OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De cite ori traduc un text din limba romana, devin constienta ca traduc de fapt un context cultural. La fel stau lucrurile in cazul oricarui traducator. Un text in limba franceza (sau aramaica, sau chineza) exista pe niste coordonate culturale, iar daca alchimia si logistica actului traducerii sint corespunzatoare, un fior francomorf ajunge cumva sa strabata textul ameroenglez – sau cel putin asa spera traducatorul.

Situatia este cu atit mai delicata in cazul literaturii romane. Se stie foarte bine ca in sensul larg si cit se poate de ne-literar, cultura romana este o terra incognita pentru locuitorul generic al Statelor Unite. in consecinta, traducatorul se confrunta cu misiunea de doua ori dificila de a comunica varii aspecte culturale specifice (inerente in text), aspirind simultan la configurarea unui cititor ideal in limba americana – tentativa care nu e departe de ideea recrutarii unor parinti adoptivi perfecti pentru un copil nascut intr-un cu totul alt spatiu si aclimatizat in cultura spatiului respectiv.

Teza: un roman trebuie sa se insinueze in cititori fara a fi nevoit sa recurga la explicatii. Antiteza: este la fel de adevarat ca americanii citesc literatura britanica si americana secondati de un intreg arsenal livresc, cultural si istoric. Se pot aduce argumente plauzibile si de o parte si de cealalta. S-ar putea ca realismul magic latino-american, care nu necesita adnotari, sa-l fi „rasfatat“ pe cititorul american. Dar cind e vorba de Dostoievski, apelam pentru lectura la un intreg bagaj de note de subsol. Oricare ar fi situatia, mie personal imi vine greu sa-mi stapinesc pornirea de matusica grijulie pe care astfel de chestiuni o stirnesc in mine si sint de parere ca ar fi totusi citeva lucruri cu care eventualilor cititori de literatura romana nu le-ar strica sa fie la curent.

Descriere generala: romanii sint deschisi, prietenosi in societate. Poti afla totul despre interlocutorul tau in primele cinci minute ale conversatiei si se asteapta de la tine ca, la rindul tau, sa faci si tu dezvaluirile de rigoare asupra propriei persoane. Naratiunea anecdotica autorevelatoare este o trasatura distinctiva a contactelor sociale, ceea ce este la fel de valabil la nivel de senator, de taximetrist si de taran. Cel care vine in Romania din afara remarca imediat ca aici exista o tendinta accentuata de a-ti declara atit prezenta, cit si apartenenta (pina la bunici si chiar mai departe), iar aceasta predilectie se combina cu tendinta de a depana amintiri cu voce tare si din abundenta. O petrecere romaneasca tipica nu este un prilej de alimentare a statutului social. Ne cunoastem reciproc rudele si problemele. Oamenii se organizeaza rapid intr-un grup cu valente de intreg. Ar fi nevoie de o carte de antropologie pentru a explica fenomenul, dar istoria nu este straina de crearea acestei situatii. Mentionez aici toate aceste lucruri pentru ca am convingerea ca moravurile si proza sint puse in miscare de unul si acelasi mecanism. Concluzie: Romania este capitala mondiala a povestilor.

Capitala mondiala a povestilor
Din aceasta perspectiva, romanul (si antecedentele sale de la Homer incoace) urmareste progresul unui individ intr-o societate aflata in schimbare – intr-o directie sau alta. Citim, printre altele, pentru a vedea cum se impleteste individul cu reteaua sociala. Elementul de semnificatie sociala participa la ridicarea povestii peste nivelul birfei sau al kitsch-ului. Nu este intimplator, de pilda, ca apogeul romanului britanic coincide cu repudierea valorilor agrariene si crearea industriasilor si a clasei muncitoare. Dickens si Trollope sint fatete ale aceleiasi medalii, iar tematica lor este progresul individului intr-o societate supusa unor transformari sociale tot mai rapide.

Accelerati aceasta transformare dincolo de capacitatea de absorbtie a animalului uman si va veti trezi cu fragmentarea postmoderna. Cu singura diferenta ca, Romania nefiind Marea Britanie, mecanismul transformarilor sociale a functionat aici dupa tipic balcanic.
Ne aflam aici intr-o capitala mondiala a povestilor pentru ca aici este capitala mondiala a schimbarilor de regim. Petrecerea incepe cind romanii ii cuceresc pe daci. in Evul Mediu ii gasim pe romani distribuiti pe suprafata a trei regate: Transilvania, Moldova si Valahia, fiecare confruntindu-se cu adversari de dimensiuni imperiale, respectiv Austro-Ungaria in Vest, Rusia in Est si Turcia in Sud. Istoria romana este prin urmare istoria incercarii de a se sustrage dominatiei imperiilor vecine. Este, de asemenea, istoria printilor romani angajati intr-o actiune de macelarire reciproca in scopul guvernarii spatiilor disponibile. Avem de a face aici cu istoria unor teritorii pierdute si cistigate. Este si istoria pastrarii identitatii culturale, a unificarii finale.

