OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Primim din partea colaboratorilor nostri Monica SPIRIDON si Daniel VIGHI, eseisti cu o larga recunoastere (cel din urma – si apreciat prozator), totodata universitari, cea dintii la Bucuresti, cel de-al doilea la Timisoara, aceste scrisori deschise si ironice, doar in aparenta – insa – vesele. Cu gindul ca tema lor comuna s-ar putea sa nu fie consecinta unei simple coincidente, ci un simptom al unui fenomen real, le publicam alaturi, spre luare aminte…


Domnului Presedinte al Consiliului National pentru Atestarea Titlurilor si Diplomelor

Subsemnata, dr. Monica Spiridon, conferentiar la Facultatea de Litere, solicit Consiliului sa fiu de urgenta promovata Asistent, de pe pozitia mea academica actuala, in mod exceptional cu incalcarea ierarhiei actuale in trepte, eludindu-se pozitia de lector, imediat inferioara.
Autor a 7 volume personale, unele reeditate, al unuia in colaborare, al unui suport de curs universitar publicat, al unor capitole masive in volume de specialitate publicate in lume si a circa 300 de titluri de studii aparute la noi si aiurea (selectata ca presedinte al unui important for international al literatilor si in biroul de conducere al altuia), constat – in fine – ca aspir in mod cu totul nerealist la postul de profesor!
Faptul, cu totul regretabil, de care abia acum imi dau pe deplin seama, s-a datorat unei iluzii perceptive pe care mi-o asum integral.
Mai precis, in ultimii ani, Consiliul a emis in mod sistematic derogari, nu numai discutabile ci si legal anchetabile, de la baremurile in vigoare – de 5 volume personale, pentru un profesor, si de 2, pentru un conferentiar.
De-a lungul vremii, filozofia ca si sistemul de lucru al Consiliului au evoluat vizibil. Acum se acorda, prin negocieri de piata libera pe spezele legii, bonificatii in titluri de profesor pentru cite o carte si jumatate; pentru doua la vedere, plus una fabricata ulterior si prezentata in rate; ca si pentru interesante combinatii de productii stiintifice cu altele de fictiune sau poetice – ca o urmare fireasca a amestecului postmodern dintre genuri si a emanciparii fata de criteriile si de canoanele reputat opresive.
Dupa toate probabilitatile, intr-o virsta anterioara a sistemului academic romanesc nu s-ar fi acceptat ca Ion Barbu sa fie titularizat ca profesor pe baza excelentelor sale opuri poetice.

Spre fericirea si binefacerea publica, astazi lucrurile stau cu totul dimpotriva. Exact opera sa poetica ar constitui suportul legal pentru atribuirea titlului de profesor de matematici superioare.
Realizez acum, in mod oportun, ca avansul meu neinspirat pe calea publicarii nu are absolut nici o sansa, dat fiind ca in mod obiectiv ce-am scris ramine bun scris – nu ma pot dezice de paginile publicate, aruncindu-le peste bord in scopul saltului institutional asteptat. Motiv pentru care am decis, in mod deopotriva onest si sportiv, sa imi reorientez eforturile – pina acum contraproductive – in directia inversa.
Imi exprim de altfel intentia de a onora exceptionala incredere solicitata printr-o autodepasire profesionala continua si printr-o munca intensa, astfel ca, in cel mai scurt timp, sa pot accede in mod justificat la titlul de preparator.

Interesul unei asemenea decizii va fi, dupa cite cred, indoit: binele institutional impletindu-se in mod armonios cu interesul personal.
Pe de o parte, eu voi fi plasata pe o pozitie semnificativa si pusa net in valoare de distanta emfatica dintre mine si unii dintre cei care detin acum inalte pozitii academice, validate de Consiliul pe care il conduceti.
Pe de alta parte, institutia de invatamint superior va beneficia din plin, acoperindu-si surplusul de ore – existente in anumite catedre deosebit de exclusiviste, unde numai preparatorii si asistentii, in mod cu totul exceptional lectorii fara doctorat sau suplinitorii din afara se bucura de privilegiul de a preda in regim de en gros cursuri chiar si la masterat (adica la sectia de studii aprofundate postuniversitare).
In ceea ce ma priveste, consider ca in special in calitate de masterand – pozitie pe care ma voi stradui s-o obtin cu sprijinul amiabil al Consiliului, inca inainte de iesirea la pensie – voi fi cu adevarat pregatita sa predau colegilor mei masteranzi.

Conform venerabilului adagiu finis coronat opus, tind ca la sfirsitul carierei sa fiu rasplatita cu pozitia viagera de student, la care marturisesc ca am aspirat dintotdeauna.
In incheiere, imi exprim speranta ca acest sistem, deopotriva reconfortant, moral si eficient in conservarea – chiar si inversata – a unei certe ierarhii valorice si de competenta in sistemul academic va fi promovat cum se cuvine si extins cu timpul la scara intregului invatamint universitar romanesc.

Raminind, cu deja exprimata consideratie, a dumneavoastra,

dr. Monica SPIRIDON

***

Dragi colegi,

Va propun o tema pentru ancheta si pentru investigatie jurnalistica. Este vorba de modul in care Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare emite (sau nu) ordinul de acordare a titlurilor didactice la facultatile de litere (de conferentiar si profesor) in urma concursurilor. Eu socot ca in conditiile in care aceeasi comisie emite ordin de acordare a titlurilor didactice unor mediocritati timisorene, am tot dreptul sa ma simt jignit pentru faptul ca altora li s-a confirmat gradul didactic si mie nu. Sint convins ca se mai afla si altii in aceeasi situatie. Adaugati si faptul ca, totusi, am 20 de ani de activitate didactica, chiar daca jumatate la o scoala general (si asta nu din vina mea), am luat doctoratul cu Papahagi si Ciocarlie in comisie, am publicat doua carti de exegeza si un curs la editura Brumar pe principii moderne (cu antologie pentru seminar si cu aplicatii pe textul literar); de asemenea sint dispus oricind sa-mi fie evaluata prestatia didactica prin investigarea studentilor.
In concluzie, amintita Comisie functioneaza resentimentar si politic sub comanda lui Eugen Simion si prin ocultarea lui Manolescu, caruia nu i se anunta ziua de sedinta.
Ar mai fi de supus dezbaterii urmatoarele teme care au intrat adinc in capetele de lemn universitar ale multor colegi care se intolesc degeaba cu chestiile alea medievale pe ei.

1. Este sau nu este utila prezenta scriitorului la catedra universitara? Poate (sau nu) sa fie el util in predarea literaturii sau trebuie sa stea vesnic la birtul scriitorilor, la Maricica?
2. Este foarte de dorit o limpezire a ceea ce inseamna publicistica literara si cercetarea literara si de angajat o dezbatere pe aceasta tema. Am impresia ca pentru multe lemnoase academice tot ceea ce este cit de cit nou in idee si original in tratare este pasibil sa treaca drept publicistica. Adica ceva care miroase urit.
3. Ar fi interesant sa raspunda onor membrii Comisiei si secretarii stiintifici de la marile facultati de litere care sint revistele pe care le socot stiintifice, altele decit Limba si literatura.
Parerea mea este ca avem de-a face aici cu o incercare de stopare didactica a celor intrati dupa revolutie in universitati. Eu nu am deocamdata toate datele, de aceea cred ca acestea trebuie cercetate direct de la sursa, adica de la Directia Generala a Invatamintului Superior si de Cercetare Stiintifica. Acolo ar trebui vazut concret cine a fost confirmat pe post si cine nu; cred ca se vor gasi lucruri interesante.

Daniel Vighi