Acţiunea de protest împotriva sechestrului forţat asupra
imobilului şi a patrimoniului Editurii Curtea veche, care a funcţionat, în
deplină legalitate, mai bine de 10 ani, în clădirea de pe Arhitect Ion Mincu,
nr. 11, a fost iniţiată miercuri, 21 iulie, printr-un flash mob, în faţa
sediului. Joi, 22 iulie, editura a organizat o întîlnire pentru împărţirea de
cărţi susţinătorilor, dar şi simplilor trecători, iar luni, 26 iulie, a avut
loc o conferinţă de presă, desfăşurată la Ministerul Culturii, în prezenţa
ministrului Kelemen Hunor, cu participarea lui Iren Arsene şi Grigore Arsene,
precum şi a altor membri ai editurii.
Organizarea acestei conferinţe a dovedit, în mod clar,
susţinerea ministrului arătată Editurii Curtea veche, afirmînd că s-a creat o
situaţie inadmisibilă pentru o ţară membră a Uniunii Europene. Pentru a nu
exista nici o nelămurire în privinţa evenimentelor care au dus la
imposibilitatea editurii de a-şi desfăşura activitatea, Iren Arsene, director
al editurii, a prezentat, concis, momentele-cheie din perioada 17 iulie pînă în
prezent: declaraţia, pe propria răspundere, a lui Alexandru Schalli, că
imobilul în care îşi desfăşura activitatea editura este părăsit, fapt urmat de
pătrunderea, în curtea editurii, a unor gardieni de la Civis Pază SRL, în
dimineaţa zilei de 17 iulie, trimişi de Alexandru Schalli; constatarea, abia
luni, 19 iulie, de către Secţia 2 de Poliţie, că paza instalată este ilegală,
firmei fiindu-i ridicată autorizaţia de pază. „Noi am crezut că este momentul
reintrării în normalitate, dar ne-am înşelat amarnic. Angajaţii Civis Pază au
predat imobilul în grija altor indivizi, care aveau aceeaşi misiune, aceea de a
ne ţine departe de sediul nostru. Aceştia nu mai purtau uniforme, erau mai
violenţi şi erau însoţiţi de Alexandru Schalli şi de un reprezentant al
biroului de avocatură Stoica. Încercarea noastră de a intra în editură s-a
soldat cu îmbrînceala mea“, afirmă Iren Arsene.
Şi Iren Arsene, şi Grigore Arsene au accentuat starea
deplorabilă a sistemului judiciar din România, care a dus, nesurprinzător, la
raportul negativ pe justiţie, recent primit de Statul român de la Comisia
Europeană. În opinia lui Iren Arsene, „nu este numai o ofensă adusă unei
instituţii private de cultură, dar mai ales un atentat la însăşi ideea de
justiţie în România. [...] Ceea ce s-a întîmplat la Editura Curtea veche
dovedeşte nu doar că lucruri infinit de grave sînt posibile în România, ci că
ea nu este, pur şi simplu, un stat de drept decît cu numele. România este un
stat captiv, un stat confiscat de aceste grupuri, care, cu complicitatea sau
doar pasivitatea vinovată a celor care scriu pe vehicule «Siguranţă şi
încredere», fac legea. [...] În Occident, cînd eşti în primejdie, te îndrepţi,
firesc, spre primul om în uniformă. Un om al legii, în altă parte, cînd îi
prezinţi necazul tău, deschide textul legii, caută, din reflex, paragraful care
să îi permită să te apere, dacă ai fost victima unei agresiuni. În România, un
om al legii caută în mod reflex paragraful care să îi permită să nu facă
nimic“.
Publicăm mai departe cîteva fragmente din conferinţa comună
de presă susţinută de Kelemen Hunor, de Iren Arsene şi de Grigore Arsene şi
două interviuri, în exclusivitate, cu Doina Jela şi Iren Arsene, înregistrate
la flash mob-ul de miercuri, 21 iulie.
