Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Octombrie   |   Numarul 447   |   Săptămîna pianiştilor, de la Dan Grigore la Chick Corea

Săptămîna pianiştilor, de la Dan Grigore la Chick Corea

Autor: Florian BAICULESCU | Categoria: Arte | 1 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Un concert nu e doar muzică şi atît. Intervin atîţia factori aleatorii, încît fiecare dintre noi poate percepe aceleaşi sunete în modul cel mai diferit. Ne trebuie o experienţă de profesoară de pian şi răbdare de medic chirurg ca să decupăm frumuseţea reală a muzicii. Aşa, în sine, cum ea nu prea există la modul natural. Cîteva concerte din ultima saptămînă, care au adus în prim-plan cîţiva pianişti, ne-au atras în mod deosebit atenţia.
 
Mai întîi, spectaculoasa revenire a lui Dan Grigore. A fost pe 25 octombrie recitalul de pian susţinut de Dan Grigore la Ateneul Român, cu prilejul zilei de naştere a MS Regele Mihai, transmis şi de TVR Cultural, spre bucuria multor melomani care nu au mai văzut-ascultat de multă vreme un concert transmis în direct. În program, lucrări cunoscute din marele repertoriu, cu piese faimoase şi populare, de J.S. Bach, Scarlati şi Mozart (cui nu-i place Alla Turca?), Schubert şi Schumann, Brahms şi Rachmaninov, dar şi minunate miniaturi de Chopin şi Scriabin. În sală erau prezenţi Principesa Margareta şi Prinţul consort Radu Duda – clientul permanent al lui Mircea Dinescu la glume piperate –, alături de prim-ministrul în exerciţiu, Călin Popescu Tăriceanu, dar şi de un fost prim-ministru al Teatrului Naţional, maestrul Radu Beligan. Ciopor de lume, chiar şi pe scenă, ceea ce nu a făcut decît să ne bucure. Multe personalităţi, dar şi simpli iubitori de muzică, plus vechii şi constanţii admiratori ai lui Dan Grigore. Relaţiile reci dintre Casa Regală Română şi Preşedinţie s-au consemnat şi prin absenţa oricărui reprezentant al Administraţiei Prezidenţiale. Cu totul regretabile aceste multiple şi variate idiosincrazii din spaţiul public românesc. Maestrul Dan Grigore, acelaşi fin, sensibil şi nuanţat interpret, este aşteptat din nou să apară în faţa fanilor săi, cît de curînd. Pe 2 noiembrie va concerta alături de gimnastul-dirijor Misaha Katz, mai veche simpatie a bucureştenilor, şi de Orchestra Naţională Radio, la Sala Palatului, în cadrul manifestărilor Festivalului Artelor. Un program ruso-scandinav, cu poemul simfonic Finlandia de Jan Sibelius şi Concertul pentru pian şi orchestră de Edvard Grieg, plus alte două lucrări simfonice de Modest Mussorgski şi Rimski-Korsakov. Sîntem convinşi de succes, concert cu buluceală de lume şi pianistul în vervă, în faţa unei săli pline.
 
Revenind la Ateneu, să punctăm faptul că am avut parte de o seară de muzică bună, dincolo de mondenitatea momentului. Un concert şi în scopuri caritabile, cu mulţi tineri suspuşi, dar şi cu alţii, sprijiniţi de Fundaţia Margareta, la care au luat parte şi destule personalităţi ale societăţii civile. Acestea sînt extrem de active la sindrofii, aşa cum au onorat şi vernisajul expoziţiei Capodopere de la Louvre de la Muzeul Naţional de Artă al Republicii, dar şi concertul omagial de la Ateneul Român. Acolo, o sală plină, orchestra Filarmonicii „George Enescu“ şi dirijorul Cristian Mandeal l-au sărbătorit pe pianistul Nicolae Licareţ pentru cei 40 de ani de activitate la Ateneul Român. Actualul director artistic, artist complex şi cu variate resurse, a surprins audienţa interpretînd o lucrare mai puţin ortodoxă de Astor Piazzola – Quatro estaciones portenas, nu foarte potrivită pentru filonul clasic-baroc al pianistului –, aşa cum dirijorul Cristian Mandeal a dat o versiune excelentă mai puţin cunoscutei orchestraţii a lui Enescu la concertul pentru două piane de Albeniz, care a devenit Rapsodia Spaniolă. Aşa grăit-a Zarathustra, poemul simfonic al lui Richard Strauss, a conferit solemnitate şi măreţie serii omagiale. În plus, Guvernul Franţei a oferit înalta distincţie de „Chevalier des Arts et Lettres“ lui Nicolae Licareţ, ca semn al preţuirii acordate şi al contribuţiei aduse relaţiilor culturale româno-franceze.
 

