OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

(Adriana Bagdasar, arhitect-sef al sectorului 2)

Stimata doamna arhitect-sef Adriana Bagdasar, noul sediu al Primariei Sectorului 2 merita pus intr-o lumina favorabila, fiindca poate fi considerat o cladire bine conceputa. Raspunde bine functiei pe care o indeplineste.
S-a plecat de la o necesitate cit se poate de concreta, si anume de la faptul ca sediul vechi nu mai raspundea deloc cerintelor unei activitati onorabile pentru autoritatea administrativa a Primariei Sectorului 2. Necesitatea stringenta ne-a facut sa acceleram aceasta solutie, pentru ca eram in postura de tolerati in vechiul sediu si eram somati sa-l eliberam intr-un termen-limita. Consider ca locatia pe care am gasit-o este, daca nu ideala, foarte aproape de a fi pentru Sectorul 2; se gaseste linga „inima“ sectorului – fata de limitele administrative –, intr-un nod de circulatie care face sa fie, iarasi, cit se poate de accesibil cam din orice zona a orasului, intr-un amplasament care ii acorda nobletea si autoritatea simbolica acestei functiuni de autoritate publica. in acelasi timp, am dorit sa cream aici o anumita ambianta, incepind cu situl in care se regaseste, cu parcul, cu esplanada din fata....

Si alaturi de un mare exemplu de arhitectura modernista.
Da, alaturi de un monument – creatie a celebrului arhitect Horia Creanga – pe care noi speram cit de curind sa-l vedem restaurat...
Vom vorbi si despre monumentul de arhitectura semnat de Horia Creanga, insa am dori sa semnalam, pentru cei ce nu au vizitat sediul Primariei Sectorului 2, citeva aspecte legate de reusita constructiva, mai putin sesizabile din afara. E vorba de o curte de lumina, de o sala de expozitii, de spatii pentru activitati dedicate publicului... lucruri pe care nu toate primariile le fac.
Ne-am dorit un spatiu care sa ne ofere atit noua, cit si publicului un loc de intilnire unde se desfasoara activitati culturale si sociale: expozitii, evenimente muzicale ocazionate de sarbatori, zile aniversare ale unor personalitati... Credem ca se regasesc aici calitatile scolii romanesti de arhitectura. E vorba de cum a fost gindita succesiunea spatiilor pentru relatiile cu publicul, pentru activitatea administrativa, apoi sociala si culturala.

Discutam de o cladire deosebit de luminoasa, de moderna. Exprima o imagine dinamica si – lucru important – transmite un sentiment pozitiv.
E o invitatie catre cetatean.
Din partea unei primarii europene. Voiam sa va intreb de unde a pornit ideea dezvoltarii si, implicit, a schimbarii aspectului Pietei Obor.
Oarecum in acest context, ne-am gindit sa cream aici zona de agora, ca toata aceasta arie sa fructifice partea de traditie si memoria istorica pe care o exprima acest spatiu. Dar sa o actualizam, avind in vedere un comert civilizat. Ne gindim la o abordare care sa faca trecerea intre Halele Obor si zona blocului Almo, care este, si el, un punct de comert intrucitva cu traditie. Avem in vedere crearea unui ansamblu care sa asigure atit partea de autoritate publica, cit si partea de comert intr-un sistem coerent.
Exista imagini despre aceasta dezvoltare arhitecturala care va urma, intr-un sit al primariei?

Exista, desigur, imagini, pentru ca a fost deja elaborat un studiu de fezabilitate pentru ceea ce se doreste a se executa la modernizarea pietei si acum asteptam o detaliere a acestei conceptii in proiectul tehnic care urmeaza sa fie produs de partenerul nostru, cel care a cistigat licitatia pentru realizarea acestui obiectiv. Consortiul care include Baneasa Investments ....
Va referiti la partea antreprenoriala, dar am dori sa stim mai mult despre cea arhitecturala.
Cistigatorii licitatiei vor organiza un concurs pentru proiecte si vor face managementul acestei investitii.
Dar dumneavoastra veti supraveghea in continuare toate fazele...
Desigur ca noi vom avea un cuvint de spus, pentru ca vorbim de un parteneriat al Primariei cu consortiul amintit. Din start, prin studiul de fezabilitate, am impus anumite repere, care se vor regasi obligatoriu in proiectul care urmeaza a fi intocmit.

Si tot in legatura cu acest proiect, veti avea in vedere ca dezvoltarea sa nu oculteze expresia arhitecturala a Halelor realizate de Horia Creanga?
Din start, am dorit, practic, sa cream un sit potrivit pentru acest monument. incepind cu momentul in care am realizat cladirea Primariei, am avut in vedere intregul ansamblu delimitat de strazile colaterale, Colentina, Mihai Bravu, Ziduri Mosi...
Stiti probabil ca a existat o mare propunere, o idee foarte buna dupa parerea multor profesionisti, si anume de a organiza aici Muzeul de Arta Contemporana...
Eu sint de acord, propunerea de a da o destinatie culturala dinamica acestei constructii exemplare e binevenita, dar Halele nu ne apartin, ci sint ale unei societati comerciale. Se poate organiza foarte bine un muzeu, un spatiu cu sali de conferinte…

Arhitectura modernista are deja si orase intregi inscrise in patrimoniul UNESCO – deocamdata nu vorbim de Bucuresti, care ar merita sa-si salveze repede acest patrimoniu unic, ci de Tel Aviv, de exemplu, unde splendidele exemple Bahaus sint astfel ocrotite. Nu trebuie neaparat ca o constructie sa aiba o mie de ani ca sa fie inclusa in acest patrimoniu, vorbim chiar de arhitectura de secol al XX-lea. Iar capitala are inca o expresie rara, daca nu unica pe plan european, care provine din prezenta creatiilor de arhitectura modernista. Nu ar putea Primaria sa cumpere Halele lui Horia Creanga de la acea societate comerciala?
Din cite retin, e vorba de societatea CICO SA, care au cumparat constructia prin 1994. Poate Primaria Municipiului Bucuresti sa poata face un demers in acest sens, si i-am invitat deja sa studieze ce se poate face pentru ca opera lui Horia Creanga sa nu se degradeze mai mult decit s-a intimplat deja. Daca va fi posibil, atunci putem sa speram sa o si pastram, sa o redam unui bun circuit.

