Scrisoare deschisă privind Legea educaţiei

Categoria: Actualitate | 2 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Scrisoare deschisă privind Legea educaţiei

Domnului Traian Băsescu, preşedintele României; Domnului Mircea Geoană, preşedintele Senatului; Doamnei Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor; Domnului Emil Boc, prim-ministru al Guvernului României; Domnului Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei Naţionale; Preşedinţilor partidelor politice parlamentare

Educaţia publică este parte a patrimoniului democratic european. Nucleu dur al crezurilor politice liberale, social-democrate şi democrat-creştine, educaţia publică constituie miezul viziunii despre societate purtate de toate mişcările democratice: o societate formată din cetăţeni critici, autonomi în gîndire, capabili de discernămînt şi neîncrezători în demagogia ce parazitează adesea viaţa politică. În orice societate modernă, nivelul democraţiei este strîns legat de cel al educaţiei. Apărarea acestei legături este condiţia indispensabilă a libertăţii şi a pluralismului. Credem că, prin atitudinea pe care o au faţă de educaţie, partidele româneşti şi responsabilii politici au prilejul să-şi dovedească ataşamentul faţă de valorile democratice, precum şi apartenenţa de substanţă la marile familii politice europene.

Înaintat Parlamentului după o dezbatere publică nejustificat de scurtă, proiectul de reformă a învăţămîntului românesc desconsideră relaţia dintre educaţie şi cetăţenie. Dimpotrivă, el se hrăneşte dintr-o viziune managerială şi utilitaristă, inspirată de un tip de eficacitate ce poate fi cel al unei întreprinderi, dar niciodată al şcolii sau universităţii. În ciuda a douăzeci de ani de regim democratic şi de deschidere europeană, constatăm că, ascuns de un limbaj tehnocratic, supravieţuieşte vechiul comandament socialist al integrării dintre învăţămînt şi producţie.

În învăţămîntul preuniversitar, proiectul de reformă dezvoltă trei principii, cel al „finanţării care urmează elevul“, cel al reducerii duratei studiilor obligatorii şi cel al mobilităţii cadrelor didactice, principii care, aplicate în context românesc, vor agrava criza structurală a şcolii.

Într-un sistem de educaţie în care elevii sînt slab şi, mai ales, inegal pregătiţi, iar infrastructura şcolară este adesea precară, „finanţarea care urmează elevul“ va adînci diferenţele de pregătire dintre elevi, transformînd educaţia de calitate într-un privilegiu de grup social şi spulberînd definitiv speranţa egalităţii de şanse a tinerilor români în materie de formaţie şi carieră.

Refuzînd, în opoziţie cu practica europeană, şcolarizarea obligatorie pînă la vîrsta majoratului, proiectul abandonează o parte importantă a tinerilor români cu vîrsta între 15 şi 18 ani, împingîndu-i către condiţia de forţă de muncă necalificată.

Dubla dependenţă a şcolii faţă de Ministerul Educaţiei şi de administraţia locală, agravată de preconizata desfiinţare a titularizării cadrelor didactice, va consolida raporturile clientelare deja existente, în multe cazuri, între direcţiile şcolilor, inspectorate, personalul politic şi administraţia locală, punînd sub semnul precarităţii însăşi profesia de educator.

În învăţămîntul superior, proiectul de lege întăreşte capacitatea de control şi intervenţie a Ministerului, supunînd universitatea unei logici de funcţionare exclusiv antreprenoriale. Autonomia şi democraţia din universităţile româneşti, semnul intrării în normalitatea occidentală a vieţii noastre academice, sînt astfel grav prejudiciate. Este paradoxal şi îngrijorător faptul că, astăzi, într-o perioadă în care democratizarea accesului la studii superioare a luat o amploare fără precedent în România, democraţia internă a universităţii este subminată printr-un gest politic grăbit.

Principiul autonomiei universitare este cheia de boltă a învăţămîntului european. Proiectul anulează conţinutul autonomiei şi deschide calea politizării universităţii prin posibilitatea extinsă pe care o oferă Guvernului de a controla universitatea, de a destitui rectorii, de a înfiinţa şi desfiinţa discreţionar programe de studii şi de a decide, fără criterii clare, privilegierea unor universităţi în detrimentul altora. Mai mult, proiectul invită Ministerul Educaţiei şi agenţiile publice abilitate la un demers ulterior de reglementare susceptibil să suprime şi ultimele marje de libertate permise spaţiului academic. Dacă litera şi spiritul proiectului vor deveni lege, universităţile româneşti riscă să fie aduse într-o situaţie de dependenţă politică şi de mediocritate intelectuală.