Săptămîna pianiştilor s-a încheiat la Sala Palatului, unde legendarul Chick Corea a cîntat alături de nu mai puţin faimosul chitarist John McLaughlin. Dincolo de mizeriile locale şi de moment – un grup masiv şi organizat de bişniţari foind cu bilete la suprapreţ şi gestionînd după capul lor locurile de parcare, sub ochii îngăduitori ai autorităţilor, ba unul dintre derbedei schimba bezele cu un poliţist ochelarist ce semăna teribil cu fostul ministru de Finanţe Ionuţ Popescu –, Chik Coreea şi ceilalţi jazzmani americani şi-au onorat extraordinara lor carte de vizită. Nu doar virtuozitate, ci şi o profundă ştiinţă a muzicii, nu doar textură de armonii, ci şi o extraordinară rigoare a organizării sonore. Pe lîngă pianist, care s-a folosit cu aceeaşi dexteritate şi de un sintesizer, au evoluat trei muzicieni, dintre care am reţinut pe basistul Christian McBride şi pe saxofonistul Kenny Garrett. La baterie, un bun meseriaş, dar atît, Vinnie Colaiuta. Cu multe sincope organizatorice – concertul lui Chick Corea a fost întîrziat nepermis de mult, cu strîngeri de inimă subiective – nu ne simţim confortabil la Sala Palatului niciodată şi o evităm pe cît posibil Concertul lui Chick Corea a mai revelat un lucru extrem de important: fără talent nu se pot face mari cariere. Nici în muzică. Munca şi pilele nu sînt de ajuns. Corea a interpretat o piesă proprie împreună cu basistul Christian McBride – un afro-american plin de har, încît ne putea deveni simpatic şi Barrack Obama –, un duet liric la instrumente reci, care putea face faţă oricăror exigenţe academice. Puritate a sunetului şi armonii celeste demne de interpretările lui Casals sau Enescu. Sublim. Jazzul rămîne acolo unde este: sus, pe înălţimi. Cine nu are pian să-şi cumpere.



Articole in legatura
MUZICĂ. Maeştri ai Jazzului la Bucureşti
Etichete:  festival, Masters of Jazz, Bucuresti, Dan Grigore

Comentarii utilizatori

Vinnie ColaiutaNicky Stanescu - Joi, 30 Octombrie 2008, 14:43

Stimati ObservatoriCulturali,

Salutara aparitia acestui site, cu posibilitatea de postare de comentarii, mai mult sau mai putin avizate.
Dar cum trebuie sa existe si un "dar":

Descrierea lui Vinnie Colaiuta ca si "un bun meserias, dar atat" este mai mult decat surprinzatoare.
Stimati Domni, va atentionez ca sunteti formatori de opinii pe o piata si-asa restransa (ne face placere sau nu, presa si audio-vizualul ofera poporului roman ceea ce se cere). Mai sunt si oameni satui de ceea se revarsa din ecranele tv-urilor : grobianism vulgar, jenant, cu exponenti pestriti si dubiosi, cu vanghelisme de sectoru’ 5, telenovele de Bolintin, ‘boudoir’-isme cu ‘Adonis’ Columbeanu &fresca de Balasa, maritisuri ‘live’, Vijelie, Gutzisme, bahmutzenisme, becalisme, si starlete care maimutaresc ‘play-back’-uri pe gustul coafezelor, pe la nunti cu dar.
O documentare aprofundata, inainte de a eticheta unul dintre cei mai mari bateristi contemporani, ar fi fost benefica. "Un bun meserias si atat" n-ar fi cantat vreodata alaturi de Frank Zappa, Steve Vai, Sting sau Chick Corea. Cel despre care Dominic Miller spune ca este cel mai prolific, versatil, complicat, complex si acrobatic tobosar contemporan: un bun meserias si-atat?
Perceptia autorului articolului de mai sus asupra prestatiei lui Vinnie Colaiuta ii apartine. Conform libertatii de opinie si exprimare, va sugerez o mai buna documentare pe viitor. Poate nu multi cititori care stiu mai multe despre Colaiuta vor si scrie comentarii, dar cu siguranta nu vor mai accesa site-ul Dvs. dupa astfel de "recenzii".

 
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Fără epic (II)
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai recente comentarii
@Mihnea Moroianu: nu facem sondaje
@Ovidiu Simonca (Propunere "electorala")
CAPITALA şi SCULPTURA CAPITALĂ
Normalizare
Un om inteligent, sensibil fata de oameni, sensibil la argumente
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire