OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Despre dilema lipsei de optiuni
intr-o revista mondena aparuta zilele acestea, un reportaj oripilat despre cotidianul bucurestean era ilustrat cu o fotografie in care se putea vedea un om stind intr-o gaura de canal, privindu-si ciinele ce se afla in fata sa pe strada. Reportajul nu este un caz singular, actiunile de bashing sn.t. criticare acuzatoare, amenintatoaret la adresa Romaniei fiind la moda. De ce oare?

Avind pretentia de a fi unicul reprezen-tant al intregii Europe, UE si-a creat o problema mai mare decit se credea pina acum. Faptul de a pune semnul de egalitate intre Uniunea Europeana si Europa a generat surprinzator de multe consecinte pentru Occident. Dat fiind ca nu exista un al doilea proiect european, UE nu este obligata doar sa se extinda in afara limitelor Occidentului, stabilite initial prin Tratatul de la Roma din 1957, ci este pusa din ce in ce mai mult in incurcatura, incercind sa reformuleze conceptul original.

- Un Occident sfios
Dinamica neprevazuta a expansiunii de dupa implozia imperiului sovietic a adus in actualitate problema supraexpansiunii, dar a dus de asemenea la o coliziune severa a conceptiilor initiale despre Europa, si anume, pe scurt, a celor britanice, franceze si germane.
Mai mult ca niciodata, ideea unei zone de comert liber nu se armonizeaza cu cea a unei comunitati statale sau chiar a unui stat federal. Ceea ce apare in discutie in contextul cererii de aderare a Turciei este mai ales incertitudinea legata de ideea care sta la baza Uniunii Europene, incertitudine ce poate avea repercusiuni grave.
Temerile sint evident mai numeroase decit previziunile de viitor. Inconsistenta realizarilor comune a putut fi remarcata cel mai tirziu odata cu dezbaterile din ultimii ani asupra constitutiei, care n-au dus la nici un rezultat si de-a lungul carora nu s-a putut ajunge la un consens in ceea ce priveste bazele istorico-culturale. O autoreprezentare clarificatoare, care ar putea impune astfel anumite limite, este blocata de o gindire corecta din punct de vedere politic, din ce in ce mai mult obligata spre autocenzura. Blocajul provocat astfel apare ca simptomatic atunci cind se adopta un ton voit pozitiv pe temele imigratiei islamice si ale multiculturalitatii, care impiedica invocarea fara echivoc a valorilor europene, asa cum s-a vazut de curind in polemica despre revoltele din zonele periferice ale Parisului.

De fapt, Europa n-ar fi nimic fara filozofia greaca, fara dreptul roman, fara utopia evreiasca, fara Evul Mediu occidental al ora et labora, fara Renastere, Iluminism, secularizare, munca industriala si epoca moderna ce se indoieste de sine, fara un sentiment profund al vietii si al conditiilor generale ce reies de aici pentru libertatea individuala. Din istoria convulsionata a Occidentului s-a nascut, ca rezultatul cel mai important, individul autodeterminat. Acest lucru a fost posibil datorita libertatii de opinie si de actiune, sigurantei legislative si, nu in ultimul rind, egalitatii intre sexe. Tocmai individul liber a fost cel care a putut redescoperi pentru sine spiritul de colectivitate in forma unui etos eficient in plan social, motorul a ceea ce ne place sa numim civil society. Acolo unde altii sint condusi de religie, noi sintem provocati de Constitutie. Cel putin asa ar trebui sa fie.
Cine stie acest lucru nu cunoaste doar posibilitatile intra muros, ci si granitele culturale ale Europei de Apus, asa cum au stiut sa le descrie istoricul polonez Oskar Halecki si colegul sau ungur Jenö Szücs, si anume cele situate de-a lungul vechii granite de la est a protestanto-catolicismului cu ortodoxia.

- Mesajul extinderii
la est
Acum insa, lipsa unui al doilea proiect european a facut necesara integrarea unor zone din afara limitelor de mult stabilite, care corespundeau in mare granitelor estice actuale ale statelor din Europa central-estica. S-a redeschis astfel dilema unei diferente mai vechi, ale carei origini sint inradacinate intr-o lunga poveste. Aceasta incepe cu capacitatea redusa a bisericii estice de a intra in competitie, cu identificarea ei ca loc al originarului, al mitului, cu ideologia ei schismatica. Mesajul sau rigid de orientare dupa liturgie, in timp ce biserica occidentala se dedica disputei privind investitura, a desprins Bizantul de lungul mars catre viitor. Proiectul a murit odata cu caderea Constantinopolului, provocata de osmani in 1453, si cu preluarea ritului ortodox tocmai de Moscova, care era ancorata ideologic si care, intr-o ciudata criza de grandomanie s-a proclamat „a treia Roma“, conferindu-i astfel pretentiei sale de putere un substrat artificial.
Dupa Petru cel Mare, Rusia imperiala a facut, in timp, din noul sau rol un instrument reactionar de conducere, care nu se indrepta doar impotriva lui Napoleon, ci si impotriva Codului lui Napoleon. Atunci este aproape logic ca in secolul al XIX-lea s-a urmarit, prin conceptul de panslavism, asimilarea popoarelor slave infratite si s-a inventat dreptul de trecere prin strimtoarea Dardanele la Marea Neagra. Toate acestea nu au dus la mare lucru. in final, in Europa de est si de sud-est acestea au dus la o blocare prelungita a accesului la progresul Occidentului.

