OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Acest articol răspunde unor chestiuni de maximă actualitate: cum scriem un articol corect pentru a fi uşor de găsit de Google şi de ce ar trebui să facem acest lucru chiar începînd de azi. Mai puteţi afla că I.L. Caragiale scria cu gîndul la Google.

 

 

Am început să public articole în anul 2000, chiar aici, în revista Observator cultural. Pe atunci, proaspăt absolvent al Facultăţii de Limbi Străine, nu-mi puneam problema perisabilităţii textului pe care l-am compus, ci mă gîndeam doar la coerenţa sa, la ideile pe care doream să le transmit şi... la ce voi scrie în numărul următor. Lucrurile s-au schimbat dramatic în presa ultimilor ani şi este momentul să ne gîndim foarte serios să reînvăţăm să scriem articole. Cititorul ideal a murit, trăiască Google!

 

 

Ştim prea bine cum a început totul. La început, era un moft ca un ziar/o revistă să-şi facă un site. Apoi, site-ul a căpătat o valoare practică, pentru că devenea o arhivă electronică a publicaţiei, uşor de consultat. De altfel, la doar doi ani de la lansarea revistei Observator cultural, a fost lansat şi site-ul care, pe măsură ce era alimentat cu numărul curent, primea şi vechile numere în arhivă, operaţiune care s-a finalizat în alţi circa doi ani.

Ajung acum la miezul acestui articol: valorificarea unui text publicat pe Internet. Articolul poate fi o marfă foarte valoroasă dacă este scris inteligent şi dacă este isteţ pus în valoare pe site.

 

 

Să plecăm de la premisa că am încetat să scriem (doar) pentru cititorul care foloseşte suportul de hîrtie. Articolul nu mai este o marfă perisabilă, cu termen de valabilitate de o zi, o săptămînă sau o lună, în funcţie de periodicitatea publicaţiei. Nu, el poate fi citit oricînd pe web, prin căutare, fie pe site-ul publicaţiei, fie pe Google – peste 90% dintre românii care caută pe Internet folosesc Google.

Cum facem să fie uşor de găsit de Google un articol? Pentru acest lucru, este nevoie de o excelentă colaborare între două entităţi: autorul textului şi managerul de proiect al site-ului care să gîndească un site excelent optimizat în perspectiva SEO – search engine optimization.

 

 

În prima fază, autorul va scrie textul cum simte, cu gîndul la cititorul ideal. La final, urmează o lectură pentru corectare, verificarea coerenţei etc. – chestiuni pe care le ştim prea bine. Faza a doua este pregătirea articolului pentru Google – extrapolînd, pentru motoarele de căutare. Autorul va identifica tagurile – o serie de cuvinte şi expresii-cheie pentru textul său (expresii nu mai lungi de trei cuvinte).

Titlul textului va conţine cele mai importante cuvinte-cheie, iar cele care deschid titlul trebuie să fie de maximă relevanţă pentru articol. Nu este indicată folosirea dativului şi a genitivului şi nici a unor forme flexionare într-un titlu corect pentru Google. Recunosc că au existat situaţii cînd nu am respectat norme gramaticale doar pentru a da un titlu corect (sic!) pentru Google: Finala Cupa Mondială de Escaladă pe Gheaţă are loc la Buşteni – Galerie Foto. De ce? Pentru că dacă scriam Finala Cupei Mondiale de Escaladă pe Gheaţă are loc... era puţin probabil să figureze între primele zece rezultate în motoarele de căutare – adică pe prima pagină a motorului de căutare. Utilizatorul va căuta, foarte probabil, finala+cupa+mondiala+escalada, iar rezultatul căutării nu i-ar servi pagina cu articolul meu cu un titlu scris corect gramatical. Am dat un exemplu extrem, de obicei titlurile corecte Google sînt conforme cu gramatica românească. Există şi situaţia cînd titlul pentru Google devine o simplă înşiruire a cuvintelor-cheie, informaţie pură pînă la urmă...

