OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dragi colegi,

Va scriu in calitate de co-autor (alaturi de Irina Margareta Nistor) al selectiei scurtmetrajelor din competitia Festivalului International de Film DaKINO 2002. Intii de toate, tin sa precizez ca mi-a facut mare placere sa lucrez la acest program, sa colaborez cu Irina Nistor si cu echipa DaKINO – ma gindesc in special la Miruna Berescu.

Motivul pentru care va scriu este un film care va ramine nenumit, ca si autorul lui. Acest film a figurat printre titlurile respinse atit pe lista de preselectie a dnei Nistor, cit si pe lista mea. Cu toate acestea, filmul respectiv a fost inclus in competitie. Am fost informat recent ca ultimul cuvint, in privinta selectiei filmelor, ii apartine conducerii festivalului. Nu pun la indoiala acest drept, desi amintesc ca Irina Nistor si cu mine am fost incurajati sa credem ca am avea carte blanche in realizarea programului, ca in nici un caz nu se va trece peste opiniile noastre. Insa, dat fiind faptul ca programul DaKINO 2002 imi este atribuit si mie, am la rindul meu dreptul de a spune ce simt. Si nu ma simt in largul meu in fata variantei finale a acestui program.

Fiind vorba despre un singur film – doar vreo 15 minute din atitea ore de proiectie –, as putea da impresia ca incerc cu tot dinadinsul sa fiu dificil si pretentios. Dar intimplator, intr-un articol publicat in Observator cultural Nr. 143 (19.11.-25.11.2002), articol care va sta la dispozitie – daca aveti curiozitatea – si pe site-ul liternet.ro, imi exprimam convingerea ca acel film (nici acolo nu-i dadeam titlul) si autorul sau (nici acolo nu-i dadeam numele) sint reprezentativi pentru un anumit tip de cinema, care nu merita promovat, respectiv pentru o anumita atitudine, care nu trebuie incurajata. Vad in acel scurtmetraj o buna parte din apucaturile cele mai rele – si nu tocmai recente – ale filmului romanesc. Iar in atitudinea autorului (nu-mi amintesc cuvintele exacte, dar mesajul sau a fost ceva de genul: „Cine esti dumneata, sa nu-ti placa filmul meu?“) vad un exemplu de dispret fata de breasla din care – de bine, de rau – fac parte. Nu il cunosc personal pe autor. La ora la care am scris articolul mentionat, nu aflasem ca filmul a fost inclus in competitie.
Aceste clarificari sint importante pentru mine. Reprezinta o chestiune de principiu. Reprezinta o chestiune de dreptate: au existat destule filme pe care Irina Nistor si cu mine le-am respins, pentru ca ni s-au parut sub nivelul competitiei sau pe muchie, dar care mi se par perfect valabile prin comparatie cu filmul acesta. In fine, reprezinta o chestiune de nume – nume pe care va trebui sa-l port si dupa acest festival.

Inca o data: am dedicat timp si energie Festivalului DaKINO, am incercat (ca si dna Nistor) sa nu nedreptatesc nici un film, sa realizez o selectie al carei nivel mediu sa fie cit mai ridicat. De aceea nu pot decit sa regret ca „sfirsitul aventurii“ este unul amar pentru mine. Pentru ca e vorba despre o despartire – din motive de nepotrivire de caracter, sa spunem.
Va multumesc pentru atentie si va urez numai filme bune.

25.11.2002

P.S.: Acest mesaj, intr-o forma usor diferita, a fost citit la conferinta de presa care a deschis DaKINO.