OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In perioada 4-17 iunie a.c., departamentul de comunicare al Universitatii Lund din Suedia (Campus Helsingborg) a organizat a doua editie a scolii de vara pentru absolventi si doctoranzi internationali. Tema sesiunii fiind foarte generoasa, Stiintele naturale si umaniste intr-o lume in schimbare (Science and Humanities in a changing world, www.icomm.lu.se/summerschool), cursurile oferite nu s-au exclus reciproc, desi la prima vedere apartin unor domenii diferite: Intelectualul public, Personalitatile secolului 20 in psihologie si Filozofia si stiintele sociale.

Ceea ce ar trebui spus mai intii este ca, o data ce depasesti granitele fizice si intelectuale romanesti, universul academic devine tot mai cuprinzator. Studiile interdisciplinare sint adoptate cu mult mai mult entuziasm si incredere, iar studentii sint sfatuiti sa cerceteze si sa preia informatii din domenii foarte diferite. O astfel de pregatire te ajuta sa gindesti cu mai multa obiectivitate, iti dezvolta spiritul analitic si critic.

Studiile filologice, de exemplu, pot fi combinate cu cele matematice sau biologice, la fel de bine cum fizicienii pot avea si o pregatire filozofica. Sint sigura ca romanii ar privi cu mult scepticism o asemenea abordare atita vreme cit mentalitatea traditionala a lucrului bine facut, sistematic si ierarhizat, inca domina universul educational.

- Scolile de vara, adevarate spectacole pedagogice
Cei trei profesori invitati sint personalitati notorii in lumea academica internationala: Rom Harré (Oxford, Anglia si Georgetown, Washington, Statele Unite), Steve Fuller (Warwick, Anglia) si Jeremy Shearmur (Universitatea Nationala a Australiei). As putea spune ca exista o oarecare doza de snobism in studentul care vrea sa participe la scoli de vara: pentru informatiile nefiltrate pe care le-ar putea primi, pentru ca profesorii sint deja sustinuti de titulaturi extravagante si, in ultima instanta, pentru a adauga inca un item la C.V. Toate astea reprezinta puncte-cheie in luarea unei decizii. Totusi, este o experienta foarte importanta atita vreme cit asisti (si) la adevarate spectacole pedagogice.
Ai putea ridica sprinceana atunci cind Steve Fuller iti vorbeste despre intelectuali, fiind imbracat in costumul de jogging si mincind o banana si la fel atunci cind Rom Harré isi critica propria fiica in plin curs. Stilul acestor profesori prestigiosi iese clar din limitele prestigiosului cu care studentii romani au fost obisnuiti pina acum. Profesorul imbracat la patru ace, cu servieta sub brat si ochelarii pe nas, care citeste timp de doua ore foi ingalbenite de timp. Profesorul care-ti ofera definitii clare, exacte si infailibile, care-ti ofera o bibliografie interminabila, dar care nu te indeamna la cercetare si la o gindire originala.

De asemenea, in ceea ce priveste predarea, sint adoptate mijloacele media: microfoane mobile, proiectoare, prezentare in power point, hand-out-uri – toate ajutindu-te sa intelegi rapid si eficient substanta cursului. Sorin Alexandrescu, intr-un interviu recent, ii critica pe studentii romani pentru faptul ca isi tin permanent capul plecat, atunci cind dumnealui vorbeste, transcriind uneori cuvint cu cuvint intregul rationament.
Procesul in sine ii impiedica sa asimileze constient si sa aiba o atitudine critica sau aprobatoare. Pentru ca Jeremy Shearmur si Rom Harré au oferit varianta scrisa a cursurilor lor inainte de reproducerea propriu-zisa, a fost mult mai usor de urmarit si, eventual, de contrazis.
Ruxandra Noica publica in nr. 74 al Dilemei Vechi un studiu sociologic realizat in rindul tinerilor si prezenta aspiratiile lor educationale: „Sistemul dorit este cel bazat pe metode de predare interactive care stirnesc curiozitatea si stimuleaza creativitatea, gindirea si, mai ales, exprimarea parerilor. s…t Multi considera ca pe viitor, sistemul de invatamint romanesc trebuie sa ajute la dezvoltarea abilitatilor de comunicare – tinerii trebuie sa dobindeasca usurinta de a se exprima, dar si curajul de a-si exprima propria parere“.