Kelemen HUNOR:
„Ministerul Culturii trebuie să fie solidar cu Editura Curtea veche“
„Ceea ce i se întîmplă de mai bine de o săptămînă acestei
edituri importante din România este ciudat şi inacceptabil. Îmi exprim
solidaritatea cu membrii editurii şi ţin să precizez că nu pun în discuţie o
hotărîre a Justiţiei, lucruri care par sau nu par a fi în regulă, dar un singur
lucru nu poate fi acceptat: patrimoniul editurii să fie sechestrat,
calculatoarele, serverele, manuscrisele. Eu aş vrea ca orice instituţie să
înţeleagă faptul că nu poţi sechestra patrimoniul unei instituţii de cultură,
indiferent dacă este privată sau publică. Şi prin organizarea acestei conferinţe
de presă la Ministerul Culturii, am vrut să îmi arăt solidaritatea cu Editura
Curtea veche.
Primul pas a fost să vorbim cu domnul Blaga, l-am rugat să
urgenteze procedurile şi ne-am propus, de asemenea, să vorbim cu domnul
ministru Predoiu, urmează să discutăm şi cu el. Dar, Ministerul Culturii,
fiindcă nu are atribuţii în acest domeniu, nu are ce să facă mai mult decît
presiune asupra instituţiilor abilitate.
Este obligaţia morală de a fi solidari cu o editură
prestigioasă, cu oameni care, de peste un deceniu, sînt pe piaţa cărţii din
România şi au dat dovadă de o muncă serioasă şi de foarte bună calitate.
Ministerul Culturii nu are cum să ancheteze, cum să îi evacueze pe cei care au
intrat ilegal. Ar fi trebuit ca Justiţia, Procuratura să intervină foarte
repede, într-un termen rezonabil de cîteva zile, nu de luni. Nu poţi să
sechestrezi un patrimoniu care nu-ţi aparţine, aşa ceva nu este admisibil
într-un stat membru al Uniunii Europene şi într-un stat de drept.
Casa a fost scoasă de pe lista de patrimoniu mai demult,
acum 5, 6 ani, dar, indiferent că este sau nu monument, nu schimbă situaţia
conflictului cu o persoană fizică sau cu o societate, sau cu o firmă de pază.“
Grigore ARSENE:
„A-ţi face «dreptate» singur, la adăpostul legii“
„Ceea ce se întîmplă este o dovadă clară că sistemul nostru
judiciar e plin de găuri, de pete albe. Ni s-a spus că nu este primul caz, dar
sigur că, aici, avînd de-a face cu o instituţie publică relativ cunoscută,
lucrurile au ieşit la suprafaţă. Aşa ceva se întîmplă frecvent, şi asta din
cauză că cel care-o face ştie foarte bine că nu va păţi nimic. A-ţi face
«dreptate» singur, la adăpostul legii, este unul dintre cele mai nocive lucruri
care se pot întîmpla într-o societate europeană. Sînt nenumărate astfel de
exemple, sînt unele notorii, care, anul trecut, au ţinut, o vreme, topul
ştirilor, de genul «pînă să îmi găsească cineva maşina, mă duc eu şi
rezolv...». Tot aşa, o mulţime de oameni de «bună-credinţă» m-au sfătuit
acelaşi lucru: «nu găseşti şi tu nişte tipi mai musculoşi să-i dai p-ăia
afară?». Cam aşa lucrează Statul român. Oamenii pe care noi îi plătim din greu,
din impozitele noastre mărite şi strînse cu mare acribie de Fisc, aşa ne împart
dreptatea.
În prima fază, au fost doi poliţişti tinerei, care au spus
că au şase luni vechime, şi s-au chinuit să legitimeze acele persoane şdin
curtea edituriiţ. Le-am spus că sînt şase, ei au legitimat doi, ceilalţi «s-au
ascuns, probabil, după colţ». Aşa ne-au ajutat poliţiştii.
Un sprijin extraordinar l-am avut însă din partea oamenilor
care sînt de aceeaşi parte a baricadei cu noi: intelectualii, reprezentanţii
culturii, viceprim-ministrul Marko Bella, toţi autorii noştri din ţară şi
străinătate.
60 de oameni lucrează în condiţii eroice, acasă, încercînd
să scaneze cărţile care erau acolo şi să respecte nişte contracte. Toate
lucrurile familiei noastre sînt acolo.“
Schalli Alexandru nu comentează
Luni, 26 iulie, în cursul serii, Ovidiu Şimonca a avut un
scurt dialog telefonic cu Schalli Alexandru. Acesta a precizat revistei
Observator cultural că „nu poate“ şi „nu vrea“ să facă nici un comentariu. La insistenţele noastre, Schalli
Alexandru a spus că, atunci cînd va considera necesar, va face precizări.
