OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Presa culturala – notiune ambigua ce acopera in sens larg si publicatiile de nisa cu acest profil, si paginile culturale ale cotidienelor de informatie – nu e, in general, supusa mutatiilor semnificative de la un an la altul, pentru simplul motiv ca miza in sine e mica pina la a da impresia de invizibilitate. Impactul social minor, influenta redusa chiar in mediul artistic, rolul moderat ca vehicul ideatic si spatiu de dezbatere (din pricina concurentei televiziunii si, mai ales, a preeminentei informalului in schimbul de opinii) si, in cazul ziarelor, contaminarea cu aerul superficial al paginilor mondene fac ca jurnalistica de cultura din Romania sa aiba mai degraba un caracter consecvent (aceeasi orientare, aceleasi semnaturi) in timp.
Dar nu si in 2005. A fost de-a dreptul un an palpitant in presa culturala, nu pentru ca ea ar fi intrat brusc in centrul vietii publice romanesti; a fost insa o perioada de tulburari ale ordinii politice si de schimbari neasteptate in al caror virtej au fost prinse nu doar publicatiile de interes general, ci si cele culturale.

- Cultura dispare pentru a renaste, Gandul schimba Adevarul
Tulburari politice: ales la Cotroceni, Traian Basescu isi impune un guvern propriu, dar si (ceea ce ne intereseaza aici) un presedinte pe propriul gust la Institutul Cultural Roman: Horia-Roman Patapievici. Printre primele decizii pe care le ia acesta, desfiintarea saptaminalului Cultura (impreuna cu cea a majoritatii revistelor ICR-ului). Publicatia* aparuse (cu o echipa formata majoritar din colaboratori ai Romaniei literare si ziaristi de la defuncta Europa libera avindu-l ca redactor-sef pe Cristian Teodorescu) la initiativa fostului presedinte al Institutului, Augustin Buzura, dupa ce Dilema parasise Aleea Alexandru si devenise o Dilema veche cu finantare privata.

La sfirsitul lui 2005, Cultura avea sa reapara, cu Buzura si Angela Martin in frunte si multi dintre colaboratorii anterioarei reviste printre semnatari.
Schimbari neasteptate: dupa decesul intr-un accident de masina, in primele zile ale anului 2003, al lui Dumitru Tinu, fiica sa, detinatoare a pachetului majoritar de actiuni la Adevarul, incearca sa lase conducerea editoriala a ziarului (alcatuita din Cristian Tudor Popescu, Bogdan Chireac, Adrian Ursu si Lelia Munteanu) fara putere efectiva, moment in care cei patru, sustinuti de mare parte din angajati, de la redactori la personal administrativ, decid sa plece si sa scoata un alt cotidian. Care se va numi Gandul si-l va avea drept co-editor pe Mircea Dinescu. Odata cu plecarea echipei de la Adevarul dispare si vechea formula a saptaminalului cultural editat de ziar, Adevarul literar si artistic, reluat cu toate datele unei tentative amatoristice (redac-tor-sef, Marius Vasileanu).

Cu aproximativ doua luni inainte, destul de surprinzator, si Observatorul cultural isi inlocuise redactia (vezi nota), din ratiuni mult comentate la vremea lor.
Anul incepuse, de altfel, cu listele ziaristilor demisionari de la Evenimentul zilei, publicate de tot restul presei. Si aici era vorba tot despre presiuni ale actionariatului, de demisia redactorului-sef Dan Turturica si a membrilor departamentelor de investigatii si politica (din care faceau parte nume sonore ale Europei libere), urmata de cea a citorva zeci de redactori. Printre ei, jurnalistii de la cultura, cei ramasi la plecarea lui Cornel Nistorescu: dupa Luminita Marcu si Costi Rogozanu, si Razvan Tupa abandoneaza EvZ.