Sa dam citeva date: in 1859 Valahia si Moldova se unifica recurgind la o manevra abila cu iz de cacealma – ambele aleg prin vot acelasi conducator. in 1877 regele Carol cistiga razboiul de independenta impotriva turcilor. intre 1877 si 1914 Romania cunoaste citeva decenii de consolidare si devine un stat modern inregistrind progrese in domeniul industriei, agriculturii, educatiei, precum si o perioada de inflorire a literaturii romane moderne. Sfirsitul Primului Razboi Mondial duce la unirea Transilvaniei cu celelalte provincii romanesti. Romania face uriase progrese economice si culturale in anii premergatori celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar proliferarea fascismului european umbreste peisajul. Basarabia cade sub ocupatie sovietica in iunie 1940, ca urmare a pactului Molotov-Ribbentrop. La 30 august 1940, Dictatul de la Viena retrocedeaza Ungariei o portiune vasta din teritoriul Transilvaniei. Victima a marilor puteri, Romania pierde o treime din suprafata sa. in 1939 izbucneste cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Abandonata de catre aliati, Romania intra in lupta de partea Germaniei pina in 1944, cind, in urma unei insurectii armate, intoarce armele impotriva sa. in 1945 trupele rusesti ocupa practic Romania, unde ramin pina in 1958. La 31 decembrie 1947, Regele Mihai este silit sa abdice. Din acest moment Romania intra in perioada neagra a stalinismului care decapiteaza tara. La toate niveleurile conducerea este amputata. „Elitele“ dispar. Teroarea continua pina in 1965. Moartea lui Gheorghiu-Dej deschide drum pentru Nicolae Ceausescu, care inaugureaza o perioada de relaxare ce avea sa dureze doar sase ani. in 1971 Ceausescu intreprinde o calatorie in China, unde este fascinat de totalitarismul de tip asiatic. Programul sau de constructii si planul sau de reorganizare generala au drept consecinte mutilarea oraselor romanesti, prabusirea economiei in perioada anilor ’80 si impunerea cultului personalitatii in stil nord-coreean. Decembrie 1989: romanii declanseaza singura revolutie singeroasa din Europa de Est.

Consecintele generale la nivel cultural includ:
n o lupta seculara pentru apararea crestinatatii – si a Europei – in fata invaziei din Est a Islamului;
n dezvoltarea unei vieti subterane fata de conducatorii imperiali la inceput si, ulterior, de dictatori;
n sentimentul de a fi cazut intr-o capcana, ceea ce genereaza senzatia comuna ca salvarea vine dintr-o alta lume si nu poate fi gustata decit in acea lume – sau, in cazul suprarealistilor, intr-o lume alternativa;
n eforturi masive de pastrare a identitatii nationale, care cuprind sustinerea latinitatii limbii romane – una dintre probleme fiind pastrarea unei limbi romanice apropiate de latina vorbita de soldatii trupelor cuceritoare intr-o zona predominant slava;

n manifestarea romanismului prin crearea unei limbi bogat idiomatice, a carei spectaculoasa densitate idiomatica sustine, cred, constiinta unei intimitati, a apartenentei la o cultura – asa cum jargonul probeaza afiliatia la un grup. 1
Aceste afirmatii reclama argumente care ar necesita scrierea unor eseuri pentru care nu avem aici nici spatiul, nici timpul necesare.
in ultima instanta, ceea ce conteaza este ca problema romaneasca a fost „cum sa supravietuim“. De multe ori a fost „cum sa nu murim“. Si adesea a fost „cum sa murim“ – prin gasirea unei pozitii spirituale care face din moarte un prieten. in acest context povestea devine echivalentul salvarii pe mai multe planuri. Mai intii exista ca mijloc de pastrare a identitatii colective prin transformarea in lucrari de „folclor“ si arta „culte“, precum si prin transmiterea obisnuita, aproape inconstienta.2 in al doilea rind, aici, ca peste tot, povestea exista ca mod de afirmare a existentei individuale. Cu diferenta ca in Romania spusul povestii are o intensitate sporita.

