OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vă scriu alarmat de ceea ce am aflat abia azi, 20 mai, din presa cotidiană: întrunirea pe 17 iunie a unui aşa-zis Consiliu lărgit (al cui? Al USR nu, pentru că nu există în actualul statut, al viitoarei SSR sau al unei USR înnoite, iarăşi nu, pentru că nu există ele la timpul viitor) în scopul de a adopta proiectul unui nou statut al SSR (?), care să fie ratificat „în maximum trei luni“ de filialele/secţiile SSR (?). Am recurs la pagina web a USR, pe care obişnuiesc să o consult o dată la 30-40 de zile, şi am găsit proiectul acestui nou statut care ar urma să fie adoptat în mare grabă, fără a fi supus unei discuţii largi, fără a înştiinţa despre această intenţie un număr cît mai mare de scriitori şi, mai grav, fără a antepune acestui proiect de statut o expunere raţională şi completă de motive, aşa cum ar fi fost de dorit.

 

Mă îngrijorează în primul rînd schimbarea denumirii USR prin revenirea la denumirea „istorică“ de SSR. Operaţia nu ştiu ce cîştiguri aduce (cum a fost reformat nivelul intelectual al României prin schimbarea abuzivă a ortografiei, în 1993, sau cum s-a reformat Academia Română doar prin revenirea la titulatura de dinainte de 1948? etc.), dar mă tem că ascunde serioase riscuri, nu de natură financiară (retipărirea formularelor cu antet etc.), ci, în primul rînd, juridică: o serie de legi prin care le sînt acordate scriitorilor anumite drepturi (pensii suplimentare, indemnizaţii de merit) riscă să devină fără obiect, pentru că ele nu se referă la SSR, ci la USR. Atrag atenţia asupra acestui risc, deloc neglijabil, deoarece nu ştiu cine dintre eventualii partizani ai unei asemenea modificări de firmă, adică pur formale, şi-ar asuma răspunderea pentru consecinţele imprevizibile, în situaţia în care un buget sărăcit, precum cel de azi, s-ar grăbi să profite de orice chichiţă juridică, recurgînd la suspendarea sine die a unor drepturi cu greu cîştigate. O cosmetizare care nu ştiu cui ar folosi (nemaivorbind că nu ar corespunde nici măcar terminologic realităţii de azi a breslei scriitoriceşti) ar fi de-a dreptul iresponsabilă dacă ar avea ca urmare, fie şi într-o mică măsură, cum mi s-ar putea spune, expunerea scriitorilor la riscurile intrării într-un hăţiş de birocraţie parlamentară cu deznodămînt imprevizibil.

 

Se pune apoi problema legalităţii unei operaţii de modificare a statutului prin mecanisme şi organisme inexistente în actualul şi singurul valabil statut. Ar fi ceva absolut ilegal! Modificarea statutului e, în condiţiile actuale, doar de competenţa unei adunări sau a unei conferinţe ordinare (care ar fi trebuit, potrivit aceluiaşi statut azi valabil, deja convocată) sau extraordinare (posibilitatea convocării ei fiind prevăzută în actualulul statut), dar tot în spiritul şi în litera actualului statut. Or, ce se poate înţelege? Că un organism inexistent azi („Consiliul SSR“) adoptă un nou statut care ar urma să fie ratificat în maximum trei luni de asociaţii/filiale, fără a se preciza nici aşa prin ce procedură exactă, pentru ca apoi să se convoace Conferinţa Naţională care ar fi „organul suprem de conducere al şsicţ S.S.R.“ (Art. 21 din proiectul de statut). Mi se pare că atît logica elementară, cît şi legalitatea au mult de suferit. O societate fantomatică s-ar constitui prin acţiunea (ilegală!) a unui organism la fel de fantomatic şi, în plus, subordonat ei! Copilul s-ar naşte, aşadar, înainte de mamă!

 

De ce însă atîta grabă? Intrăm într-o procedură de impeachement a Uniunii Europene sau, mai rău, a UNESCO? A ONU? A Congresului SUA? (Sau, cine ştie, a vreunei foi secrete de parcurs gen Bilderberg? Sau USR va fi fiind ameninţată cu vreo executare silită şi ar vrea acum, repede-repede, să-şi schimbe pielea, dar nu şi năravul? E oare denumirea de „societate“ mai nobilă decît cea de „uniune“? Vrea actuala conducere a USR, şi în primul rînd, poate, preşedintele ei, să scape de amintirea Uniunii Sovietice, ca să se poată relaxa în umbra... Uniunii Europene şi a „comisarilor ei“? Sau dimpotrivă? Speră cumva ca, sub noua titulatură, să fie mai eficientă decît vechea... Societate a Naţiunilor? Ridicol, nu-i aşa? Deci, cui prodest această intempestivă şi profund ilegală schimbare de veşminte? De ce să nu se propună proiectul noului statut unei dezbateri scriitoriceşti largi (pentru că se face vinovat de multe confuzii şi omisiuni, care ar merita să fie discutate) spre a fi adoptat, cu amendamentele necesare, la o adunare/conferinţă convocată, cam tîrziu, dar măcar statutar, în toamnă, şi se urmăreşte adoptarea lui pe sub mînă, aşa cum se întîmplă sub ochii noştri, în Guvern şi în Parlament, cu cele patru Coduri? Nu înţeleg şi tare aş vrea să mi se explice situaţiunea. Repet: proiectul de statut făcut public în ultima clipă, după ce totul a fost hotărît, are numeroase hibe care nu-i onorează pe cei care l-au însăilat departe de ochii lumii. Iar Biroul şi Consiliul USR, ca reprezentanţi aleşi ai scriitorimii, se expun unei discreditări masive, făcîndu-se complicii, fie şi prin indiferenţă sau lipsă de reacţie, ai unei operaţii atît de dubioase.

 

Vă rog, prin urmare, domnule Nicolae Manolescu, preşedinte al USR, şi domnule Horia Gârbea, în dubla dumneavoastră calitate, de secretar al Asociaţiei Bucureşti şi de director de imagine al (încă nedefunctei) USR, două lucruri: 1. să-mi răspundeţi, concis şi într-un termen rezonabil, la cele semnalate de mine; 2. să faceţi cunoscut textul meu membrilor Biroului şi ai Consiliului USR, lucru deloc dificil, dar, moralmente, strict necesar, ca să nu fiu silit să caut o posibilitate de a-l publica eu însumi, independent.