in ce mai puternic in ultimii ani“.
Exista citeva cauze evidente ale acestei turnuri eseistice. In primul rind, autoarea „tine pasul“ cu viata culturala a spatiului in care traieste (cel american). O intreaga sectiune a Vamilor grave este dedicata acestei etape importante – semnalarea si comentarea noilor aparitii, aria culturala acoperita fiind extrem de vasta: de la Roth la Rorty (pentru a ramine doar la litera R), de la comentariul politic si sociologic la film. Un apetit extraordinar pentru „nou“ venit in contrast cu formatia academica a autoarei.
O alta „cauza“ este dorinta de clarificare a apelor tulburi din literatura de sub comunism. Volumul de fata incepe cu un grupaj dedicat acestei probleme. Sint aici articole care se invirt in jurul anului 1989. Toate poarta obsesia claritatii; autoarea prezinta „cazuri“ ale literaturii anilor ’50-’70: „taceri“ ale unor autori precum Blaga sau Arghezi; netaceri ale altora (G.Calinescu, Nichita Stanescu); oportunismele si revenirile unor poeti (Dan Desliu, Maria Banus, Nina Cassian etc.). Precizia acestor articole poate fi de mare folos oricarui istoric literar.
Ultimul grupaj al volumului cuprinde si un articol mai „specializat“, extrem de interesant, despre cartea profesorului sau Thomas A. Sebeok, I Think I Am a Verb. Titlul reia o nota a generalului Ulysses S. Grant, presedinte al Statelor Unite din secolul trecut: „In fapt cred ca sint verb in loc sa fiu pronume personal. Verb e tot ce semnifica a fi, a face sau a suferi. Eu le semnific pe toate trei.“ Un om politic, o afirmatie atit de apropiata de cele ale lui Peirce, iata o adevarata mina de aur pentru semioticieni. Imprevizibilul istoriei si cel al analizei pragmatice sint exprimate perfect in articolul amintit.
„Cartea de fata s-a cladit in jurul ideii de bilant – existential, literar, general cultural, social sau politic“. Era usor de alcatuit un astfel de bilant dupa o activitate culturala autentica si febrila, sesizabila in fiecare din paginile acestei carti.