Între 2 şi 12 octombrie a avut
loc Vienna Design Week, care şi-a propus să strîngă laolaltă
designeri, agenţi economici, muzee, universităţi de artă şi alte
instituţii, în vederea promovării designului austriac pe plan
naţional şi internaţional. Designul se poate mîndri în
Austria cu o bogată tradiţie, de la succesul legendar al scaunului
Thonet Nr. 14 – nelipsit în nici una dintre cafenelele de
acum un veac, din America de Nord şi de Sud pînă la
Alexandria sau Bucureşti –, trecînd prin Wiener Werkstätte,
şi pînă la înfiinţarea, în 1958, de către Karl
Schwanzer a Institutului de Design (Österreichisches Institut
für Formgebung, ÖIF).
Ultimul punct de reper în această
evoluţie îl constituie afirmarea, la sfîrşitul anilor
’90, a unei noi generaţii de designeri, din care fac parte Eoos,
Thomas Hasenbichler, Lucy D., Sebastian Menschhorn, aws design,
bkm, For Use, Martino Gamper, Reinhard Plank, Polka, Soda Designers,
Walking Chair, Gerald Wurz ş.a. Pentru a înţelege interesul
municipalităţii din Viena şi al Camerei de Comerţ din Austria
pentru promovarea designului, este suficient să amintim faptul că,
la sfîrşitul anilor ’80, Philipp Starck şi alţii au atras
atenţia asupra potenţialului designului ca factor economic. Astfel
se explică şi de ce Camera de Comerţ a iniţiat în ultimii
ani studii cu privire la situaţia socio-economică a designului din
Viena, urmate de lansarea programului „departure“ şi a unor
platforme de prezentare a creaţiilor de design, precum
„creativespace“ şi „Pure Austrian Design“. Toate acestea
sînt menite să promoveze proiecte ale industriei creative şi
să propulseze din nou designul austriac pe scena internaţională.
Printre iniţiativele de acest gen se
numără şi Festivalul Vienna Design Week, organizat de
Neigungsgruppe Design (Tulga Beyerle, Thomas Geisler und Lilli
Hollein). La înfiinţarea sa, în 2006, Neigungsgruppe
Design îşi propunea să iniţieze manifestări care să
stimuleze „definirea mai precisă a termenului design în
Austria“, desfăşurarea de dezbateri pe teme de design şi
„ilustrarea poziţiei deţinute de design ca instanţă mediatoare
între cultură şi mediul de afaceri“, toate cu scopul „de
a răspîndi entuziasmul pentru design“. „Dialogurile despre
design“ în jurul „Fusurilor orare“ din 2006 s-au extins,
în 2007, sub forma unei întregi săptămîni de
evenimente aflate sub semnul „Centrului“, pentru ca tema de anul
acesta să propună nici mai mult, nici mai puţin decît „Un
oraş plin de design“.
O scurtă comparaţie cu programul din
toamna trecută, despre care am relatat la vremea respectivă în
Observator cultural, atestă modificări în conceptul
festivalului. Unele formate au fost păstrate, printre care Drumurile
pasiunii (Passionswege), avînd drept staţiuni atelierele de
creaţie şi galeriile din oraş, la fel şi premierile publice la
concursurile de design sau organizarea de vizite speciale ghidate la
muzee de profil (printre care se află la loc de cinste Museum für
angewandte Kunst şi Hofmobiliendepot). Evident, nici de această
dată nu au lipsit instalaţiile, precum Hăţişul de scaune al lui
Daniel Spoerri sau „bulgării de zăpadă“ care au dezintegrat
camera lui Adolf Loos din Wien Museum, creaţie a franco-austriacului
Robert Stadler. Spre deosebire însă de anul trecut,
dezbaterile teoretice n-au mai fost grupate sub forma unui simpozion
de 2-3 zile, ci au fost dispersate printre lansări, vernisaje,
cocktail-uri şi prezentări de carte. Mai pronunţată decît
anul trecut mi se pare şi linia educativă, odată cu implicarea lui
ZOOM-Kindermuseum şi a Departamentului de Pedagogia Artei de la
Universitatea de Arte Aplicate.
În ceea ce priveşte caracterul
internaţional, acesta s-a manifestat, ca şi anul trecut, atît
prin invitarea unor cunoscuţi designeri, curatori sau teoreticieni,
cît şi printr-o „favorizare“ a partenerilor tradiţionali
ai Austriei faţă de creaţia de design, în primul rînd
faţă de aceea din Cehia, unde se aflau, pe vremuri, fabricile de
mobilă şi de sticlă ale monarhiei. Ambele direcţii au fost
continuate şi anul acesta. Pe de o parte, starul incontestabil al
festivalului a fost designerul newyorkez de origine egipteană Karim
Rashid, a cărui conferinţă despre viitorul designului a atras,
conform comunicatelor de presă, un auditoriu de 600 de persoane. Cît
priveşte ţara invitată de onoare, aceasta a fost, în 1908,
Olanda, un privilegiu care totuşi s-a pierdut oarecum în
diversitatea manifestărilor. Pe de altă parte, este evidentă
disponibilitatea organizatorilor de a oferi o platformă de
prezentare şi designerilor din ţările vecine, după cum
demonstrează excursia de o zi la Bratislava, pentru a intra în
dialog cu designeri slovaci.
Tendinţa de extindere a „cîmpului
gravitaţional“ al festivalului include şi agenţii culturali din
Viena, la ediţia din acest an fiind activate şi muzee mai degrabă
„tradiţionale“, precum cel de Etnografie (Österreichisches
Museum für Volkskunde), ori centre ale industriei creative care
nu au propriu-zis un profil de design. Astfel, Arhiva de Film a
găzduit retrospectiva „Distopii“, care tematizează reflectarea
cinematografică a contribuţiei designului şi a arhitecturii la
critica utopiilor moderniste. Mai mult, amplificarea iniţiativelor
de mediatizare a festivalului atestă intenţia instituţiilor aflate
în spatele festivalului de a mobiliza, pe durata festivalului,
întregul oraş sub semnul designului şi de a face din acest
eveniment, respectiv din design, un brand al oraşului Viena.
Într-adevăr, vreme de zece zile, festivalul de design a reuşit
să pună în umbră orice altă manifestare culturală. Este de
prevăzut un succes de durată al „Săptămînii designului
vienez“.