OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Acum, ca tot s-a stins febra alegerilor, pot sa va spun, domnule Nicolae Manolescu, ca nu m-ati convins. Continuu sa-l prefer pe acel Manolescu din 2001, cu un program curajos, pornit sa scoata din anonimat o institutie ignorata de societatea romaneasca si s-o puna pe picioare. Il prefer pe acel Manolescu celui de acum, care, in patru ani citi au trecut de atunci, a devenit prudent, ezitant, mai putin convingator. Acum patru ani, confratii dumneavoastra nu v-au apreciat curajul, au preferat sa-si dea voturile pe promisiuni materiale. Acum, aceiasi confrati nu au avut incotro. Nu sint membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, dar am sperat si eu, ca majoritatea celor prezenti, vineri 17 iunie, in Aula de la Drept, ca dumneavoastra veti fi cel care obtine cel putin jumatate plus unu din voturi. Asa s-a intimplat.

Acum sper ca si dumneavoastra sa fiti constient de faptul ca era nevoie nu atit de programul dumneavoastra – e drept ca nici nu ati propus vreunul –, cit de imaginea dumneavoastra. Cu totii asteptam sa se rasfringa si asupra USR ceva din prestigiul lui Nicolae Manolescu.
In urma cu citiva ani, imi imaginam ca a deveni membru al Uniunii Scriitorilor din Romania trebuie sa fie o mare realizare. Eram convinsa ca, pentru a deveni membru USR, trebuie sa fii un scriitor bun cu adevarat, a carui voce sa conteze. Bineinteles ca perspectiva mi s-a schimbat rapid, iar acum sint convinsa ca a deveni membru USR nu e deloc o mare realizare, ba dimpotriva. O realizare mi s-ar parea daca in urmatorii doi-trei ani Uniunea ar reusi sa faca rost de ceva prospatura. Pentru ca la halul in care arata astazi nu-i dau mai mult de zece-douazeci de ani.

La recentele alegeri, nu se poate sa nu fi observat si dumneavoastra ceva ce am observat cu totii, inclusiv aceia care sustin ca nu-i intereseaza si ca lucrurile merg bine. Din aproximativ 500 de scriitori veniti la Conferinta Nationala pentru a-si exprima dreptul de vot, scriitorii activi, care au legatura cu literatura actuala, nu erau mai multi de 100. Stiu, dumneavoastra ati declarat ca Uniunea este un organism sindical, nu un club elitist, ca dumneavoastra nu vreti si nici nu faceti diferenta intre scriitori mediocri si geniali. Intr-o oarecare masura, aveti dreptate. Totusi, sinteti constient ca orice veleitar care dispune de niste bani isi poate publica trei cartulii, poate face rost de recomandari de la alti veleitari membri USR si, daca ii mai scrie un prieten veleitar o cronicheta intr-o revista din provincie, a rezolvat: este un viitor membru USR.

- A provocat o oarecare rumoare in sala, reusind sa-l irite pe Alex Stefanescu
Totodata, e imposibil sa nu fi observat ca dintre acesti 100 de scriitori „activi“, nu era unul sub 40 de ani. Ma rog, erau Mihai Gotiu si Bogdan Suceava, dar nu mai multi. Intrebarea pe care Mihai Gotiu v-a adresat-o si dumneavoastra si celorlalti candidati – de ce in sala nu sint oameni sub 40 de ani – a ramas, asa cum era de asteptat, fara raspuns. A provocat o oarecare rumoare in sala, reusind sa-l irite pe Alex Stefanescu, dar nu suficient de mult pentru a avea o reactie. Am mai auzit vreo trei persoane linga mine, care, din pacate, nu faceau parte dintre cei 100, mustacind: „Nu ti-e rusine, tu nu o sa ajungi batrin?“. Problema nu trebuie pusa in termeni de respect si, respectiv, lipsa de respect. Ci in termenii evidentei.

Fara a incerca sa atraga un val serios de scriitori tineri care chiar vor sa faca ceva in literatura romana, USR, in cel mult douazeci de ani, e o institutie moarta. Va ramine cu o mina de oameni care nu mai scriu, dar carora trebuie sa le poarte de grija in virtutea a trei cartulii de doi bani publicate in tinerete. Ati spus ca le doriti tinerilor sa nu aiba nevoie de un organism sindical, asa cum e USR. Eu cred ca si scriitorii tineri ar avea nevoie de o institutie care sa le reprezinte drepturile, la fel cum USR are nevoie de ei. Pentru a deveni prestigioasa, o institutie are nevoie de oameni. A sustine contrariul este o mare ipocrizie. Dintre toti candidatii, Mihail Galatanu a fost singurul care a considerat de cuviinta sa adauge in programul sau un punct cu referire la scaderea mediei de virsta a membrilor USR. Numai ca programul lui nu avea cum si cui sa para interesant. Drept urmare, nu a primit mai mult de sase voturi. Sper ca dumneavoastra sa vi se fi parut interesant si sa acceptati sa folositi citeva dintre punctele sale.

In momentul de fata, nu sint si nici nu imi propun sa devin membru USR. Si nu vreau sa interpretati aceste cuvinte ca pe o dovada de aroganta. Imi doresc si va doresc si dumneavoastra, domnule Nicolae Manolescu, ca in citiva ani, sa vreau sa intru in USR si sa nu fie atit de simplu. Sa vina cineva si sa ma interpeleze: Elena Vladareanu, ce ii oferi tu acestei institutii? Atunci voi fi sigura ca lucrurile vor fi devenit normale. Sau poate ma insel.