OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vineri 17 iunie, se va alege un nou presedinte al Uniunii Scriitorilor. Pina la ora inchiderii editiei noastre erau inscrisi in cursa sapte candidati, pe care ii prezentam in ordine alfabetica: Victor Frunza, Mihail Galatanu, Grisa Gherghei, Carolina Ilica, Cezar Ivanescu, George Gibescu, Nicolae Manolescu. Revista Observator cultural a gazduit acum citeva numere
o dezbatere intitulata Uniunea Scriitorilor, fara directie. Publicam in aceasta pagina un text primit de la scriitorul Nichita Danilov despre starea generala a Uniunii si despre alegerile din filiala Iasi a Uniunii Scriitorilor.


In articolul Reabilitarea morala a Uniunii Scriitorilor, publicat in Curentul din 23 mai a.c., poetul si publicistul Liviu Ioan Stoiciu, unul din cei mai importanti scriitori romani contemporani, scria: „A fost nevoit sa explodeze in mass-media scandalul «turnatorului Udrea», recunoscut in persoana prozatorului Eugen Uricaru, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, pentru ca intreaga societate sa ia seama asupra nereformarii unor institutii ale elitelor romanesti...“. Aceste institutii, dupa opinia lui LIS, sint tocmai uniunile de creatie, care au, printre altele, rolul de-a tine in friu clasa politica, atragind atentie opiniei publice asupra unor aberatii ale puterii, aberatii ce pot afecta grav destinul natiunii. Ei, bine spune Stoiciu, tocmai aceste uniuni, si in special Uniunea Scriitorilor, au ramas anchilozate in trecut, in „interiorul lor“ n-a avut loc nici o „revolutie democratica“, nici o resurectie morala... Daca in perioada ceausista scriitorii constituiau un punct de rezistenta, in prezent, dupa prabusirea dictaturii, Uniunea a cazut in apatie, devenind una din cele mai conservatoare si rigide institutii romanesti.

- Totul miroase a vechi, a mucegai, a mortaciune

In jurul Uniunii a ramas un grup fidel, destul de compact, care si-a asumat rolul de... manager. In urma acestui management, intins pe o perioada de aproape cincisprezece ani, incetul cu incetul scriitorii cu greutate, provenind din diferite generatii, si liderii de opinie au fost indepartati din punctele decizionale (Consiliul Uniunii, Comitetul director, comitetele asociatiilor), pe motiv ca sint „prea scriitori“, prin urmare lipsiti de simt practic, locul lor fiind preluat de scriitori mai putin importanti, dar inzestrati cu „calitati“ manageriale. Aceasta a fost una din regulile dupa care s-a calauzit Uniunea in perioada postdecembrista. Rodul unei astfel de politici nu s-a lasat prea mult asteptat.

In scurt timp, fiind sufocata de un grup din ce in ce mai restrins, lipsit de scrupule, Uniunea si-a pierdut credibilitatea. Pentru societatea civila, dar si pentru putere, ea nu mai reprezinta un partener de dialog viabil. Nici o autoritate morala. De altfel, pe parcursul ultimului deceniu, USR nu a avut nici o iesire la rampa. Uniunea ca institutie a ramas indiferenta la problemele cu care s-a confruntat societatea romaneasca. Ea nu si-a exprimat punctul sau de vedere in momentele de criza care au bulversat Romania. S-a complacut in tacere. Presedintele a adoptat o politica oarecum amiabila, ca sa nu zic obedienta, fata de putere. Aceasta amiabilitate nu a adus, din pacate, nici un beneficiu de durata. Ci doar mici firimituri, materializate in diplome, insigne, sponsorizarea unor carti, si alte citeva avantaje marunte, scuturate fie de la masa guvernului, fie de la masa presedintiei. Exista, e drept, totusi, si un cistig mai consistent, la care nu trebuie renuntat: pensiile scriitorilor.

Tacerea aceasta a fost platita scump. Uniunea a intrat in umbra, in anonimat. Ca institutie, ea si-a pierdut, in fata puterii, dar si in fata societatii civile, credibilitatea. Autoritatea ei s-a redus la zero. Acum, dupa iesirea la lumina a cazului Udrea, unele lucruri incep sa fie explicabile. Fiind santajabil, presedintele nu putea sa adopte decit o singura politica. Cea a capului plecat pe care sabia nu-l taie. Iar capul fusese plecat de mult... Din fericire, in societate, ca si in natura, se pastreaza intotdeauna un echilibru. Ceea ce a pierdut Uniunea ca institutie, au recuperat altii. S-a intimplat ca tocmai oamenii de care conducerea s-a dispensat sau i-a indepartat sa cistige, prin prestatia pe care au avut-o in toti acesti ani, o credibilitate si o audienta mai mari decit cea a Uniunii... Si in prezent, acesti oameni sint priviti de catre unii ca niste dusmani de moarte ai USR... Aceasta constituie unul din paradoxurile si una din acutele anomalii ale vietii noastre literare postdecembriste...

