OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Alegerile locale au lasat un tablou politic confuz si deconcertant. Spunem acest lucru nu numai pentru ca, in unele judete, jocurile politice se fac in modalitati naucitoare, cu aliante care nu au noima ori sint de-a dreptul contra naturii. S-ar putea prea bine ca definitiile doctrinare sa nu aiba sens la nivel de judet si inca mai putin la nivel de comuna. Sint, totusi, si alte delimitari care, intr-o lume a identitatilor reale, ar trebui sa fie de netrecut, ca, spre exemplu, cele dintre UDMR si PRM, dar care parca nici nu exista in labirintul intereselor locale. Ma rog, o fi existind o logica aparte care guverneaza aranjamentele politice la acest nivel.

La nivel national, ne confruntam cu o dificultate pronuntata de a determina care este directia pe care o indica rezultatul alegerilor locale. Sigur, PDSR-ul a cistigat cele mai multe primarii si numarul cel mai mare de consilieri, urmat de PD si APR. Stinga deci, dar o stinga segmentata si angajata in ostilitati. Dinspre PD au venit unele din cele mai percutante atacuri la adresa PDSR-ului, in termeni preluati chiar de la dreapta intransigenta, ceea ce l-a facut pe prim-vice-presedintele Adrian Nastase sa vorbeasca despre „dezgroparea securii razboiului politic in pregatirea campaniei electorale din toamna“. In ceea ce-l priveste, APR-ul prefera un limbaj mai ponderat, dar si el gaseste necesar sa se delimiteze foarte clar de partidul lui Ion Iliescu. Intr-un interviu acordat Europei Libere zilele trecute, liderul APR, Teodor Melescanu, a asemuit PDSR-ul partidului socialist din Bulgaria, despre care oricine stie ca este chiar fostul partid comunist bulgar rebotezat si reformat. Dl Melescanu si-a exprimat fara ezitare preferinta pentru ofertele liberale ale centrului-dreapta, cind a fost chestionat asupra posibilelor aliante postelectorale, argumentind nu numai ca oferta PDSR-ului este inapta sa raspunda cerintelor actuale ale situatiei din tara, dar si ca inainte de a face o redistribuire de sorginte social-democrata a bogatiei este necesar sa se creeze aceasta bogatie prin politici economice liberale. Fara indoiala ca asemenea delimitari trebuie privite, in primul rind, ca instrumente de lupta electorala, dar ni se pare ca este mai mult in aceste ostilitati, si anume semnalul unei improbabilitati destul de bine conturate inca de pe acum a unei coalitii de stinga dupa alegerile din toamna.

Spre o asemenea concluzie par sa ne conduca si evolutiile din zona centrului-dreapta. Taranistii au suferit severe infringeri in alegerile locale, iar liberalii nu au avut o performanta mult mai remarcabila, decit in sensul cuceririi unei pozitii mai bune in interiorul Conventiei Democrate daca aceasta alianta se va mentine in viata. Si este un „daca“ destul de mare. Soarta Conventiei se va juca, dupa toate probabilitatile, nu in domeniul ideologic si nu in termenii „stoparii neocomunismului“, ci intr-un plan pragmatic, si anume in urma unei analize din care sa rezulte care e sansa mai buna de a obtine mai multe voturi, mergind la alegeri impreuna sau candidind separat. Iar un asemenea calcul ar putea sa fie in detrimentul mentinerii CDR-ului in formatia actuala. Campanii electorale separate pot aduce inclinatii diferite in ceea ce priveste aliantele postelectorale.

O imprejurare care complica mesajul localelor este fragmentarea pronuntata a spectrului politic. Pina acum aveam de-a face cu doua grupari majore – CDR si PDSR, al caror suport electoral se compunea din mai bine de jumatate din electorat si diverse grupari sau partide mai mici, la guvern ori in opozitie. Dupa alegerile locale, rezulta un partid care a obtinut 27 la suta din voturi, urmat de o pleiada de grupari plasate de electorat mult sub performanta PDSR-ului, in general cu mai putin de 8 la suta din voturile exprimate, cu exceptia PD-ului care a intrunit 12 la suta. Daca aceasta fragmentare se mentine si la alegerile generale, capacitatea de guvernare a oricarei coalitii va fi mult redusa chiar si fata de cea a actualei coalitii.

Scrutind viitorul din perspectiva alegerilor locale, combinatiile posibile la guvernare in toamna sint mai multe. Daca adunam procentajele obtinute la alegerile pentru consiliile judetene (care au cea mai mare relevanta in incercarea, hazardata oricum, de a anticipa cum va arata votul din toamna), de CDR (recte taranisti), liberali, PD, APR si UDMR, obtinem un total de peste 40 la suta. Procentaje similare sau usor mai bune in toamna ar putea prea bine sa contureze o majoritate in stare sa asigure o continuitate politica in guvernarea tarii. E o ipoteza. Rezultatul alegerilor generale ar putea sa fie altul decit cel al localelor. In cazul ca este acelasi, PDSR-ul va deveni partidul principal al tarii, caruia i se va incredinta, cel putin intr-o prima faza, crearea guvernului. Va trebui sa caute o coalitie cu care sa guverneze si ca sa o gaseasca va fi obligat sa faca mari concesii.
Localele nu au aproape deloc mesaje clare sau jaloane certe. Iar evolutiile de dupa alegeri contribuie la o relativizare inca mai mare a acelor putine mesaje care au putut fi receptate.

Praga