Primaria Sectorului 2 se numara printre acele foarte putine primarii care, atit in discursul public, cit si prin ceea ce realizeaza, nu abordeaza numai problema parcarilor. Primaria s-a ocupat sa puna in valoare vechi monumente cum este Fintina celor patru anotimpuri, pe care a amplasat-o de curind linga Biserica Armeneasca si, in acelasi timp, organizeaza spatiile publice in partea de centru, mai veche, a orasului. in legatura cu partea veche a orasului, cind vorbim de identitate europeana ne raportam la o realitate care se contureaza si printr-un patrimoniu arhitectural, printr-un sentiment al istoriei. Or, cind se vorbeste de Centrul istoric, toata lumea intelege cam doua stradute... Smirdan si Lipscani... Dar centrul istoric inseamna, de exemplu, si cea mai veche artera urbana din Tara Romaneasca – Calea Mosilor, unde sint inca in picioare case de negustori din secolul al XIX-lea, studiate de istoricul George Potra... Mai este pe Calea Mosilor si acea cladire-monument istoric reprezentativ pentru doua culturi – bulgara si romana – Hanul Solacolu. Ar putea Primaria Sectorului 2 obtine fonduri pentru restaurarea acelui monument legat in modul cel mai profund de istoria politica si arhitecturala a secolului al XIX-lea?

Fonduri europene noi am accesat pentru investitii consistente cum ar fi pasaje supraterane peste calea ferata la intersectia Soselei Petricani si la intersectia Soselei Pipera, care deja sint selectate. Pipera trebuie sa inceapa executia in urmatoarele saptamini, o luna, iar Petricani este si el la nivel de proiect tehnic, urmind proiectului cu Pipera, astfel incit sa rezolvam acolo problemele de trafic cit mai repede posibil. Marturisesc ca, intr-adevar, am avut in vedere posiblitatea atragerii unor fonduri pentru asemenea constructii. Dar, pe de-o parte, este destul de complicat pentru Primaria Sectorului 2 ca autoritate publica sa fie eligibila intr-un asemenea proiect. Speram acum ca pe fondul de restructurare sa regasim aceasta oportunitate, dar in afara de asta, ramine problema ca acest Han Solacolu a fost retrocedat proprietarilor si deja nu mai am caderea sa ma ocup si sa fiu eu cea care promoveaza un asemenea proiect. Pentru ca nu mai am posibilitatea legala, juridica de a ma ocupa de proprietatea altcuiva. Sigur ca exista o lege a monumentelor istorice, dar nu noi putem aplica prevederile ei, care poate ca sint destul de vagi, in ceea ce priveste obligatia si constringerea proprietarilor de a nu lasa aceste monumente prada vicisitudinilor timpului. Din cauza asta, Hanul Solacolu este in situatia de a se ruina.
Pentru restaurarea acestei zone – nu este vorba numai de Hanul Solacolu, ci de toata Calea Mosilor ca sinteza de arhitectura orientala si incipient occidentala – s-ar putea gasi fonduri? Pentru ca aceasta veche artera urbana nu se regaseste niciodata in discursurile celor ce reprezinta Primaria Municipiului.

Din pacate, nu am competenta in domeniul acesta. Si mi-e teama ca, si daca ar exista niste fonduri structurale, nu sint sigura ca as putea fi aplicantul eligibil intr-un asemenea proiect. Pentru ca exista proprietari si, in al doilea rind, monumentele tin de competenta Primariei mari si de Ministerul Culturii. Poate sa facem o asociere intre noi ca institutii si pe urma sa incercam sa realizam. Dar fara initiative legislative care sa ne permita sa investim, initiative ce ar trebui sa vina din partea Ministerului Culturii, nu putem sa avansam. Tronsonul dintre Hristo Botev si Carol I, care este in Sectorul 2, ar putea deveni, mai ales pe anumite segmente, un pietonal foarte interesant, cu parfumul epocii si tot ceea ce ar fi normal sa regasesti intr-o zona istorica in centrul orasului. Ar fi si usor accesibil pentru turisti. Cu toata zona de stradute din spate, care si aceasta ar putea fi un punct de atractie – si ar combina zona comerciala cu anticariate, localuri.... insa, in lipsa unui parteneriat cu ministerul, nu vad cum am putea demara ceva.

As reveni insa la Hanul Solacolu. Restaurarea unui monument care tine de istoria a doua tari care tocmai au intrat in Uniunea Europeana ar fi un semnal care ar fi mediatizat nu numai in Romania. in acest sens, speram ca sectia de scenografie a Universitatii de Arte sa realizeze un proiect care sa faca vizibil si sensibil pentru publicul larg modul cum ar arata casele restaurate – totul pictat pe pinza. Ar fi pacat sa investim numai in vechea arhitectura din Sibiu, iar capitala Tarii Romanesti sa o dam uitarii.
Ar fi, intr-adevar, o invitatie pentru a gasi modalitati de a pastra aceasta zona de istorie.