In perioada 20-24 octombrie 2003, s-a desfasurat la Bucuresti „Saptamina dramaturgiei austriece“, la initiativa Ambasadei Austriei in Romania, Wiener Bezirkfestwochen, Pygmalion Theater, Viena si a Ministerului Culturii si Cultelor din Romania.
Interesul manifestat in Romania fata de literatura dramatica austriaca este din ce in ce mai pregnant, in ultimele doua stagiuni (in special in Bucuresti) montindu-se importante texte austriece, ceea ce justifica existenta unui astfel de program, care reuneste importanti dramaturgi contemporani de expresie germana. Programul acestei saptamini a cuprins spectacole de la Teatrul Odeon (Genocid sau ficatul meu e fara rost de Werner Schwab), de la Teatrul „Nottara“ (Hora iubirilor de Arthur Schnitzler si Castelul dupa Franz Kafka) si de la Teatrul National „Mihai Eminescu“ din Timisoara (Puterea obisnuintei de Thomas Bernhard).
Programul a inclus si mese rotunde desfasurate in fiecare dimineata, care au reusit, prin intermediul invitatilor si al subiectelor abordate, sa ne apropie si mai mult de spiritul austriac, de caracteristicile teatrului care se face la Viena si, in general, de viata culturala a capitalei austriece, prin ceea ce are ea specific. Tino Geirun (regizor si director al Teatrului Pygmalion din Viena) si Gudrun Gutt (reprezentant al postului de televiziune nationala ORF Austria), nascuti in Romania, au facut o prezentare comparatista a celor doua spatii teatrale, pe care le cunosc indeaproape. Spre deosebire de Bucuresti, unde teatrul, in viata culturala, ocupa un loc privilegiat, in Viena el se situeaza abia pe locul al treilea, dupa Opera si concertele de muzica.
Insa spectatorul vienez este implicat activ si constant in initiativele teatrale, avind o atitudine mult mai directa fata de productiile din repertoriu, protestind uneori vehement fata de anumiti dramaturgi si anumite subiecte abordate. Un loc aparte il ocupa Burgtheater, care are un public fidel, format si pastrat prin sistemul abonamentelor, astfel incit aproape ca renunta la publicitate, de multe ori netiparind nici afise. La polul opus, cu un buget foarte consistent alocat publicitatii, se situeaza teatrele muzicale, prezentate de Kurt Lowy, director executiv la „Raimund“ Theater din Viena. Ultima dezbatere a fost dedicata artei traducerii si l-a avut ca invitat special pe criticul Victor Scoradet, traducator de limba germana, cunoscut pentru numarul mare de traduceri dupa texte din spatiul german, care au stat la baza unor importante montari din spatiul teatral romanesc.
Spectacolul Teatrului Odeon, Genocid sau ficatul meu e fara rost, mizeaza pe incisivitatea unei introspectii acide, care scoate la iveala o lume marunta, fara nici un fel de perspectiva. Singura solutie devine suprimarea celorlati, omorirea lor – fiinte banale cu o existenta robotica – functionind ca o salutara eliberare. Textul lui Schwab, de o duritate percutanta, pune sub lupa frustrari si compromisuri insurmontabile.