In egala masura supuse schimbarilor au fost, in mod exceptional fara a naste vilva si speculatii, si saptaminalul 22, al carui redactor-sef, Gabriela Adamesteanu, isi anuntase retragerea cu multa vreme inainte, ea urmind sa editeze in continuare suplimentul Bucurestiul cultural, si ziarul Cotidianul, preluat de grupul de presa Catavencu; departamentul de cultura al Cotidianului, parasit pe rind de fostii redactori si unde schimbarile de personal sint destul de dese, e condus de Cristian Teodorescu, demisionat de la Cultura din cauza de incompatibilitati personale.
Tot in 2005 apare un nou ziar, Averea, editat de grupul de presa din care face parte si Ziua, care aduna in echipa sectiei de cultura oameni de la Cotidianul (Elena Vladareanu, ramasa sefa dupa demisia lui Matei Martin, inainte secretar general de redactie la Dilema veche, si mai tirziu Veronica Gherasim) si Cultura (Ara Septilici si Catalin Sturdza), un saptaminal aparut la finele lui 2004, Suplimentul de cultura (publicat de editura ieseana Polirom, in colaborare cu un ziar local), isi consolideaza pozitia pe piata, iar Romania literara, al carei director, Nicolae Manolescu, e ales presedinte al Uniunii Scriitorilor, devine cea mai finantata revista culturala, iesind brusc din conul umbrei ei traditionale pentru o rebranduire prin altoire cu un ciudat aer trendy.

- Parul si naravurile lupului cultural
E pentru prima data in ultimii ani cind lumea destul de restrinsa a jurnalismului cultural e zguduita de asemenea miscari seismice, si cu toate acestea modificarile structurale nu sint atit de importante cum ar fi fost de asteptat.
Intii si-ntii, multiplicarea spatiilor de manifestare nu a adus o sansa pentru nume noi, ba dimpotriva. Singurele semnaturi afirmate recent si confirmate in 2005 sint cele ale lui Constantin Vica, Doris Mironescu si Andrei Terian, primii doi, prin Suplimentul de cultura, cel din urma, prin contributiile la o serie intreaga de periodice, de la Romania literara la Vatra si mai nou la Cultura, unde e redactor (precum o intreaga pleiada de literati care scriu pentru publicatii culturale, Terian are o vocatie academica, cu inclinatii exclusiv conjuncturale catre jurnalism, de oricare fel va fi fiind el; de ce mediul autohton nu produce ziaristi culturali puri si duri – sa fie rezultatul discursului de delegitimare a presei purtat si azi de intelectualii „consacrati“? – e chiar o tema de discutie serioasa si extinsa). Lumea „scriitorilor despre cultura“ seamana surprinzator de bine cu un pachet de carti pe care cineva se distreaza sa le amestece si sa le-mparta din nou din cind in cind: miinile se schimba, dar cartile tot alea sint.

Diviziunea intracelulara a Adevarului, din care a luat nastere Gandul, nu a produs doua departamente de cultura, ci a lasat fosta Scinteie cu un gol (ziarul are pagina de cultura din an in Pasti), artificial umplut, din cind in cind, cu prelucrari de stiri de agentie, fragmente de interviuri din Adevarul literar si artistic sau materiale originale scrise mai degraba pentru sectiunea de monden. ALA insusi, care si-a schimbat hirtia (ceea ce e bine), dar si-a pastrat paginatia incercind sa „toarne“ in ea alte tipuri de articole decit cele pentru care a fost creata (ceea ce e rau), s-a remarcat in ultima vreme cu precadere prin textele intens criticate ale lui Cristian Badilita, prin compozitia haotica a sumarului si lipsa de expertiza culturala a unora dintre colaboratorii frecventi. Pentru Adevarul literar si artistic, epoca in care putea lansa in critica literara nume ca Daniel Cristea-Enache („recuperat“, in aceasta paranteza fie spus, spre surpriza multora, de Romania literara) pare a fi apus, cel putin deocamdata. Doar pagina de cultura de la Evenimentul zilei o mai concureaza in lipsa de consistenta si competenta (uneori si in gafe de informatie) pe cea a Adevarului, politica editoriala a cotidianului inclinind in ultima vreme spre tabloizare, ceea ce face perspectiva asupra domeniului artistic cel putin ambigua.

