OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Primul joc first-person a fost celebrul Wolfenstein. Aici, jucatorul trebuia sa se confrunte cu armata germana care nu tolera nici unui intrus vizitarea HQ-ului. Placerea uciderii adversarilor era o senzatie care facea ca jucatorul sa-si petreaca ore intregi in fata calculatorului. Felul pozitiv in care a fost receptionat acest joc a facut ca multi producatori sa-si directioneze resursele spre dezvoltarea acestui gen. Astfel a urmat la scurt timp seria Doom care a avut un succes enorm datorita, in principal, jucabilitatii si al feeling-ului oferit, dar si a posibilitatii de a lupta impotriva unor adversari umani. Atit diversificarea armelor cit si complexitatea decorurilor au atras din ce in ce mai multi fani. Dupa aceste doua jocuri a urmat hit-ul anului in vremea aceea, scos de catre id Software – Quake I, care valorifica foarte mult jocul multiplayer, facind ca fanii genului sa nu se mai dezlipeasca de calculator.

3D action-ul ajunsese deja un gen foarte important in comunitatea gamerilor. Conceptia de multiplayer a luat o amploare aproape de neimaginat cu cel de-al doilea joc al seriei Quake II, care la ora aceea era cel mai bun joc al anului, pozitie pe care si-a pastrat-o mult timp. De aici incolo foarte multi producatori de jocuri au lansat pe piata clone, incercind sa profite fara prea mari batai de cap de succesul genului. Cele mai bune dintre acestea si care merita mentionate sint seria Hexen si Duke Nukem. Mai tirziu aveau sa apara doua jocuri importante ale acestui gen, ceea ce va face ca fanii Quake sa se mai imputineze: si anume Unreal si ceva mai tirziu extraordinarul Half Life, care a oferit atit un single-player de exceptie cit si un multiplayer deosebit. Half Life a fost unul dintre cele mai bune jocuri realizate vreodata in acest domeniu. In sfirsit, in ultimul an au aparut doua jocuri care inca isi disputa suprematia in domeniu, si anume cel de-al treilea joc din seria Quake si Unreal Tournament. Grafica acestora este pur si simplu uimitoare si nu se poate sa nu fi impresionat de efectele armelor din ce in ce mai infricosatoare si mai futuriste, lucru de altfel foarte apreciat de comunitatea fanilor.

Parintele RTS-urilor a fost Dune 2, unde la lupta pentru Arrakis a celor doua mari case – Atreizii si Harkonenii – (exact ca in romanul SF cu acelasi nume) s-au adaugat Ordosii, niste foatre buni spioni. Razboiul nu este unul strict militar ci si economic, astfel gestiunea cit mai buna a resurselor adaugata la priceperea in conducerea unitatilor de lupta asigura reusita. Prima capodopera a casei de jocuri Blizzard, seria Warcraft, a facut ca raspindirea strategiilor in timp real sa fie asigurata. Multiplayer-ul a fost unul forte in cazul acestui gen, varietatea gindirii umane asigurind inclestari deosebit de spectaculoase si o gama larga de abordari. O alta serie celebra de RTS-uri a fost Command &Conquer, realizata de cei de la Westwood Studios, aceiasi care au realizat si Dune 2-ul. Pe cind actiunea din Warcraft se petrecea in era medievala, cea din C &C este legata de prezent. C &C Red Alert a fost un joc bazat pe invadarea Europei de catre puternica Rusie si pe rezistenta aliatilor. Aceste serii remarcabile au fost continuate in a doua jumatate a anului ’97 de catre celebrul triumvirat care facea legea in sali de de jocuri in retea: Age of Empires, Total Anihilation si Dark Reign.

Fiecare din aceste jocuri a adus ceva nou: astfel Dark Reign a venit cu un control deosebit al comportamentului unitatilor (optiuni avansate de genul: agressive behaviour sau avoid ennemy), fiecare unitate stiind cu exactitate ce are de facut, control pe care nici un joc nu a mai putut sa-l realizeze atit de bine; Total Anihilation (jocul cu cel mai mare numar de unitati din istoria RTS-urilor) a reusit sa ofere o diversitate foarte mare a celor doua rase – arm si core – atit in ce priveste unitatile terestre cit si pe cele aeriene sau maritime. Poate singurul minus al lui TA a fost grafica bazata pe voxeli care ingreuna mult procesorul. In AOE, triburi nomade isi disputau suprematia pe uscat si pe mare in epocile de pina la caderea Imperiului Roman. Fiecare dintre aceste mari jocuri au avut cite un sequel (TA Kingdoms, DR 2 si AOE 2 – Age of Kings), care nu au reusit insa sa aiba succesul predecesorilor. Mai merita mentionat si War Incorporation, care a adus elemente noi RTS-ului prin customizarea fiecarei unitati in parte si prin componenta economico-bursiera unica in acest domeniu. Dar cei de la Blizzard au venit apoi in martie ’98 cu jocul cel mai reusit in acest domeniu si anume Starcraft-ul, joc care este recunoscut ca un lider incontestabil in domeniu si care inca se mai bucura de un succes enorm. Cele trei rase aflate in conflict si anume terran-ii, protoss-ii si zerg-ii sint atit de bine realizate incit abordarea fiecareia trebuie sa fie total diferita. De asemenea jucabilitatea si interfata usor de stapinit constituie puncte forte ale acestui joc. Strategiile post-Starcraft, ca Dune 2000, C &C Tiberian Sun si altele, nu au reusit sa il detroneze din top. In acest peisaj s-a impus prin originalitate si seria Dungeon Keeper a celor de la Bullfrog, venind cu o abordare diferita fata de cele clasice. Mai trebuie mentionate strategiile stelare, unde au facut istorie Homeworld si Star Trek Armada.