- In universitatile straine, studentul invata sa gindeasca
In timpul discutiilor, am observat fervoarea cu care studentii straini din Vest isi sustineau si combateau parerile si, totodata, timiditatea si indiferenta esticilor (in special a studentilor rusi). La fel, in momentul in care au fost prezentate disertatii sau articole controversate, dezbaterea era condusa cu mult mai multa dexteritate de studentii din Vest, care se miscau cu usurinta retorica prin asa-numita istorie a gindirii universale si, desi nu aveau intotdeauna dreptate, reuseau sa te provoace.
Exista un amanunt organizatoric, as putea spune, pe care nu trebuie sa-l uit. In permanenta, profesorii au cerut feedback, adica studentii au avut posibilitatea sa critice vehement anumite aspecte ale structurii cursurilor. Ceea ce in mod normal in institutiile romanesti este batut in cuie (de zeci de ani), aici se poate schimba de la zi la zi pentru ca prezentarile pot cistiga sau pierde ascultatori mereu – iar profesorii credibilitate. Studentii nemultumiti de calitatea cursurilor au parasit sala, iar profesorul si-a revizuit a doua zi cursul.

Desigur, cind te gindesti la cursurile romanesti, ce importanta are daca profesorul X are sau nu credibilitate, din moment ce cursurile sint obligatorii si parerea studentului este fara importanta? Si apoi, obsesia prezentei obligatorii nu cumva are aceeasi sursa? Daca nu ne pot convinge sa raminem in sala pentru a ne prezenta informatii invechite si inutile – de ce sa nu ne oblige pe alte cai? In universitatile straine, studentul este cel care conduce jocul. Iar daca o ascultatoare se simte discriminata pentru ca profesorii nu au adus destule exemple din lucrarile de cercetare ale femeilor intr-un anumit subiect, cursurile trebuie refacute: „Prezentati din punctul de vedere al unor barbati albi vii ideile unor barbati albi morti!“ s-a adresat o canadianca profesorilor. Mi s-a parut incredibil cum, de la o zi la alta, abordarea tematica a inclus, in locurile unde nu existau pina atunci, si perspectivele feministe. Exemplele pot continua pentru ca orice sugestie a publicului modifica si actualiza mereu materia prezentata. La fel de important de specificat este faptul ca un curs nu este tinut mai mult de trei ani consecutiv, si nu pentru ca ar fi impotriva ideologiei universitare, ci pentru ca profesorul se plictiseste. Da, se plictiseste! Si prefera sa vorbeasca despre altceva decit sa intre in amorteala intelectuala. Ma intreb oare de ce profesorii romani nu au aceeasi reactie... Si cred ca o scoala de vara internationala le-ar fi si lor la fel de utila!

- Un sistem educational modern si util tinerilor
Pentru studentul obisnuit cu scolile de vara romanesti, unde lipsa de organizare primeaza, punctualitatea si seriozitatea strainilor te uimeste. Programul stabilit pe site-ul scolii de vara este respectat punct cu punct, exista workshop-uri, dezbateri, seminarii si prezentari de lucrari, unde studentii isi dezvolta propriile idei si unde sint sustinuti si sfatuiti – construindu-se astfel un sistem educational cu totul altfel, modern si util tinerilor. Oare in invatamintul de stat romanesc este chiar imposibil de realizat asa ceva?
Este, insa, destul de greu, din punct de vedere financiar, sa participi la o scoala de vara internationala fara sponsorizare sau bursa. La fel de greu cum este sa ai credibilitate ca student/doctorand roman fara scrisori de recomandare de la profesori straini. Sint insa sigura ca nu este imposibil ca oricare student interesat sa aiba sansa unei asemenea experiente.