După mai bine de un deceniu în această funcţie, Veronica Dobrin a
părăsit, la finalul lui 2009, scaunul de director al Teatrului „Maria Filotti“
din Brăila. O persoană care nu provine din lumea teatrului (de profesie, e
profesoară de geografie), doamna Dobrin s-a dovedit a fi unul dintre managerii
cei mai deschişi spre creaţia tinerilor, ţinînd, chiar de mai multe ori,
„spatele“ unor spectacole contestate la nivel politic local (cel mai recent,
Omul pernă al lui Radu Afrim). Libertatea de decizie a artiştilor a fost totală
– aşa s-a montat la Brăila Adam Geist (tot în regia lui Radu Afrim), o piesă
extrem de radicală a Deei Loher, care n-ar fi avut şanse, acum cîţiva ani, pe
nici o altă scenă românească.
Veronica Dobrin a invitat la Brăila regizori
controversaţi şi incomozi, a riscat, fără să clipească, cu ei. Sub conducerea
ei, Teatrul din Brăila a ajuns să aibă un repertoriu extrem de coerent,
acoperind şi teatrul educaţional, şi teatrul de divertisment, şi teatrul de
artă, cu o trupă omogen construită şi preponderent tînără. Un teatru nu e doar
o clădire în care se joacă spectacole la care vine (sau nu vine) un public
generic, un teatru se construieşte, la fel cum şi publicul se construieşte –
asta e ceea ce a făcut, ca directoare, Veronica Dobrin.