OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Se făcea odată că pe o insulă virgină acostase o corabie cu mateloţi procurori. Era în timpul căpităniei unui marinar destoinic, care ştia să navigheze în ape tulburi. Într-una dintre plecările pe mare, cînd pe acasă mulţi huhurezi şi dobitoace trăncăneau despre bogăţiile familiei sale, cel poreclit Il Comandante s-a făcut că nu vede desantul supuşilor săi în pădurea deasă, plină de capcane, a Naşului. Mai atent cu rechinii, a lăsat echipajului său dreptul de a se juca pe mal cu plevuşca. Această poveste nu e de cînd e lumea, e nouă şi aparţine ca-nonului ştiut. Respectă sintagma „de n-ar fi, nu s-ar povesti“ şi se desfăşoară la zi, pe toate canalele media şi e fără sfîrşit. Nu e departe, e aproape de noi, prin locuri bănuite. Duşmanii săi din Amiralitate caută să-l schimbe, şi de asta face orice să provoace spectacol. E un bun scenarist, a învăţat de mic că acolo unde nu-i conflict nu e poveste. Şi aşa se explică episodul „Penescu&arbitri“, dintr-un lungmetraj ce va dura nu cît Tînăr şi neliniştit, doar atît cît e nevoie. Dar cu sfîrşit în toamna electorală. Aţi ghicit insula? E sediul FRF, o instituţie autodeclarată deasupra legii. Vă mai amintiţi, probabil, momentele în care starostele acestei organizaţii se lăuda că singura sa obedienţă este faţă de FIFA, uitînd că funcţionează pe bazele legii româneşti.

 

Dacă procurorii au descins în sediul FRF nu este doar un semn pentru comisia de arbitri. Sigur că, dacă o serie de oameni au fost arestaţi, înseamnă că există probe incriminatorii. Mulţi iubitori ai sportului cu balonul rotund s-au aşteptat mai puţin ca buba să pleznească de la Piteşti sau din comisia de arbitri. Aceştia sînt doar nişte jaloane. Adevărata ţintă trebuie să fie Mircea Sandu, pe care nu-l poţi acuza de trafic de termopane şi nu-l poţi duce la stîlpul infamiei pentru acuzaţii de doi bani şi restul piuliţe, pentru că – nu-i aşa? –, nu doar cele cîteva zeci de mii de euro au viciat frumuseţea sportului rege. La noi, în fotbal, nu e numai o criză de sistem, ci dictatura unui clan, iar despotul din fruntea federaţiei trebuie înlăturat, fie prin revoluţie de catifea, fie pus sub acuzare de înaltă trădare. Nu e prea mult. Starostele blaturilor de odinioară, cel cunoscut ca mare vînzător de meciuri pe vremea cînd activa la Sportul Studenţesc, e şi ipocrit. Acum se pronunţă împotriva acestei maniere de a acţiona. „Las-o jos!“ – scria, zilele trecute, Tolontan. Nu de manierism se face vinovat Naşul, ci de crimă împotriva ideii de sportivitate. Această sequoia ciocolatie, din stirpea amazoniană a Rahovei, are rădăcini adînci, e puternic ancorată şi nu poate fi ridicată cu o simplă formalitate, numită mandat. E nevoie de mult mai mult. De un portbagaj de acuzaţii.

 

Mircea Sandu e rechinul de care are nevoie Traian Băsescu să-şi mai amelioreze suflul sistolic electoral. Dacă strategii de taină i-au făcut preşedintelui un calendar, arestarea Naşului ar spori încrederea în instituţiile statului, deci, implicit, şi în cea mai înaltă funcţie în stat. Nimeni nu va sta să răsfoiască prevederile Constituţiei. Majoritatea iubitorilor de fotbal i-ar spune lui Băsescu „săru’mîna“. Cînd pădurea e plină de licheni, nu dobori copacii, şi asta se ştie prea bine în toată lumea, extirpi răul de la rădăcină.

 

Liche(n)eua trebuie extirpată, spre sănătatea spaţiului de tumbe al necuvîntătoarelor. Nimic nu inhibă mai bine pornirile anarhice decît o lume a sportului mai curată. În fotbal, se depun patimi, energii şi multă furie. La acest zeu se închină mulţi credincioşi. Ar fi păcat să nu se lovească doi iepuri dintr-una. Să se abată atenţia de la criza economică prin ridicarea muşuroiului din Casa numită a Fotbalului şi să satisfacă dorinţa de schimbare din fotbalul românesc. Şi nu e greu. Probe sînt cît carul. De la vînzarea lui Răducioiu pe seminţe pînă la eşecul de treflă al lui Piţi, calea se măsoară în ani (întuneric) pentru Mircea Sandu. Şi aşa Poli, iubirea mea, ar fi răzbunată. Mai trebuie să amintesc cum i-au fost furate Timişoarei cele şase puncte de către tatăl „Ralucăi ce trage cocaaaaină“? Mai trebuie să probăm nedreptăţile din sportul rege? E timpul ca în ograda din Vasile Şerbănică să se facă aşteptata curăţenie de primăvară.