 

Textul pe care l-am scris trebuie să aibă o pondere cît mai mare a cuvintelor-cheie. Ceea ce înseamnă că, după ce am încheiat un text, voi planta în el, în fiecare paragraf, cuvintele-cheie. Din nou, autorul cu gîndul la Google va evita dativele şi genitivele în cuvintele-cheie, dacă este posibil, şi formele flexionare. Un text scris pentru Google ar putea conţine o serie de repetiţii de care, în mod normal, ne ferim. Dacă scriem un text despre pactul dintre Traian Băsescu şi PSD şi dorim ca la o căutare în Google după aceste cuvinte-cheie să fim cît mai în faţă în lista de rezultate, textul va abuza de expresia „Traian Băsescu“ şi de acronimul „PSD“, în detrimentul unor construcţii sinonime, gen preşedintele României, liderul de facto al PD-L ori şeful de la Cotroceni, respectiv social-democraţi, partidul condus de Mircea Geoană ori partidul de stînga.

 

 

Persoana care postează acest text pe Internet are şi ea un job important. Articolul poate avea o linie de taguri (cuvinte-cheie), care vor fi introduse de administratorul site-ului pentru fiecare text în parte. Dacă autorul acelui text l-a scris pentru Google, este indicat ca tot el să comunice conex articolului cuvintele-cheie gîndite pentru ca administratorul să le introducă fix pe acestea în baza de date, într-un cîmp dedicat. Apoi, tot administratorul va identifica articolele şi galeriile multimedia înrudite cu articolul. Zona multimedia are şi ea legătură cu autorul textului, din simplul motiv că un articol cu „Video“ ori „Galerie foto“ existente în titlu, la coadă ori la început, apoi strecurate la finele primului paragraf – „vezi galerie foto Paul Cornea, mai jos“ – va putea creşte numărul de accesări ale acestuia. Fie pentru că apare un cuvînt-cheie puternic (video/ foto), fie pentru că multimedia este o ancoră bună pentru accesarea unui text.

 

 

Scriam mai sus că textul poate fi o marfă foarte preţioasă. Aceasta pentru că, pus pe Internet, textul aduce accesări ale site-ului respectiv. Sau, mai exact, afişări – adică pagini deschise pe site. Un autor poate avea interes să aibă cît mai multe citiri/accesări nu doar pentru propriul orgoliu, cît şi pentru aspectul pecuniar. Fiecare pagină poate conţine reclame precum bannere sau Google AdSense. Creşte numărul de pagini deschise pe un site, creşte şi şansa de a monetiza site-ul. Nu vă gîndiţi la sume colosale, pentru că mare parte din site-urile de presă sînt susţinute din alte fonduri decît publicitatea on-line.

 

 

Promovarea unui text poate fi făcută atît prin preluarea unei părţi din articol de un terţ – în România, Clubul Român de Presă recomandă preluarea a maxim 500 de caractere de pe sursa originală şi link către pagina respectivă –, cît şi prin postarea de comentarii la articole înrudite tematic, pe bloguri, forumuri şi alte site-uri de presă în zona de comentarii – toate acestea cu link sau referire la articolul nostru către care să vină ceilalţi utilizatori ai altor site-uri.

 

Şi, scriind acest text, mă gîndeam la celebrul text al lui I. L. Caragiale, Moşii (Tablă de materii), primul text cu taguri, sui-generis, scris în România. Dacă a putut nenea Iancu să scrie astfel, vom putea şi noi!

 

 

În sfîrşit, îmi cer iertare cititorilor pe care i-am scandalizat cu exemplul titlului incorect gramatical. Prietenia cu Google poate cere şi astfel de sacrificii, dar pînă la urmă nu ni le impune nimeni. Pentru moment.

