OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Domnule Shafir,
Aveti perfecta dreptate: retragerea mea „sub cort“ a fost o prostie, o gogomanie. Nu e prima oara cind o spun, am afirmat-o raspicat si in ultimul „sotron“ in care vorbesc despre Paul Goma. Ati vazut ca si acolo folosesc acelasi cuvint: gogomanie. imi recunosc eroarea, iar pentru asta am fost pedepsit de viata, de desfasurarea ulterioara a evenimentelor. in lupta impotriva regimului ceausist am jucat mult timp, dupa cum bine stiti, un rol mult mai important decit mi se recunoaste acum.

Ei bine, dupa retragerea asta orgolioasa (desi motivata, am scris destul si despre asta!) m-am trezit pe buna dreptate marginalizat. Am vrut sa reintru in lupta – la spartul tirgului! – propunind infiintarea unei asociatii a scriitorilor din exil. Monica Lovinescu, care se simtea in primejdie de-a fi exclusa (si aici am gresit propunind drept conditie pentru cooptare publicarea macar a unei carti – ea nu publicase nici una), a reusit sa-l monteze pe Goma impotriva proiectului. Ma rog, a fost o situatie complexa, nu e locul aici de-a redeschide un proces. Desi aveam sanse ca pina la urma sa cistig partida (din fericire au izbucnit evenimentele din decembrie 1989 si proiectul nostru devenea ridicol), mi-am dat seama cu aceasta ocazie ca personajul meu isi pierduse din importanta. Da, eram si eu un personaj, ca si dvs., pe scena asta a istoriei pe care dvs. incepeti s-o vedeti intr-o lumina... „onirica“ (v-am citat). Cuvintul personaj nu e peiorativ, nu vad de ce v-a iritat...

Citind scrisoarea dvs. am observat ca va enervati pe masura ce o scrieti. La inceput n-am inteles ce v-a suparat atit de tare. Recunoasteti chiar dvs. ca ati gresit „in evaluarea personalitatii democratice a celor trei“, adica a lui Goma, Monica si Virgil Ierunca. Greseala dvs. a avut, pentru dvs., consecinte mai putin grave decit „retragerea“ mea. Iar de semnat apelul in favoarea lui Goma, l-a semnat si prietenul dumneavoastra Norman Manea, sper ca nu v-ati suparat si pe el. Abia spre sfirsitul scrisorii, dvs. insiva numiti adevaratul motiv al indignarii: faptul ca din „sotronul“ meu s-ar putea sa se inteleaga „ca evreii conduc lumea“. Si aici comentariul dumneavoastra nu e lipsit de intelepciune: „Citeodata, dle Tepeneag, relatarea intregului adevar poate fi... plina de irelevanta“.

Dle Shafir, nu stiu ce credeti dumneavoastra, dar eu, va asigur, nu cred ca evreii conduc lumea. Ba mai mult, sint foarte ingrijorat pentru locuitorii statului Israel si pentru soarta celor 13 milioane de evrei raspinditi in lume. Israelul n-a stiut sau n-a putut sa stabileasca relatii de buna vecinatate, iar astazi e inconjurat numai de dusmani. Statele Unite, sub conducerea presedintelui Bush, au cotropit (aici verbul se potriveste!) Irakul si au pus Israelul intr-o situatie si mai penibila. E dificil de stabilit daca Bush a vrut sa ocupe Irakul ca sa ocroteasca Israelul sau mai degraba interesele economice americane. Mi-e teama ca, odata cu retragerea din Irak a trupelor americane, insasi protectia statului Israel va diminua simtitor. Aceasta retragere se va produce in curind. Interesele Statelor Unite au prioritate! Israelul nu se va putea bizui decit pe eroismul locuitorilor sai si pe amenintarea cu bomba atomica, o amenintare cu doua taisuri si, de fapt, inadmisibila din punct de vedere ecologic si moral. Situatia precara, fizica, psihologica si morala a statului israelian ii pune in primejdie si pe evreii din diaspora. Anti-semitismul creste pretutindeni. Evreii sint acuzati pentru ce se intimpla in Orientul Mijlociu fie de oameni de buna-credinta, fie de altii care sint in cautare de pretexte facile.

Cum sa cred ca evreii conduc lumea?! Ati facut foarte bine ca, de la München, ati venit in Romania. Oricum la Cluj sinteti mai in siguranta decit la Ierusalim. in Romania riscati doar sa fiti jecmanit, nu si ucis. Cel putin deocamdata...
Nu v-ati gindit nici un moment ca am trimis spre publicare scrisoarea dvs. ca sa va ajut in procesul pe care vi l-a intentat Goma, asa cum imi cereti in scrisoarea dvs. imi cereti si-apoi renuntati, un adevarat valse-hésitation...
Am scris si un post scriptum, dar am renuntat la el, asa cum ati renuntat si dvs. la post script-umul din scrisoarea dumneavoastra la care Goma ar fi reactionat cu violenta. Nu stiu daca e bine sa renuntam atit de usor la ideile si la afirmatiile noastre. Daca in felul acesta am evita macar ca polemica sa se invenineze... Daca din renuntare in renuntare am putea ajunge la un fel de pace, daca nu si la buna intelegere...

Sa auzim de bine!
D. Tepeneag