OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Franz Kafka
Opere complete, vol. V. Scrisori catre Felice si corespondenta din perioada logodnei Traducere si note de Mircea Ivanescu, Editura Univers, Bucuresti, 1999, 608 p., f.p.


Stimata cititoare,

Am hotarit sa-ti scriu aceasta scrisoare dupa citeva nopti de insomnie. As dori sa te anunt ca Editura Univers a publicat in sfirsit scrisorile scriitorului Franz Kafka catre logodnica sa, Felice Bauer, o tinara evreica ce locuia la Berlin, pe Immanuelkirchestrasse la numarul 29. Traducatorul cartii, Mircea Ivanescu, isi continua opera de rescriere a unor capodopere ale literaturii universale, dovedindu-ti ca a ramas regele neincoronat al breslei traducatorilor romani.

Nu ride, citeste, te rog, inainte aceste rinduri, tot acest roman epistolar, unde, ca in tragediile antice, dramele au loc in culise. Scena volumului e mult mai mare, alaturi de scrisorile lui Kafka insusi catre Felice existind mai multe fluxuri epistolare in care sint implicati mama scriitorului, prietenul sau Max Brod, Grete Bloch, cea de-a doua figura feminina de care cehul se indragosteste. Probabil ca dumneata ai citit deja nenumarate romane epistolare de dragoste, dar trebuie sa te pregatesc ca scrisorile de dragoste ale lui Franz Kafka sint atipice. Chiar relatia celor doi nu stiu daca poate fi numita dragoste. Cititoarea obisnuita cu romanele romanticilor sa nu-si faca iluzii, intre cei doi se infiripa o dragoste aparte, una strict scripturala, o agonie in doi descrisa numai in interiorul unui flux continuu de scrisori. Volumul din urma al seriei de autor poate fi inteles numai daca va fi pus in relatie cu admirabila Scrisoare catre tata si cu deja aparutul Jurnal, cu care se completeaza intr-un mod fericit.

Initial, cei doi protagonisti se cunosc la Max Brod. In primele scrisori, Kafka noteaza amanunte banale – Felice iese prea putin in oras, cind se intoarce seara tirziu, de la teatru, bate din palme, iar mama acesteia ii deschide poarta. La reprosul Felicei ca ar avea o memorie deficienta, Kafka reia tema in numeroase variatiuni, reproducind, cu o luciditate exacerbata si intr-o notatie fina, cele mai ascunse ginduri sau amanunte aparent insignifiante. Noteaza, de pilda, ca ea purta papucii domnei Brod si o palarie imensa, cu partea de dedesubt alba, isi aminteste consideratiunile ei despre Goethe si faptul ca a declarat ca si-a pierdut umbrela in tren – o adevarata demonstratie de forta a unui mare scriitor. Cu toate acestea, afecteaza o lipsa a memoriei: “Una din suferintele mele este ca nu pot scrie niciodata dintr-o revarsare nimic din ceea ce mi-am ordonat in minte in prealabil. Am si asa o memorie, dar cea mai buna memorie nu m-ar putea ajuta la transcrierea cit mai exacta a unui pasaj cit de scurt, dinainte ideat si gindit, caci in fiecare propozitie sint tranzitii care vor trebui sa ramina in suspensie inaintea transcrierii lor. Iar daca ma asez sa transcriu pasajul pe care l-am fixat astfel dinainte vad doar farime si ma cuprinde lehamitea