OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In coparteneriat cu ICR, Festivalul franco-englez de poezie de la Paris, aflat la a 30-a editie, a reunit citeva zeci de poeti, plasticieni si reviste literare din tari diferite in jurul ideii de „sculptura in proza“. Poetii au fost invitati sa scrie poeme plecind de la texte de proza, plasticienii au creat opere grafice plecind de la documente vizuale diverse, iar revistele si-au constituit propriul lor numar despre aceasta tema originala.

Rezultatul este o expozitie cu 300 de piese poetice si vizuale, expuse in salile de la ICR Paris, incepind cu ultima decada a lunii iunie.
„Exista o continuitate a acestui cuplu – poezie, arte vizuale – in istoria artelor, precizeaza Magda Carneci, directorul ICR din Paris. Am organizat eu insami in anii ’80 o expozitie la Bucuresti, cu succes, de poezie si desen. in anii ’90 am incercat sa initiem, in Romania, un festival international de poezie vizuala, impreuna cu plasticiana Marilena Preda Sanc, dar nu s-a finalizat. Iata ca acum imi este dat, la Paris, sa gazduiesc un asemenea fenomen, care-mi este familiar. E o maniera de a provoca obisnuintele noastre vizuale, literare si de a incerca sa tatonam interstitii noi.“

Pornind de la documente vizuale diverse, peisaje urbane, afise publicitare, pagini de jurnal, artisti plastici din toata lumea, printre care 15 romani, si-au sculptat propria viziune intr-un dialog fatis cu opera originara. „Editura Transignum, care exista de zece ani la Paris, s-a asociat acestei initiative“, explica Vanda Mihuleac, coorganizator al expozitiei si director al editurii. „Ideea a fost lansata de Jacques Rancourt, directorul festivalului anglo-francez de poezie, pentru a uni artele plastice cu literatura, intr-un proiect concret. Nu e vorba de ilustratie la un text, ci de o tema de reflectie data scriitorilor si artistilor pentru a imbraca o idee, nu neaparat a realiza o opera.“

in sala de expozitie a ICR din Paris, peretii sint „tapetati“ cu ideile originale ale artistilor sedusi de provocarea temei. Afisul publicitar al unei retele franceze de supermarket infatiseaza un televizor urias, al carui ecran e sustinut de o familie iluminata de zimbet, in fata unui pom de Craciun. Acest banal gest vizual de marketing a fost transfigurat cu luciditate si cruzime ludica de artista franceza Catherine Louineau: noul afis, aproape identic, are, spre deosebire de cel originar, televizorul aprins. Imaginea de pe ecran e cea a unor soldati inarmati, participind la o demonstratie. Titlul, cinic si pertinent, face diferenta: intr-o singura alunecare de privire si de idee, privitorul trece de la Happy Christmas! la Happy War!

Vernisajul a fost precedat de o dezbatere in jurul ideii de „sculpture sur prose“ la care au participat reprezentantii revistelor Poetry Review din Londra, Exit din Montreal, Il Segnale din Milano, Ellipse din Toronto si Contrapunct din Romania. Jacques Rancourt, directorul Festivalului franco-englez de poezie si al revistei La Traductière, a explicat conceptul de „sculptura in proza“, argumentind seriozitatea unui astfel de demers creativ, in ciuda aparentei sale ludice: „E si un mod de a saluta prozatorii, jurnalistii: „«sculpture sur prose» inseamna sa pleci de la un text scris si tiparit, pot fi texte literare, de jurnal sportiv etc., sa faci apoi un poem, dar intr-un fel foarte articulat, riguros: se aleg doar cuvinte din text, in ordinea aparitiei lor, fara a adauga cuvinte exterioare. «Sculpture sur prose» inseamna sa respecti materia textului, asa cum o sculptura respecta fibra lemnului. Pare o joaca, dar e una care a dat poeme adevarate, pline de mister.“ Magda Carneci, poeta si deopotriva istoric si critic de arta, a apreciat productivitatea acestei provocari care nu pleaca de la o idee noua, dar se inscrie in spiritul timpului: „Noi, romanii, am putea sa ne revendicam o preeminenta: Tristan Tzara a inceput prin a decupa cuvinte si a le pune intr-o ordine mai mult sau mai putin aleatorie, dar faptul ca e o idee fertila vine din dimensiunea colaborarii. Se produce o fluidizare a demersului artistic. Lucrul in echipa in jurul unei teme, in cadrul unei retele, pentru un festival sau o revista, produce o alta sinergie. Acesta e spiritul epocii: se merge mai degraba spre o estetica a relationarii decit spre o estetica a obiectului de arta finit. Astazi sint preferate procesele artistice, mai mult decit rezultatele. Acest experiment poetico-vizual se inscrie in tendinta actuala a artei de a-si releva dimensiunea ei sociala, interrelationala, a comunicabilitatii cu celalalt, si nu a afirmarii de sine.

Conteaza mai mult faptul ca faci cu putinta sa existe o empatie emotionala si o intensificare a creativitatii de toate partile, nu numai a ta, ci si a celuilalt.“ Poetul Ioan Vieru, participant la dezbatere ca reprezentant al revistei Contrapunct, a privit cu scepticism acest joc creativ vetust, simptom al unei crize: „Pentru scriitorii romani e ceva déjà-vu. E ceva din umorul englezesc aici, ceea ce are priza la un anumit public. Dar, in dimensiunea culturii occidentale, de valoarea si profunzimea celei franceze, revenirea la o veche idee dovedeste ca aceasta cultura a ajuns dincolo de un final, intr-o agonie. E o provocare foarte interesanta pentru debutanti. E un joc. E un prilej de intilnire foarte placut, dar ca scriitor, ca editor, astept altceva“.
Initiatorul acestei teme, Jacques Rancourt, a recunoscut ca ideea nu e noua, dar ceea ce o salveaza este creativitatea pe care a provocat-o: 81 de poeti de diferite origini si cinci reviste literare au „jucat“ acest joc. in viziunea sa, ludicul e un clenci, o strategie de marketing poetic: „Exista un public pentru poezia contemporana. Dar formula pe care am gasit-o, «sculpture sur prose», este menita sa aduca si un public care se apropie mai intii din curiozitate“.

Expozitia Sculpture sur prose, organizata in coparteneriat cu ICR din Paris, cu revista de poezie si arte vizuale La Traductière si cu editura Transignum din Paris, va ajunge la Bucuresti, pentru zece zile, in septembrie. Gazde temporare vor fi, pe rind, si alte orase din Europa, Canada, Australia. Deocamdata, suprema gazda e Parisul si, mai exact, Institutul Cultural Roman: acesta din urma devine, pe zi ce trece, un centru de neocolit in peisajul suprasaturat de oferte culturale din Paris.
Poetii invitati la aceasta editie a Festivalului franco-englez au fost: David Applefield (SUA), Fiona Sampson (Anglia), Erwann Rougé (Franta), George Szirtes (Anglia), Carole David (Canada), Martin Harrison (Australia), Max Rippon (Guadelupa), Eric Brogniet (Belgia), Fabio Scotto (Italia), Magda Carneci si Ioan Vieru (Romania).
Imagini ale operelor poetice si vizuale expuse la ICR din Paris pot fi vazute pe site-ul http://www.festrad.com.