Noul şef al Serviciului Secret
ucrainean, Valeri Horoskovski, este în acelaşi timp şi
patronul celui mai influent imperiu media din ţară, este membru al
Colegiului Suprem al Magistraturii şi membru în Consiliul
Băncii Naţionale. Probabil că îşi spune sieşi: „Eu sînt
sistemul“.
În schimb, el afirmă: „Grija
Serviciiilor Secrete trebuie, înainte de toate, să fie
apărarea secretelor lor“. Poate de aceea, probabil că va rămîne
neclarificată şi dispariţia jurnalistului Vasil Klimentiev.
Afirmaţia făcută de Horoskovski este
încă valabilă şi astăzi – priveşte toate Serviciile
Secrete din proaspetele democraţii est-europene. În România,
în decembrie 2006 – deci la 17 ani de la căderea lui
Ceauşescu –, preşedintele Băsescu a ajuns la concluzia
uimitoare: „regimul comunist din România a fost nelegitim şi
criminal“. Cine a interpretat această afirmaţie drept un semnal
pentru demararea, fie şi tîrzie, a cercetării crimelor
comunismului a fost şi mai surprins, deoarece, în acelaşi
discurs, Băsescu a mai declarat: „Ne întrunim astăzi pentru
a închide, cu deplină responsabilitate, un capitol sumbru din
trecutul ţării noastre“. Măcar această afirmaţie a fost
sinceră. Toate procesele începute pînă în acel
moment au ajuns într-o fundătură. De aceea, nici unul dintre
criminalii regimului comunist nu se află la închisoare, ba mai
mult, mulţi dintre ei ocupă posturi-cheie în zona politică
şi economică.
Al doilea om în rang în
Securitatea din Timişoara, Radu Tinu, după căderea lui Ceauşescu,
a stat în arest doar doi ani, învinuit de participarea la
reprimarea revoltei şi de transportul cadavrelor demonstranţilor în
camioanele frigorifice ale abatorului. După doi ani a fost lăsat în
libertate din lipsă de probe. Astăzi acordă interviuri şi se
mîndreşte că a „plantat“ microfoane în sute de
apartamente – printre care şi al meu. În biroul lui, încă
mai atîrnă un portret al lui Ceauşescu. Între timp, el
a devenit director de filială într-o firmă de asigurări
românească ce aparţine acum marelui concern austriac Wiener
Städtische.
Cea mai mare surpriză este însă
că Uniunea Europeană nu se sinchiseşte deloc de astfel de
„cariere“.
Dar mai rău este că Uniunea Europeană
nu se sinchiseşte nici de alte cariere. De exemplu, de cea a lui
Marius Oprea, care va lua şi el cuvîntul la această
conferinţă. El a publicat cărţi esenţiale despre istoria
Securităţii, despre acţiunile acestei instituţii – alături de
Partidul Comunist, dar şi după desfiinţarea acestuia, pînă
în prezent. Marius Oprea a condus Institutul de Investigare a
Crimelor Comunismului din România. A trebuit să audă iar şi
iar vorba „unde nu e cadavru, nu e nici crimă“. Ca răspuns, el
a început să caute morţii împrăştiaţi prin toată
ţara. Cu o echipă mică şi cu cele mai simple materiale, lopeţi
şi mănuşi de plastic, el a dezgropat mulţi morţi, victime ale
Serviciului Secret român ai cărui criminali nu au fost
niciodată puşi să răspundă pentru faptele lor. A trăit în
pericol – a fost împiedicat să muncească, defăimat şi
ameninţat. El ştie că în România mai există mii de
morminte ascunse. Cu toate acestea, aflat în plină muncă –
iar aceasta nu mai este nici o surpriză –, a fost demis de regimul
Băsescu. Şi totuşi, el încearcă să îşi ducă munca
mai departe, a înfiinţat şi un centru pentru investigarea
crimelor comunismului care, desigur, nu este nicicum sprijinit de
Statul român.
Crima nu se prescrie. De aceea, pînă
şi astăzi mai sînt învinuiţi, pe bună dreptate,
ofiţeri SS. Criminalii dictaturilor comuniste şi-au aranjat o nouă
viaţă şi nu le este teamă de nimic. Trăiesc într-o cultură
a lipsei de vină.
Această situaţie nu poate să rămînă
aşa.
Odată am furat o tăbliţă de
avertizare de pe un şantier din Timişoara. Pe ea era desenat un
bărbat cu o lopată. Am scris pe tăbliţă: „Săpatul este
întotdeauna la limita legalităţii“. Un citat din Alexander
Kluge. Nu am bănuit pe atunci că această propoziţie trebuie
considerată într-un sens atît de propriu. Nu mă
gîndisem la săpatul în pămînt, ci la problemele
privind dreptatea, la căutarea adevărului.
Astăzi, aş putea scrie pe acea
tăbliţă: „Săpatul rămîne întotdeauna la limita
legalităţii“.
Traducere de Corina BERNIC
În fotografie: Herta Muller şi Marius Oprea – fotografie realizată după discursul de deschidere al simpozionului „Crimele dictaturilor din Europa de Est“ (Berlin, 27 octombrie 2010)
- Articole in legatura
- „Crimele dictaturilor din Europa de Est“