Povestea explodeaza pur si simplu. intr-un fel sau altul. Cu intensitate maxima. Sub presiune maxima. Literatura si viata genereaza o serie nesfirsita de exemple. Ideea de baza pare a fi: imi amintesc, deci exist. in al treilea rind, povestea se poate manifesta in constiinta romanilor ca „singura modalitate de a scapa“ – dintr-o capcana si nu in sensul din Seherezada. Un exemplu primordial: in balada Miorita, care ocupa un loc sacru in cultura/folclorul/literatura Romaniei, un pastor, aflind de moartea sa iminenta, construieste o minciuna frumoasa (o minciuna „adevarata“) despre un mariaj cosmic, pentru a usura suferinta supravietuitorilor.3
Pina aici, toate bune. Dar cind e vorba de Tanase, ma cuprinde o minunata stare de vertij, un fel de senzatie ametitoare ca totul a fost trecut printr-un dispozitiv devorator – masina de tocat, robot de bucatarie, masa de montaj – alcatuit din toate laolalta in discontinuumul spatio-temporal al acestui loc. in Corpuri de Iluminat/Dark Bodies, Tanase traduce cultura si elementele literare traditionale intr-o zona de improvizatie subiectiva.

Si nu fara motiv. Tanase s-a nascut la Bucuresti, s-a casatorit in timpul studentiei, a absolvit universitatea in 1977, a predat la un liceu din tara timp de un an, la sfirsitul caruia s-a trezit fara loc de munca. „Descoperisem in facultate literatura liberala. Vorbeam destul de liber despre lucrurile astea cu prietenii mei, voiam sa scriu istoria stalinista si cred ca Securitatea a aflat, m-a pus sub observatie, telefoanele mele au fost ascultate, cel putin din 1983 pina in 1989 zi de zi, am avut tot felul de patanii.“4 Marginalizat, cu un dosar care nu-i permitea angajarea, subzistind ca impresar de jazz in lumea subterana a Bucurestiului, a ajuns sa acumuleze un consistent dosar de securitate, fiind pus sub observatia politiei secrete. A reusit sa publice un prim roman, Luxul melancoliei, in 1982, dar cenzura i-a interzis aparitia celui de-al doilea roman, Corpuri de iluminat. A dus, in general, o existenta precara de la o luna la alta. A intrat in joc onoarea literara: „Desi am avut doua carti cenzurate, nu am vrut sa cedez, sa modific, sa tai, asa cum se obisnuia. N-am putut sa fac compromisuri si am tot aminat, in speranta ca se va schimba ceva. Liberalizarea n-a mai venit, a venit direct Revolutia care m-a prins cu doua carti nepublicate“.5 Biografia nu poate explica arta. Numai ca arta traduce mediul vietii si, ca atare, este o traducere directa a culturii traite.

De exemplu: Sandu este protagonistul romanului Corpuri de iluminat. Muzician de jazz, pianist, rocker ocazional, e un tip suferind de o forma acuta de blues. Apare in scena si un tinar personaj de sex feminin. Pia: fata desteapta, nevropata, draguta, sirena bucuresteana, dama bovarizanta si femeie fatala. Are pistrui. Poarta ochelari. Romanul evolueaza in spirale si acumulari. Naratiunea liniara nu face esenta jocului. Nici pe departe. Structura bluesului presupune o revenire. in consecinta, Tanase scrie proza in consonanta cu muzica practicata de protagonistul sau:
„Cit nu improviza, cit se tinea prins in tema bluesului si il repeta sa se intipareasca obsedant in auz, il puteai vedea, concret, cu degetele ca niste lilieci hamesiti zburind razant deasupra claviaturii, lovind rar un diez, o septima ca un tipat. indata ce se apleca putin, incepind sa priveasca corzile incrucisate, intrigat de configuratia acordurilor in ciocanelele ce se iveau rind pe rind, insemna ca s-a desprins si Pia nu mai intelegea nimic. Un fel de miracol agasant il inghitea si ea se simtea singura, ca si cum Sandu ar fi parasit-o, iar asta o teroriza.“  