Moşii (Tablă de materii) de I.L. Caragiale

 

Turtă dulce – panorame – tricoloruri – bragă – baloane – soldaţi – mahalagioaice – lampioane – limonadă – fracuri – decoraţiuni – decoraţi – doniţe – menajerii – provinciali – fluiere – cerşetori – ciubere – cimpoaie – copii – miniştri – pungaşi de buzunare – hărdaie – bone – doici – trăsuri – muzici – artifiţii – fotografii la minut – comèdii – tombole – Moftul român nr. 8 – oale – steaguri – flaşnete – îngheţată de vanilie – fleici – stambă – căni – pelin – căluşei – scrînciob: cele din urmă invenţie care era şi la expoziţia americană – pinteni – biciclete – cai – vite – jandarmi – basmale – telegrafişti – nepoate – mătuşi – ţaţe – neni – unchi – veri – văduve – orfani – portretul ţarului – «Moartea vînătorului» – icoane – bricege – săpun – lumînări – panglici – prescuri – măcelari – grîu – cofeturi pentru colivă – beţivi – căciuli – cojoace – căpestre – boi – hîrîitori – Prima societate de bazalt şi teracotă – Stella – sticle – fîn – cercuri – doage – buţi – plăpumi – saltele – perne – flori – scaune – paturi – mese – beteală – oglinzi – cercei – inele – ibrice – turci – lighene – doftorii de bătături – săpun de pete – madipolon – ace englezeşti – mere – portocale – năut – floricele – şerbet – răcoreală – Marsilieza – lulele – luleaua neamţului – Deşteaptă-te, române! – sacîz – sifoane – ciucalată – acadele – plesnitori – tunuri – căluşari – smochine – păpuşi – poame – capul vorbitor – Leul de mare – «Vasilache» – copilul cu trei picioare – încercarea puterii – distracţia americană – belciuge – fonografe – războiul român pentru ţesut – mingi – urcioare – bere – cruci – Dumnezei – fluiere – alune prăjite – Bragadir – fisticuri – Luther – beigălă – Opler – călăreţi – orbeţi – birji – schilozi – automobile – zamparagii – guvernamentali – opozanţi – Visul Maichii Precistii – Minunile lui sf. Sisoe – Alexe, omul lui Dumnezeu – borangic – ţîri – sardele – lămîi – brînză – urdă – caşcaval – slănină – roabe – velinţe – altiţe – bibiluri – fote – perdele – ştergare – marame – furci – căldări – pirostrii – lopeti – ălbii – copăi – fedeleşuri – porci – mătănii – paiaţe – rogojini – parfumuri – ciorapi – iminei – ghete – cizme – papuci – mătăsării – piepteni – drîmburi – darace – cobze – pomadă – clarinete – maimuţe – orice obiect 30 de bani – certuri – chefuri – aldămaşuri – tămbălăuri – «Numai 40 de bani ocaua de Drăgăşani, vechi veritabil!» – «5 bani cafea gingirlie!» – nuci – sare – salam de Sibiu – «Hop şi eu cu Ţaţa Lina! adevărata plăcintă română şi cozonaci moldovineşti!» – prafuri de pureci – covrigi – roşcove – frînghii – stafide – curele – şei – hamuri – clopote – căruţe – coşuri – bomboane – rahat – muzici – gogoşi – pălării – testemele – muşte – popi – cocoane – mateloţi – impiegaţi – pensionari – suprimaţi – popor – seniori – dame – MM. LL. – A.A. L.L. – tîrgoveţi – tîrgoveţe – ţărani – ţărance – intelectuali – artişti – poeţi – prozatori – critici – burgheji – tramcare – tramvaiuri – capele pîrlite – jupe călcate – bătături strivite – copii pierduţi – părinţi beţi – mame prăpădite – guri căscate – praf – noroi – murdărie – infecţie – lume, lume, lume, – vreme frumoasă – dever slab… – Criză teribilă, monşer!