OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Traiesc in Statele Unite de 20 de ani si nici pina azi nu am reusit sa ma dezvat de frustrarea de a nu putea sa ma folosesc de surse romanesti in discutiile mele cu interlocutori americani, decit pe alocuri, traducind incontinuu – si la propriu, si la figurat – intre cele doua culturi. Stiu ca e oarecum firesc sa fie asa intre o cultura care utilizeaza o limba atit de putin cunoscuta si o superputere amorezata de propriul sau buric cultural. Dar stiu, pe de alta parte, ca americanii – de la colegii mei universitari si studentii intre care imi petrec viata profesionala si pina la coafeza care-mi taie parul – sint curiosi si au apetenta pentru citit.

In oraselul meu de 70.000 de locuitori, spre exemplu, sint peste 20 de librarii, dintre care doua se pot defini ca „mega-librarii“. M-am bucurat deci sa vad anuntul Institutului Cultural Roman despre declansarea unui proiect de traduceri.

Mizele primei transe de traduceri sint evident mari – atit alegerea titlurilor, cit si traducerile in sine. Si, in general, se poate spune cu certitudine ca, oricare (ma rog, aproape oricare) ar fi selectia finala de titluri, ma voi bucura de ele ca de o minunata surpriza. Dar, in acelasi timp, ma gindesc ca poate ar fi de oarecare interes pentru conducerea ICR sa citeasca o lista de sugestii de la o persoana care se gindeste la aceasta problema de multa vreme, si subiectiv, ca cititoare de cultura romaneasca cu gusturile-mi personale, dar si profesional, ca autoare de lucrari de istorie a Romaniei si profesoara a unor studenti si doctoranzi in istoria si cultura romana. Lista de mai jos este bazata in primul rind pe frustrarile acumulate de o decada, ca istoric si profesoara universitara specializata in istorie (a Romaniei, in special) si cititoare care s-a saturat de vampirisme de mina a doua in privinta prezentei culturii romanesti in Statele Unite. Contextul pietei americane ar trebui, in principiu, sa fie foarte relevant pentru ICR – avind in vedere ca si marimea pietei de cititori, in general, si numarul de programe si specialisti in romanistica din aceasta tara depasesc orice alt context lingvistic de pe glob – si singurul relevant pina la urma in politica traducerilor, daca cel mai important rezultat este a oferi accesul la cultura romaneasca unui numar maxim de cititori.

- Literatura contemporana
Rasfoind revistele de literatura din State, este destul de usor sa observi si competitia apriga din zona central si est-europeana, dar si piata enorma care exista. Intr-un numar recent din New Yorker (editia din 26 decembrie 2005) dedicat literaturii straine, am gasit lucrari semnate de nu mai putin de patru autori (din vreo zece) din centrul si estul Europei: Tatyana Tolstaya, Vladimir Nabokov, Wislawa Szymborska si Ismail Kadare. Fara indoiala ca un Mircea Cartarescu, Nichita Stanescu sau Marin Preda ar putea sa faca fata acestei competitii si si-ar gasi cu certitudine cititori americani.

- Literatura clasica
Nu exista nici o traducere buna in engleza a celui mai important dramaturg modern roman, I.L. Caragiale! Maria Todorova i-a facut o prezentare superba prin analiza sofisticata (si laudativa) din Imagining the Balkans (New York: Oxford University Press, 1997). De atunci incerc incontinuu sa satisfac curiozitatea colegilor si a studentilor care ar vrea sa-l citeasca pe Caragiale, dar pina acum nu am avut ce sa le ofer.
Jurnalul lui Mihail Sebastian s-a tradus in 2000, deschizind noi porti catre perioada interbelica in istoria si cultura Romaniei, dar de atunci nici una din lucrarile sale de fictiune, in special De doua mii de ani, nu s-a tradus, desi si acest titlu, si multe altele din creatia lui Sebastian au devenit subiecte de interes pentru cititorii de limba engleza, prin intermediul jurnalului.

- Istoria Romaniei
Exista un numar important de lucrari de istoriografie romaneasca ce ar trebui traduse si de istorici care ar trebui cunoscuti peste hotare. Printre personalitatile contemporane i-as numi pe Pompiliu Teodor, Alexandru Zub si Andrei Pippidi.
Legate de aceasta rubrica ar trebui incluse si surse documentare cu statut de eveniment mai putin cunoscute, dar in zone in care s-a scris mult, in general la nivel regional si continental, in ultima decada. Oprindu-ma numai la secolul 20, as sugera:
Volumele splendide coordonate de Smaranda Vultur despre diferitele grupuri minoritare in Banat: Memoria salvata: Evreii din Banat, ieri si azi (Polirom, 2002); Germanii din Banat prin povestirile lor (Paideia, 2000); Lumi in destine: memoria generatiilor de inceput de secol din Banat (Nemira, 2000).
Marturii de istorie orala si documente legate de grevele din 1977, care exista doar in publicatii de tiraj foarte mic si care ar trebui redactate si traduse intr-o colectie mai mare.

Marturii despre viata sub comunism, nu la nivelul de traire metafizica, ci mai degraba ludica si, in acelasi timp, usor de tradus cultural pentru publicul din afara, care a avut acces pina acum mai mult la sublim sau la orori (marturiile despre politica pro-natalista a regimului Ceausescu din cartea Politica Duplicitatii de Gail Kligman). Cartea R’Estul si Vestul (Polirom, 2004) este o minunata marturie a ceea ce a insemnat traiul sub comunism, si cu ororile, si cu dragostele unor oameni fundamental normali.
Volumul coordonat de Stejarel Olaru si Marius Oprea despre Brasov 1987, Ziua care nu se uita: 15 noiembrie 1987, Brasov (Polirom, 2002).
Volumul de documente despre miscarea feminista publicat de Stefania Mihailescu, Din istoria feminismului romanesc (Polirom, 2002).

- Gindirea filozofica
In fine, o categorie in care prezenta Romaniei in traducere este practic inexistenta, mai ales in privinta lucrarilor contemporane de gindire originala. In aceasta categorie se situeaza citeva lucrari care ar merita intru totul sa fie cunoscute mult mai bine in afara tarii, pentru ca dezvaluie o latura necunoscuta a filozofiei romanesti, cea a gindirii etice: Mihai Sora, Clipa si timpul si Despre toate si ceva in plus (Paralela 45, 2005), si Mihaela Miroiu, Convenio (Polirom, 2002). Amindoi autorii ofera analize coerente, originale si care isi merita cititorii printre specialistii din strainatate.

Indiana University
Bloomington