- Kosovo Polje
si Hotel Lux
Faptul ca Balcanii si estul Europei n-au putut prelua deloc sau doar limitat dezvoltarea Occidentului nu se datoreaza doar mentalitatii de statornicie ortodoxa, ci si dominatiei turce de-a lungul secolelor, dupa dezastrul crestin din 1389 de la Kosovo Polje, si izolarii staliniste de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
in largi zone ale acestei regiuni, ca si in actualele tari in curs de aderare, Romania si Bulgaria, bolsevismul si numerosii sai actori din hotelul moscovit pentru exilati, Lux, au continuat sa joace in multe privinte rolul otomanilor. Atit in Imperiul otoman cit si in cel tarist si in succesorul sau bolsevic, desprinderea de Occident se datoreaza respingerii individualizarii si a conditiei liberale si sociale legate de aceasta. Sincronizarea cu Occidentul se limiteaza in ambele foste imperii, atit in Rusia postsovietica cit si in Turcia kemalistica, la o elita ce apare in mod dramatic si ale carei prime trairi in modernitate, flirtul cu cazinoul din Baden-Baden si cu ghiseul bancar din Geneva, nu au putut stirbi convingerea ca iobagia este folositoare. Privita din Europa carolingiana, aceasta problema constituie nucleul ex-teritorialitatii Rusiei si a Turciei.

Dupa retragerea otomanilor si prabusirea imperiului sovietic, periferiile europene din Est si Sud-Est se afla in fata unei decizii hotaritoare, care li se pare, probabil, o fatalitate. Ele sint martorii unei Uniuni Europene in ascensiune, vad o Rusie sub Putin care se arata din nou, in mod limpede, adepta autocratiei si care suprima libertatea de opinie prin asasinate comandate si vad duplicitatea Turciei, in care doar statul este secular, dar nu si societatea. Astfel, tarile din periferia estica aproape ca nu au de ales, singura lor optiune raminind Occidentul.
Dinamica la care a ajuns procesul de extindere faciliteaza tendinta lor de adaptare superficiala corespunzatoare, cum s-a putut constata cu usurinta la dezbaterile recente privind transpunerea legilor UE in Bulgaria si Romania. Multiplele discrepante dintre conditiile existente in nucleul UE si cele din tarile candidate la aderare ascund din ce in ce mai mult pericolul unor dezechilibre nu doar sociale, ci si economice, fiindca tarile in curs de aderare vor suporta cu greu socul integrarii. Acest lucru s-a putut vedea de curind la Budapesta, in cazul revoltelor stirnite de afirmatiile controversate ale premierului Gyurcsany.

Noile tari membre incearca sa-si depaseasca dilema, cel putin pentru moment, prin atragerea de investitii, nu in ultimul rind cu ajutorul unor modele originale de impozitare, ceea ce dauneaza sistemelor financiare complexe ale vechilor tari membre. Conflictele de interese din interiorul Uniunii Europene sint in crestere.
- Hotline EU
in prezent, UE este responsabila pentru orice si pentru toti. I se atribuie intreaga problematica privind stabilitatea in Balcanii de Vest, inclusiv problemele de nerezolvat, precum problema albaneza, cu proiectul pilot Kosovo, si ideea precara a unui stat bosniac. Dar, daca s-ar urmari macar un echilibru provizoriu in vestul balcanic, fara sa se tina cont de optiunile militare, atunci ar trebui acceptata si Croatia in UE. in plus, trebuie gasit un rol nou pentru fosta forta regionala, Serbia. Acesti primi pasi ar crea un prim cadru civil in jurul interiorului haotic al fostului spatiu iugoslav.

Se prefigureaza o alta problema datorita actualei consolidari autocrate a Rusiei, care urmareste restabilirea unor relatii rituale imperiale cu tarile invecinate, asa cum s-a putut observa clar iarna trecuta in cazul crizei de gaz din Ucraina. Si Ucraina este parte a unei a doua Europe virtuale, insa doar din punct de vedere istorico-cultural, ca si Bielorusia, legata indisolubil de Moscova.
Ce se intimpla, insa, daca in aceste tari si, in plus, in Republica Moldova – care la vremea respectiva a fost desprinsa de Romania in urma nazuintelor tariste si staliniste –, se vor impune in timp tendintele politice provestice? Ce se va intimpla in astfel de conditii cu Georgia, care se afla intr-o disputa continua cu Rusia? Cel ce se va ocupa de Ucraina preia instantaneu intreaga problematica a zonei Marii Negre, inclusiv Caucazul. Uniunea Europeana devine astfel instanta care aranjeaza piesele unui joc de domino.

Preluarea de catre Moscova a unui rol de conducere, care sa fie acceptat de intreaga lume ca o rezolvare a dilemei, ar fi posibila numai in cazul unei reale reforme sociale rusesti. Dar se pare ca aceasta a esuat si astfel fostul imperiu ramine un factor imprevizibil, iar o a doua Europa, a Estului, a ortodoxiei, ramine un spatiu nesigur, in care Occidentul naiv – care este, in plus, dependent de materia prima din Rusia – nu poate rezolva multe.
Cea de a doua Europa risca sa devina un loc al instabilitatii institutionalizate. insa, pentru a-si clarifica in sfirsit rolul, Uniunea Europeana ar trebui sa-si consolideze conceptia ideologica, sa-si stabileasca definitiv granitele si sa intre in relatii judicioase cu vecinii de la periferie. Dupa aderarea Bulgariei, a Romaniei si a Croatiei ar trebui ca, in sfirsit, sa devina obligatoriu principiul conform caruia sint de preferat parteneriatele privilegiate decit acceptarea membrilor fara a fi indeplinite criteriile de aderare.
Traducere de Marina Neacsu