Simulatoarele sint un gen important si foarte variat. Exista simulatoare spatiale, simulatoare sportive (de fotbal, de hochei, de baschet, de golf sau criket etc.), simulatoare auto, de motociclete, de avioane, mai nou simulatoare de trenuri, simulatoare gen Sim…
Istoria simurilor spatiale a inceput o data cu X-Wing din seria StarWars si a continuat cu altele din ce in ce mai bune d.p.d.v. grafic, totul culminind cu Forsaken, care a fost cu adevarat un joc de referinta. O serie binecunoscuta in acest domeniu este Wing Commander, care avea un story-line bine gindit. In general, acest gen a fost apreciat datorita universului vast in care se desfasoara, un univers in care mai sint posibile si mici erori de pilotare fara consecinte prea grave. Generatia noua de simulatoare este apreciata in principal datorita graficii de ultima ora de care beneficiaza. Dintre acestea merita mentionate: Terminus, Tachyon, Privateer 2, Starlancer. Un alt capitol al simulatoarelor spatiale a fost acela legat de un alt film de succes: Star Trek. De asemenea, un simulator aparte a fost Sub-Culture, care se desfasoara in lumea acvatica.
Dintre simulatoarele de avioane trebuie mentionate Dog Fight, seria F22 – una dintre cele mai bune din acest domeniu – si, nu in ultimul rind celebrul, Falcon 4.0.
Simulatoarele economice sint celebrele SimCity si nu in ultimul rind seria Roller Coaster Tycoon, primele abordind constructia unui oras iar cel de-al doilea a unei retele de cai ferate. De curind a fost lansat The Sims, care este un simulator de… viata. Jucatorul trebuie sa managerieze existenta de zi cu zi a unor oameni virtuali, le programeaza relatiile cu familia sau cu vecinii, ii poate ucide prin infometare sau in incendii, ii poate izola sau transforma in persoane foarte populare.

Simulatoarele sportive au fost apreciate o data cu aparitia pe aceasta piata a firmei Electronic Arts. Au urmat serii celebre precum FIFA, iar dupa fiecare competitie fotbalistica majora era lansat cite un joc nou, cum ar fi WorldCup 98 sau mai recentul Euro 2000. EA a realizat si seria simulatoarelor de fotbal american intitulata Madden. Baschetul nord-american este bine reprezentat prin NBA, iar hocheiul prin NHL.
O categorie importanta o reprezinta simurile auto. Printre primele a fost F1GP2, un simulator de formula unu facut de Microprose. A urmat best-seller-ul Need for Speed realizat de EA, care cuprinde NFS1, NFS2, NFS2 Special Edition, NFS3, NFS High Stakes si, ultimul produs, NFS 2000 Porsche Edition. Avansul in materie de motoare grafice si de tehnologii de renderizate este evident de la un joc al seriei la altul. Acum au devenit o realitate transferul de masa in momentul frinarii sau la curbe, reflexia luminii pe capota masinii, coeficientii de frecare cu asfaltul in functie de umiditatea soselei…
O alta serie de succes a reprezentat-o Carmageddon in care violenta atingea cote maxime, victoria putind fi obtinuta si prin suprimarea adversarilor.

Unul dintre primele RPG-uri a fost Diablo I, realizat de Blizzard, joc care a atras o multime de fani. Actiunea se petrece in satucul Tristam, unde ultimul reprezentant al Horadrimului Cain the Elder iti incredinteaza misiunea de a salva orasul de puterea malefica a lui Diablo, lordul terorii care a pus stapinire pe biserica si creeaza o serie de monstri din ce in ce mai infricosatori pe care va trebui sa ii dobori inainte sa te lupti cu el insusi. Poti cumpara sau vinde item-urile pe care le gasesti in drumul spre Diabo pe o piata virtuala. Punctul forte l-a reprezentat rejucabilitatea cu personajele disponibile (warrior, rogue si sorcerer).
O alta serie celebra este Fallout, unde actiunea se petrece intr-o perioada din viitor, armele fiind, evident, mai futuriste. Fallout 2 a fost in top multa vreme, dar neavind multiplayer nu a avut nici succesul lui Diablo.
Apreciata a fost si seria Jagged Alliance, unde este vorba de mercenari actionind in misiuni top secret, dar neavind nici el multiplayer nu a avut succes mare. O clona de Diablo il reprezinta Nox. Cu toate ca a aparut recent, Diablo 2 este de departe cel mai bun joc al genului excelind nu numai prin feeling ci si prin grafica sau rejucabilitate mare. Compexitatea item-urilor sau diversitatea vrajilor celor cinci personaje: barbarul, amazoana, paladinul, vrajitoarea si necromancerul, fiecare avind vraji specifice, cit si multitudinea de monstri care mai de care mai ciudati si mai inspaimintatori nu pot decit sa te faca sa joci aceasta capodopera care de departe reprezinta jocul anului 2000.

Lipsa de spatiu ne impiedica sa facem mai mult decit o simpla enumerare, si aceea incompleta, a titlurilor care au facut istoria diferitelor genuri de jocuri pe computer. Au ramas pe afara strategiile pe ture, quest-urile, god-game-urile si, lucru la care tineam, o scurta trecere in revista a adevaratelor inceputuri: preistoria sau jocurile pe Spectrum. Poate altadata…