Considerăm că ideea universităţii prestatoare de servicii corupe adevăratul sens al demersului pedagogic şi al actului de cercetare, în centrul cărora se află întotdeauna cunoaşterea. Ideea că universitatea ar trebui să fie un simplu laborator de producţie a unor competenţe solicitate de o piaţă a muncii lipsită de claritate şi perspectivă deturnează misiunea fundamentală a universităţii, aceea de loc al spiritului creator, al autonomiei personale şi al capacităţii critice.

În toate societăţile moderne, şcoala şi universitatea au rolul de a dezvolta, a conserva şi a transmite cunoaşterea. Membrii corpului academic nu-şi pot îndeplini misiunea dacă sînt trataţi ca prestatori de servicii. Libertatea de a gîndi şi de a cerceta trebuie să rămînă neîngrădită de criterii străine spaţiului academic. Această lege consacră dominaţia unui mod greşit de a înţelege eficienţa, mascînd în acelaşi timp, de o manieră rudimentară, diminuarea investiţiei publice în educaţie. Viziunea managerială care ghidează întregul proiect subminează grav nu numai caracterul public, dar şi pe cel naţional al şcolii şi al universităţii. Şcoala nu-şi mai propune să construiască conştiinţa civică şi naţională a tinerelor generaţii, să formeze persoane adaptabile cultural şi profesional, ci numai „competenţe“ limitate şi improbabile pentru o piaţă a muncii a cărei evoluţie nu o mai poate prezice nimeni.

Vă cerem, aşadar, să constataţi împreună cu noi gravitatea acestui moment pentru sistemul naţional de educaţie, să opriţi procesul de aprobare a proiectului de lege şi să vă exercitaţi atribuţiile, pentru relansarea dezbaterii publice şi naţionale în jurul reformei învăţămîntului.

Prof. dr. Daniel BARBU (Univ. Bucureşti), conf. dr. Ionela BĂLUŢĂ (Univ. Bucureşti), conf. dr. Alexandra IONESCU (Univ. Bucureşti), lect. dr. Ruxandra IVAN (Univ. Bucureşti), conf. dr. Ligia LIVADĂ (Univ. Bucureşti), lector dr. Silvia MARTON (Univ. Bucureşti), lect. Dr. Camil PÎRVU (Univ. Bucureşti), prof. dr. Florin ŢURCANU (Univ. Bucureşti), prof. dr. Laurenţiu VLAD (Univ. Bucureşti), asist. dr. Claudia Maria UDRESCU (Univ. Bucureşti), conf. dr. Mihai CHIOVEANU (Univ. Bucureşti), conf. dr. Florin DIACONU (Univ. Bucureşti), asist.Ştefan APĂTEANU (Univ. Bucureşti), prof. dr. Iulia MOTOC (Univ. Bucureşti), conf. dr. Camelia VOINEA (Univ. Bucureşti), Lucia VODĂ (Univ. Bucureşti), lect. dr. Sorin Gabriel SEBE (Univ. Bucureşti)

Articole in legatura: Pledoarie pentru viitor

Recomanda articolul prin:

Etichete: Legea educaţiei

Comentarii utilizatori

rescrierea unor articole intregi din această lege este necesarăgabriel nicolae teodorescu - Vineri, 7 Mai 2010, 20:10

--------------------------------------------------------------------------------

Precizez, motivatia mea referitor la faptul ca nu sunt de acord cu legea in forma actuala ,aratand urmatoarele puncte slabe:

- bugetul limitat pt. educatie;DECI: SUBFINANTARE;

- legea promoveaza imixtiunea politicului in invatamant;

- finantarea per elev/student nu tine cont de specificul unitatilor de invatamant(vezi am cerut ministerului ca in lege sa fie stipulati coeficienti de coresctie pt reducerea discriminatorie a accesului la educatie...);

- adanceste si mai mult discriminarea intre scoli, universitati, vedeti in Ro la ora actuala sunt comunitati bogate si comunitati sarace;

- are un subiectivism f. ridicat referitor la recrutarea si evaluarea personalului didactic;

- implicarea excesiva a comunitatii in numirea directorului unitatii scolare, precum si in deciziile care trebuie sa fie luate la nivelul scolii, in preuniv.; acelasi lucru si in cazul invatamantului universitar;

- 1/3 +1/3 este cam mult personal fara atributii didactice in scoala pt. luarea deciziilor;

- creeaza o presiune in plus asupra profesorilor, in special in preuniversitar;

- legea nu tine cont, de slaba implicare a parintilor in activitatea scolii din ultimii ani;

- NU ASIGURA UN STATUT DECENT PENTRU CADRUL DIDACTIC;

- se acorda o prea mare importanta resurselor secundare, si tertiare, ca si verigi in sistemul de finantare al scolilor si universitatilor( vezi atragerea fondurilor extrabugetare);

- duce la scaderea importantei consiliului profesoral, in actul educativ, si in scoala in general;

- si cate si mai cate.