Dar sa revenim la subiect... si sa vedem in ce a constat acest management, pe care si l-au „asumat“ scriitorii „cu simt practic“ pentru a accede la putere? Managementul, dupa opinia mea, s-a redus la administrarea unor imobile, unele mostenite din perioada epocii lui Gheorghe-Gheorghiu-Dej, altele dobindite dupa revolutie de catre poetul Mircea Dinescu. Cum au fost administrate aceste imobile se poate constata la fata locului. Unele din casele de creatie au fost pierdute sau instrainate. Altele se afla in paragina totala. Chiar insusi sediul in care se desfasoara activitatea Uniunii e un exemplu „viu“ asupra modului in care s-a desfasurat managementul. Stilpii sint cazuti in curte, poarta se tine intr-o balama, iar mobilierul a prins atita jeg, incit poti sa-l razui cu cutitul. Uniunea zace in letargie. Totul miroase a vechi. A mucegai, a mortaciune. Paragina din exterior, vorbesc de starea imobilelor, nu reflecta insa altceva decit starea de spirit care domneste in interiorul Uniunii. O stare de resemnare, de apatie, de suspiciune generala. De sictir.

- Cazul de la Iasi

In dulcele nostru tirg al Iesilor, desigur, lucrurile nu stau cu totul altfel. Pentru scriitori Casa cu Absida e un cadavru viu, napadit de pasari hraparete. Daca la Bucuresti domneste paragina, la Iasi domneste secretomania. Sediul, desigur, e administrat, dar nimeni nu stie cu cita eficienta. Si in folosul cui. Orice intrebare referitoare la aceasta chestiune naste reactii din cele mai neasteptate...
Sa vedem insa cum s-au desfasurat alegerile la Asociatie... Adunarea generala s-a tinut haotic. Vechiul organ de conducere, Comitetul filialei, nu a fost dizolvat dupa prezentarea raportului si nici n-a fost numit un prezidiu care sa supravegheze modul cum se vor desfasura alegerile. Vechiul comitet si fostul secretar interimar al acestei organizatii au ramas pe locurile lor. Fara sa fie votat de nimeni, Comitetul si reprezentantii in Consiliul USR si-au asumat, fara sa consulte adunarea, rolul de prezidiu. Nu a fost citit bilantul contabil, nu a fost prezentata nici o cifra legata de venituri sau cheltuieli. Consider ca aici s-a incalcat flagrant statutul.

Nu poti desfasura alegerile fara sa prezinti adunarii asociatilor modul cum ai gestionat patrimoniul. Nu a fost prezentata nici macar o minima informatie privind veniturile de care beneficiaza Asociatia de pe urma exploatarii imobilului situat in Centrul Civic, a carui suprafata e de circa 450 mp. Fostul secretar, mirabilul poet Lucian Vasiliu, i-a sfatuit pe toti cei interesati de astfel de „amanunte“ sa se adreseze contabilitatii. Conform acestei logici, ar fi urmat ca un numar de circa 200 de scriitori citi numara filiala sa se deplaseze la contabilitate pentru a afla un lucru pe care domnia sa ni l-ar fi putut comunica intr-o fractiune de secunda si anume ca veniturile obtinute pe inchirierea acestui spatiu se ridica la circa 1.300 euro/luna, din care se scad cheltuielile de intretinere, de aproximativ 600 de euro in lunile de iarna. Oferta pentru un astfel de spatiu, situat in plin centru al Iasilor, e in jur de 6.000-7.000 de euro/luna... Oricine poate calcula prezumtivele pierderi. Nu mai insistam asupra chestiunii.

In fine, desi raportul de venituri si cheltuieli nu a fost citit, secretarul asociatiei a cerut sa fie „descarcat de sarcini“ . Propunerea a fost facuta chiar de Lucian Vasiliu. Adunarea, probabil, din neatentie sau din inertie, a votat. Indirect, intreaga adunare a fost culpabilizata. Ea a devenit partasa la eventualele nereguli, care s-ar putea descoperi la un control. Atit fostul presedinte Eugen Uricaru, cit si Mihai Chicus, care au fost prezenti la adunare, au aprobat tacit toata aceasta tarasenie. Ba mai mult, lucrurile au degenerat pe parcursul sedintei. S-au „ars“ multe etape. Toate au fost comasate si s-a trecut direct la vot. Mai intii insa a fost numita o comisie de numarare. Aici s-a diminuat rolul lui Lucian Vasiliu si a crescut rolul lui Cezar Ivanescu, care a devenit un fel de purtator de cuvint sau guru al „descarcatului“ prezidiu. Domnia sa avea deja in buzunar o lista pentru acest organism. S-au facut si citeva propuneri din sala, dar fara prea mult succes. A iesit un adevarat haos. Comisia a numarat voturile timp de 7 sau 8 ore. Poate chiar mai mult. Seara au fost comunicate doar rezultatele partiale. Lista completa cu delegatii care urmeaza sa plece la Bucuresti s-a definitivat a doua sau a treia zi.

Rezultatele alegerilor sint graitoare. Din 109 de buletine, 105 au fost declarate valide. Din aceste 105 au fost anulate 32 de voturi, 9 pentru Comitet si 18 pentru Consiliu. Deci aproape 1/3. E inutil sa spunem ca actuala componenta a Comitetului si a Consiliului se datoreaza in mare parte acestui haos, pe care unii ar trebui sa si-l asume ...
Am dat aici doua exemple: unul privind modul defectuos de administrare a fondurilor uneia dintre filialele Uniunii. Si al doilea, legat de alegeri. Am insistat asupra acestui punct nu tocmai intimplator. Curind, pe data de 17, la Bucuresti, urmeaza Conferinta nationala a scriitorilor, cind va fi ales prin vot noul presedinte al USR. As vrea ca haosul de la Iasi sa fie considerat un simplu accident de trista amintire si nu o regula dupa care se desfasoara alegerile in breasla noastra...