Politica redactiei de cultura a Adevarului s-a transformat si ea semnificativ sub sigla Gandul – Nimeni nu gandeste pentru tine, hotarindu-se sa mearga pe linia consolidarii numelor celor cinci redactori si colaboratori (Adevarul a fost publicatia cu cea mai mare insistenta pe formarea de vedete jurnalistice, Cristian Tudor Popescu fiind exemplul absolut); Gandul cultiva acum, in pagina sa de cultura, articolele de opinie si abordarile subiective ale evenimentelor la zi, renuntind total la anchete si in mare parte si la interviuri (rezervate personalitatilor si transformate in evenimente in sine, cum s-a intimplat, in decembrie, cu Mats Ek si Silviu Purcarete). Ca nu toti redactorii Gandului reusesc sa imbine nota personala si informatia de interes public e probabil un risc al inceputurilor.

La Cotidianul, insa, anchetele sint sarea si piperul paginii de cultura (orientata partial catre reflectarea evenimentului), ele investigind, de cele mai multe ori, zone specifice sociologiei artei (prima ancheta a anului 2006, de pilda, a avut ca tema cine sint fondatorii culturii romane moderne); „spiritul“ articolelor din noul Cotidian e, de fapt, foarte apropiat de cel al Academiei Catavencu (si, pina la un punct, al Dilemei vechi): o abordare aparent anti-intelectualista, demitizatoare, o viziune accesibila asupra culturii, fara a cadea in vulgar sau vulgarizator. Cotidianul apeleaza la specialisti pentru domenii ca teatrul (Magdalena Boiangiu) si filmul (Ileana Dima), si periodic la interviuri ale lui Eugen Istodor, dar nu publica – exceptind contributii foarte rare ale lui Cristian Patrascanoiu sau Cristian Teodorescu – articole de sinteza de autor si nu incurajeaza jurnalismul de opinie.
Averea e, poate, publicatia cea mai aplecata, in ce priveste cultura, catre eveniment, si cea care practica paleta cea mai variata a abordarilor jurnalistice (stiri, anchete, interviuri, cronici, articole de opinie etc.). Pagina de cultura a ziarului e foarte dinamica, iar textele sint relativ concentrate si de dimensiuni medii; in ciuda audientei reduse, Averea ofera versiunea cea mai apropiata conceptului traditional de jurnalism cultural de cotidian.

Suplimentul de cultura e revista de informatie culturala cea mai dinamica si cea mai putin ortodoxa, si a reusit sa-si faca loc pe o piata restrinsa tocmai prin stilul proaspat (si numele unor foarte buni eseisti, ca Radu Pavel Gheo si Lucian Dan Teodorovici), prin temele atipice si preocuparea pentru teritoriile vii ale culturii actuale (muzica noua, noile tehnologii).
Cit despre restul periodicelor cu profil strict cultural, in viata lor anul 2005 n-a adus mari schimbari (poate doar in ce priveste grafica – la Romania literara); nici macar concurenta unor reviste noi nu a putut determina o asumare mai precisa a unei politici editoriale; vocatia generalista, ducind la regasirea unui inventar restrins de nume si preocupari in aceleasi numeroase publicatii, e nota dominanta a presei cu profil cultural.
O mica paranteza: singura revista cu orientare ideatica (ba de-a dreptul ideologica) intr-adevar clara din Romania ramine Idea clujeana. Asa de stinga intelectuala cum e ea, Idea pacatuieste la rindu-i printr-un tip de discriminare unic: e ilizibila celor cu vederea supusa vitregiilor hipermetropiei...

–––––––––––––
* Trebuie sa declar ca am lucrat la Cultura circa trei luni, in perioada de pregatire a ei pina dupa aparitia primelor trei numere, dupa care mi-am dat demisia, de aceea nu voi insista asupra profilului revistei. Din aceleasi motive, din pacate (caci lasa tabloul incomplet) nu va fi vorba in acest text nici despre pagina de cultura a cotidianului Ziua (unde lucrez din 2002), nici despre schimbarile de la Observator cultural (la care am luat parte).