Doamnelor și domnilor profesori, părinți și elevi/studenți

... demersurile mele pt contracararea unei legi trunchiate și incomplete, care discriminează și este și anticonstituțională pe unele articole se pot vedea atât pe forumuri, www.edu.ro/forum/profesori , www.unpasianinte.edu.ro, ... topicuri preuniv. și univ., precum și o serie de scrisori deschise adresate ministrului, și politicului din Ro prin massmedia.

Cu stimă și considerație
Gabriel Nicolae Teodorescu
Cluj-Napoca
vezi: Apel național pt rescrierea Legii Educației Naționale în regim de urgență.
http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=126751
http://www.petitieonline.ro/petitie/protestul_profesorilor_de_fizica_din_romania-p02225042.html
http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/apel_national_pentru_rescrierea_legii_educatiei_nationale-p25985058-pg4.html

...
si vezi toate demersurile mele pe http://gabrielnicolaeteodorescu.wordpress.com

criza de autoritate a sistemului educationalgabriel nicolae teodorescu - Vineri, 14 Mai 2010, 08:19

Scrisoare deschisa adresata domnului ministru
Consider ca suntem in pericol cu feminizarea excesiva a sistemului educational actual(vedeti si prestatia doamnelor din minister, si mai vedeti si multitudinea de directii din acest minister…).
Fara a intra intr-o polemica inutila cu doamnele din sistemul educational, emiterea acestei afirmatii nuatate are totusi un sambure de adevar, vedeti si multitudinea de exemple nefericite din massmedia.Pt. ca in genere prestia lor este cat se poate de modesta fiind deseori manipulate de sistem sau de polititcul din Ro.
Nu conteaza cine este in varful piramidei, la educatie(barbat sau femeie); important este ca ei, sa dovedeasca competenta, autoritate si mai ales profesionalism. Ideea este ca mai toti ministrii educatiei, prin nepriceperea lor au dus la aplicarea confuza a unei reforme in sistem, o reforma fara cap si fara coada(inclusiv domnul Miclea a fost la conducerea acestui minister).
Abilitatii sistemului nu stiu ce este aceea o comunicare eficienta, resping deseori orice forma de dialog,( nefiind parteneri de dialog viabili) considerandu-se de fapt atotstiutori.
Consider ca reprezentantii ministerului deseori sunt patimasi si mai ales citesc pe chipurile lor dorinta acerba de razbunare, astfel de situatii aduc prejudicii serioase credibilitatii acestei institutii.
Disparand criteriile de promovare pe baza de competenta si profesionalism, apare acea criza de autoritate, promovarea se face la toate nivelurile scolii romanesti doar pe criterii politice, acestea fiind incompatibile cu realitatile scolii romanesti.
Scoala in Ro, (cum spun eu), este dominata de o apatie, de o indiferenta fara precedent a celor din sistemul preuniversitar mai ales, si de o totala lipsa de coeziune( fapt speculat din plin de catre guvernanti).
Observam la tot pasul, greseli , prestatii deplorabile ale unor cadre didactice, cultul personalitatii, orgoliile unora sau altora, si mai ales specularea functiei in interesul propriu cu avantajele inerente, si mai ales prestatia unor personaje feminine cu un comportament straniu…iar toate acestea nu duc la nimic bun in sistem.
Actul de conducere nu trebuie mimat prin tranferarea competentelor si sarcinilor specifice ierarhic in jos, prin atitudinea afisata, deoarece nu este de fapt decat o falsa ocupatie de conjuctura, si care descalifica o persoana dpdv moral. Iar arta conducerii nu are nimic de-a face cu performantele si rezultatele obtinute intr-un singur plan(domeniu ingust). Idee exista si staruie persistent in mintea unora: criza de autoritate a sistemului educational si a scolii in general exista, va exista, si pe termen lung, dar nu oricine si nici oricum aceasta criza va putea fi rezolvata, cu o lege trunchiata, incompleta(vezi forma actuala a legii si greselile ei)
…

Iar intrebarea mea pentru profesorii de specialitate din sistemul universitar:
-Chiar nu poate fi contracarata o astfel de lege incompleta, sau macar sa fie aduse unele modificari(pe articolele care sunt discriminatorii si neconstitutionale, precum si pe cele pe care consideram ca ne afecteaza)?( adica sa nu lasam pe seama politicului din Ro, cei aflati in opozitie, pt. ca am vazut cum au trecut destule ordonante de urgenta si legi cu aprobarea lor tacita, prin asumarea raspunderii de catre guvernanti)