La Editura Fundatiei Culturale Romane a aparut un volum special, o carte-document: Scrisori catre Vlad Georgescu, purtind semnatura matematicianului si dizidentului Mihai Botez, de la a carui prematura disparitie s-au implinit anul acesta sapte ani. Deschis printr-un Cuvint inainte de Nicolae Manolescu si postfatat printr-un text confesiv (Ginduri despre fratele meu) de Viorica Oancea (care semneaza si o nota asupra editiei), cartea cuprinde, pe linga corespondenta dintre 1979 si 1985 a celor doi luptatori antitotalitari deveniti victime ale Securitatii comuniste, citeva scrisori ale lui Mihai Botez catre diverse congrese internationale de cibernetica si futurologie, o scrisoare a aceluiasi catre Virgil Ierunca, o scrisoare falsificata de Securitate si doua anexe: prima contine o „fisa de dizident“ scrisa de Mihai Botez ca o completare la CV-ul elaborat cu ocazia numirii sale ca ambasador al Romaniei la ONU, 1992-1994; cea de-a doua – prefatata de Viorica Oancea – reproduce scurta, dar semnificativa corespondenta purtata in decursul anului 1983 de catre Mihai Botez cu dirijorul Sergiu Celibidache pe tema corespondentelor filozofice dintre matematica si muzica.
In perioada 1977-1978, Mihai Botez si Vlad Georgescu (devenit in a doua jumatate a anilor ’80 director la sectia romana a postului de radio Europa Libera) au incercat organizarea la Bucuresti a unei Universitati prin corespondenta, pe model polonez, iar in 1979 Botez a redactat un „Memoriu al intelectualilor romani“ adresat conducerii comuniste.
Cele peste 100 de pagini ale corespondentei sale cu Vlad Georgescu se constituie – pe ansamblu – intr-un document impresionant, o radiografie lucida si necrutatoare a ultimului deceniu de ceausism, in special a mediului cultural-stiintific si a izolatelor actiuni de opozitie ale intelectualilor din acea perioada, pe fundalul degradarii ireversibile a comunismului Est-european. Nu mai putin relevante sint complicatele strategii de comunicare cu Radio Europa Libera si de evitare a capcanelor Securitatii. Aceste scrisori si textele conexe completeaza profilul unei personalitati autentic democrate, pe nedrept – si primitiv – suspectate, dupa 1990, de „colaborationism“ cu mostenitorii sistemului comunist. Lipsite de fantasme salvationiste, de iluzii maximale sau de maniheism moral, bazate intotdeauna pe evaluarea lucida si echilibrata a situatiei politice interne si a datelor contextului international, previziunile si proiectele lui Mihai Botez au fost confirmate de istorie pina in imediata noastra contemporaneitate. Cartea readuce in atentie una dintre cele mai proeminente personalitati intelectuale implicate in democratizarea unei Romanii afectate deopotriva de presiunea totalitarismului si de efectele perverse ale acestuia.