Acesta este un roman in care impresiile sonore conteaza, alaturi de improvizatii si de intriga corzilor incrucisate.
Amplasat in improvizatii la nivelul limbii, al naratiunii si al comportamentului, Corpuri de iluminat este totusi un roman despre povestile romanesti. in cultura informatorilor, invitatia de a spune o poveste personala corespunde unei invitatii de a-ti adauga citeva pagini bune la dosarul de securitate. Situatie tipica: Sandu iese din apartament: „Pe palier o intilneste pe Madam Elvira de la trei, grasa fardata oxigenata urca rasuflind greu.“ Mentioneaza ca merge la un concert, la care Elvira raspunde: „Si ce concert, daca nu sint indiscreta? N-am vazut nici un afis, la radio nimic. Dai un recital de pian? Ah, mata cinti jazz, mi-a zis dom’ Fainus. Se interesa cum te descurci, din ce traiesti, daca primesti vizite, cind vii, cind pleci.“ – intreaga discutie fiind presarata cu povesti despre viata amoroasa a lui Madam Elvira si cu o invitatie insistenta la masa.

O simpla discutie – un program de actiune – degenereaza intr-o partida de vorbarie culminind cu o ironica reverenta la adresa regimului:
„Eh, sa incepem dar conciliabulele, caci astazi e o zi fasta, domnilor, am planuri mari, vom colinda orasele, vom impinzi zidurile cu afise, vom stringe multimile in stadioane, vom cistia, domnilor, caci, domnilor, banii misca lumea. Oferim marfa noastra extra, citeva clipe de uitare de sine platitorilor onesti. Pretutindeni unde dai de o existenta cenusie vei gasi bani pentru inscenari si placeri ieftine, la indemina omului simplu pe care-l iubim atit si ii sacrificam talent, dragoste, energie, idealuri, ingenunchem la picioarele lui si-i cerem iertare cu capul plecat in tarina. il vom sluji pina cind Dumnezeu ne va inchide contul si ne va lua printre fericiti. Cred ca sinteti in asentimentul meu, doresc sa proclam, intre aceste instrumente sofisticate, ca nu vom uita nicicind menirea noastra  de a aduce o raza de lumina intre palmele batatorite ale lucratorilor, dactilografelor, soldatilor... de acord, tinerii mei prieteni, sint convins ca ne vom intelege si ne va lega un sentiment fratern. Eh, dupa introducere, sa trecem la afaceri.“

Disociind oamenii, destramind o cultura
Ceea ce este si mai rau, in scopul intinderii unor curse, cind cade pe miini diabolice, povestea devine un mijloc de exprimare a minciunii. Intram aici intr-o situatie noua. Povestea a devenit o cale de a disocia oamenii, de a destrama o cultura.
Doar declasatii mai au acces la poveste ca mijloc de coeziune a grupului:
„Unu scoate sticla de votca de sub giaca si o trece lui Ovi, Ovi lui Lefter, lui Sandu, lui Relu, apare si Felix, si eu un git. ii prinde noaptea in sala de repetitii facind planuri, infierbintati, amintindu-si show-uri vechi, necazuri cu sculele care se defectau cind  era antrenul in toi, cu sefuleti locali, cu bilete nevindute. Cu birfe din lumea lor. Muzicanti, impresari, balerine, directori de teatre, fani, soferi, hamali si restul, o lume-ntreaga cu legile si figurile ei... Vestea plecarii, repetitiilor, aparitiilor ii anima, ii facea deodata vobareti, nu mai aveau casa. Se innoptase si ei tot cu magul in surdina vomitind bluesuri, rockuri intre mici lumini clipind magic la mixer... Se stiau bine, aveau aceleasi obiceiuri, manii, gusturi. erau singuri, esuasera in afacerea asta alungati de prin birouri. Era ceva provizoriu care tinea o viata. Nu duceau existenta oarecare a altora, dimpotriva, mereu li se intimpla ceva. Nu erau siguri de ziua de miine, si asta ii facea sa fie atit de nestapiniti, orgoliosi.“ 

