OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cum se exprima oamenii nostri de presa? Bine salarizatii reporteri ai Televiziunii nationale publice nu folosesc pronumele de politete mai niciodata cind stau de vorba cu vreun invitat care le este lor familiar: „tu, tu, tu“ auzim mereu. Dar asta n-ar fi inca asa de grav in comparatie cu modul in care n-au nici o jena in a-si da la iveala precara educatie. Am putut auzi la Jurnal, intr-un amestec halucinant de imagini cu castele germane si vorbe ce nu se rostesc in public, cum reporterul Petrisor trecea nonsalant de la gazele din burta unui cal – numite pe sleau si cu veselie groasa –, la Wagner si la „Regele nebun al Bavariei“. Nu stim unde este mediul natural, cel adevarat al domnului Petrisor. In castelul bavarez sau la grajduri, la coada calului? El insusi ne-a creat dificultatea. Tot la Jurnal am vazut, cu o zi inainte, pe 9 aprilie, sub pretextul unor relatari de la tirguri de turism si motociclete, niste biete fete goale, relativ pictate, filmate de operatori platiti de public, sa vada bine copiii care se uita la ora nouasprezece ce inseamna demnitate si integrare europeana.

Poate ca au vazut si cei de la CNA, dar ce le pasa? Au pregatit vreo amenda care sa fie platita direct de catre baietii veseli si interesati de sex de la Jurnalul de seara al Televiziunii publice? Poate ne integram in lumea civilizata a RAI, BBC, cu o televiziune de libertini, care practica nesanctionati un jurnalism grobian si sexist, de neacceptat la o televiziune publica.
Tot la categoria „barbarii veseli“ intra, partial, si unele Premii Effie pentru publicitate. Aici au fost premiate de catre un juriu care a luat in considerare „eficienta in cresterea vinzarilor“ – poate ca nu de un juriu e nevoie, ci de contabili – reclama la coniacul Unirea, unde un „umor“ negru asociaza gluma cu un accident grav, precum si o alta reclama, la laptele Fulga, unde se merge pe „gaselnita“ unei insulte, asa, in treacat (dupa modelul care echivaleaza un pumn dat violent cu un gest afectiv). Sint poluari ale spatiului public, percepute ca barbarii intr-o tara civilizata, dar premiate la noi de firme care fac afaceri serioase din publicitate (inclusiv din banii publici, vezi PSD), care nu par dispuse sa-si asume nici o responsabilitate si nici nu dovedesc interes real pentru tipul de societate in care afacerile lor prospera. Au, probabil, impresia ca asta merita oferit romanilor.