OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Auditie pentru Medeea de Olga Delia Mateescu. Regia: Silviu Jicman; Decorul: Ion Olaru; Costumele: Nicoleta Petrovici; Muzica: George Marcu; Distributia: Olga Delia Mateescu, Tamara Cretulescu, Tomi Cristin, Alexandru Georgescu, Bogdan Musatescu, Dragos Ionescu, corul.

Autoare si protagonista a propriului scenariu dramatic, Olga Delia Mateescu transleaza mitul antic in registru modern, atrasa de abilitatile histrionice ale personajului feminin. Nu intimplator Medeea este o actrita a carei disperare tine de pasiunea pentru teatru si de nevoia organica de a interpreta un rol ce pare a i se potrivi perfect (la propriu si la figurat). De aici incrincenarea si obstinatia cu care-si sustine Olga Delia Mateescu acest rol. Personajul nu accepta nici renuntarea la rol si nici la sot – un Iason-regizor indragostit de o actrita mai tinara si sustinut de un sponsor care-l confunda cu nonsalanta pe Euripide cu Seneca. In fond, confuzia nici nu este prea grava, doar amindoi sint vinovati de-o legatura cu Medeea, cea livresca bineinteles. Stupiditatea unui producator cu veleitati culturale si ambitii intelectuale devine comic-relevanta in interpretarea lui Alexandru Georgescu.

Conceptia regizorala penduleaza intre imaginarea toposului si atmosferei tragediei antice (figuratia si invocatia corului in costume adecvate spatiului antic) si aluzii la altercatiile specifice mediului teatral contemporan, unde reperele valorice devin fantasmatice. Le corespund in plan metaforic imaginarele muste de pe pereti, iluzii ale unui spatiu unde iluzoriul prevaleaza. Substanta conflictului tragic se dilueaza si capata forma unei relatii tensionate intre cei doi soti, deriziune moderna ce-si pierde din semnificatie pentru ca nu e pe deplin speculata. Motivul sacrificiului celor doi copii devine un simplu pretext (sint lasati sa se electrocuteze in fata calculatorului) care tine mai mult de prelungirea unei relatii esuate si apare astfel vidat de sens.
Textul si demersul regizoral propun o viziune interesanta asupra mitului tragic, insa nu o valorifica integral, lasind anumite conflicte nerezolvate sau doar superficial transpuse.
O masca enorma (elementul esential in decor) condenseaza vizual mitul tragic, ascunzind si in acelasi timp revelind o lume care-si gaseste ecou in contemporaneitate.