Personajele sint prinse intr-o capcana, atit politic cit si metafizic. Aceasta este semnificatia capitolului tradus care insoteste acest eseu. Cum s-a mai spus, „nicicind n-ai sa stii ce ti se intimpla, de nu cumva zeii cei rabdatori te privesc si te-au harazit pieirii“. Visul mioritic al unui cosmos benign a disparut. Orbecaim intr-un univers gnostic, papusi ale unor zei la fel de orbi. De aici si drama centrala a capitolului doi: Sandu si Pia se refugiaza in adapostul tipic romanesc – universul alternativ al povestii frumoase. De data asta, insa, nu functioneaza. Nu este destul. Aceasta este tragedia lor.
Asa deci. Corpuri de iluminat este un blues romanesc in nota joasa. Dar e mai mult decit atit. Este international. Este joycean. Original. Apropo de Joyce: o opera a interiorului, scrisa (in exil si deci) din exterior, Ulysses reprezinta implinirea supremei dorinte a lui Stefan Dedalus: sa plece in strainatate si sa dea o forma constiintei necreate a neamului sau. in cazul lui Tanase avem de-a face cu un fel de exil intern – o exterioritate scrisa din interior. Aici nu ne mai aflam in interiorul unei povesti, ci in cu totul alt spatiu. „Romanul care ne provoaca interesul – scrie Julio Cortazar – nu este cel care pune personajele intr-o anumita situatie, ci mai degraba cel care pune situatia in personaje. Prin acest procedeu, ele inceteaza de a mai fi personaje si devin persoane. Se produce un fel de extrapolare prin care ies din pagina sa intimpine cititorul, sau ii intimpina cititorul pe ei. K., personajul lui Kafka, poarta acelasi nume cu cititorul sau si invers.“6 Trecem astfel dincolo de literatura, intrind in viata. Altfel spus, literatura dilata: capcana unuia devine capcana noastra, a tuturor.

––––––––––––––
1. Conform unei ipoteze care ar putea fi explorata la infinit, caracterul limbii romane este determinat nu numai de izolare ci si de nevoia coerentei de grup, care confera un caracter domestic, familial, precum si o anume dulceata unor vaste arii ale spatiului lingvistic.
2. De exemplu: pe cind tancurile rusesti erau prezente in tara, intr-o perioada cind se faceau eforturi de suprimare a caracterului national prin delatinizarea aspectului alfabetului romanesc, la Pitesti, unde a copilarit sotul meu, nu departe de faimoasa inchisoare stalinista de „reeducare“, copiii se jucau in mod frecvent de-a dacii si romanii sau de-a cowboy-ii si indienii pe strada fara a-si atrage reprosuri. Un lucru atit de evident incit nu era nevoie de o inteligenta iesita din comun pentru a-l observa: naratiunea in actiune refacea secventele esentiale ale fondarii identitatii romane prin amestecul a doua popoare intr-o zona in care se ciocneau imperii disputindu-si pozitii strategice si resurse naturale.

3. Balada, constind dintr-o conversatie cu o oaie inzestrata cu darul vorbirii, are o frumusete aparte si nu este nici pe departe comica desi, de ce sa nu o recunoastem, ar putea produce aceasta impresie cititorului de limba engleza. Redau un fragment din traducerea lui W.D. Snodgrass, pentru ca cititorul de limba engleza sa-si poata face o imagine asupra ideii de baza a baladei: Say I could not tarry,/I have gone to marry/A princess – my bride/Is the whole world’s pride. /At my wedding, tell/How a bright star fell,/Sun and moon came down/ To hold my bridal crown,/Firs and maple trees /Were my guests; my priests/Were the mountains high; fiddlers, birds that fly,/All birds of the sky;/Torchlights, stars on high./But if you see there,/Should you meet somewhere,/My old mother, little, /With her white wool girdle, /Eyes with their tears flowing,/ Over the plains going, /Asking one and all,/Saying to them all, /’Who has ever known,/Who has seen my own /Shepherd fine to see,/Slim as a willow tree,/With his dear face, bright/As the milk-foam, white,/His small moustache, right /As the young wheat’s ear, /With his hair so dear,/Like plumes of the crow/Little eyes that glow/Like the ripe black sloe?’/ Ewe-lamb, small and pretty,/ For her sake have pity, /Let it just be said/I have gone to wed/A princess most noble/There on Heaven’s doorsill./To that mother, old,/Let it not be told/That a star fell, bright,/For my bridal night;/Firs and maple trees/ Were my guests, priests/Were the mountainshigh;/ Fiddlers, birds that fly,/All birds of the sky; /Torchlights, stars on high.
4. Stelian Tanase: Sint un om liber. Interviu realizat de Rodica Nicolae si publicat in revista Cariere, August 28, 2003; www.cariereonline.ro
5. CV-ul post ’89 al lui Tanase mentioneaza, printre altele, ca autorul este eseist, scenarist si istoric, ministru, profesor de stiinte politice, membru al societatii Woodrow Wilson si moderator de talk show.
6. Hopscotch, traducerea in limba engleza: Gregory Rabassa, Random House, 1967.

Traducere de Florin Bican