Doina JELA:
„România este confiscată de infractori“
A existat o justificare legală pentru sechestrul pus asupra
imobilului din Arhitect Mincu nr. 11 şi pentru prezenţa oamenilor de pază în
curtea editurii?
Nu a fost nici o justificare, ei ne-au explicat că sînt
reprezentanţii unei firme de pază, care a încheiat un contract cu un anume
Alexandru Schalli, care trăieşte în Germania, să îi protejeze proprietatea.
Această casă e o casă pe care proprietara, la un moment dat, cu ani în urmă, a
donat-o Primăriei. Primăria a închiriat-o Editurii Curtea veche, ulterior a
apărut un presupus proprietar, care se află în proces cu Primăria. Rezultatul
procesului nu s-a decis încă, urmînd să fie încă o înfăţişare în decembrie.
Înainte de a aştepta rezultatul acestui proces, Alexandru Schalli a tocmit o
firmă de pază să intre în curtea editurii şi să o blocheze. Iniţial, am zis că
scopul era să ne forţeze plecarea, numai că, două zile mai tîrziu, luni, la
două noaptea, un grup şi mai mare din această firmă de pază a intrat şi a
forţat şi uşile, au intrat în editură, peste patrimoniul editurii, peste toate
lucrările în curs, pe care editura trebuia să le trimită la tipar azi, mîine.
Poliţia a fost sesizată şi a spus că nu a constatat nici o spargere – Poliţia e
aici, la 200 de metri –, Procuratura a spus că poate să dea un rezultat doar în
septembrie, Judecătoria sectorului 1 n-a făcut nimic şi funcţionarii
ministeriali la care s-a făcut apel au povestit cîte o păţanie privată perfect
similară cu a noastră şi au arătat totala înţelegere umană pentru ce ni se
întîmplă şi totala neputinţă instituţională de a face ceva.
Se ascunde altceva în spatele acestei acţiuni?
Dedesubturile acestui caz sînt următoarele: aceasta e o casă
care a fost de patrimoniu, adică de neatins de către proprietari şi de oricine
altcineva. Proprietarul însă a vîndut-o şi cei care au cumpărat-o vor să facă
aici ceva mult mai rentabil decît o casă de patrimoniu. Această casă trebuie să
dispară, la fel cum a dispărut o altă casă, aflată la 50 de metri de aici, a
dispărut într-o noapte, dar asta s-a întîmplat pentru că acolo nu locuia
nimeni, pe cînd aici, fiind o instituţie, au trebuit să intervină în forţă,
infracţional. S-a comis o violare de domiciliu.
De ce nu vi se permite recuperarea documentelor şi a
materialelor?
Pentru că se ignoră în totalitate legea, lor li s-a cerut să
facă ceva, şi asta fac, înainte de a primi noi ordine.
Ce soluţie credeţi că există pentru salvarea editurii?
Nu cred că e nici o soluţie decît ca societatea civilă,
oamenii din România să se trezească. Dacă nu realizează că România este
confiscată de infractori, ţara va deveni de nelocuit.
Iren ARSENE:
„În acest moment, editura nu are viitor“
Iniţial, Alexandru Schalli a pretins că această casă este
părăsită. De ce a fost acceptată această declaraţie?
Poliţia ar trebui să ştie ce se întîmplă în proximitatea ei
şi, dacă nu ştie – deşi noi locuiam aici de 20 de ani –, ar trebui să vină şi
să verifice.
Acesta este punctul original, de aici a pornit tot abuzul.
Poliţia a acceptat această declaraţie, deşi ştia că este falsă.
Cum explicaţi această decizie?
Asta înseamnă influenţă, asta înseamnă mafie, şpagă, abuz.
S-a întîmplat asta pentru că s-a dorit să se susţină un abuz, nu să se rezolve.
Eu cred că s-a întîmplat aşa ceva şi pentru că există un interes foarte
important pentru imobiliare: alături s-a mai dărîmat o casă, în spate s-au
construit blocuri etc.
Care este viitorul editurii?
În acest moment, editura nu are viitor, ea nu funcţionează,
nu poate să-şi onoreze comenzile, nu poate să accepte manuscrise, nici măcar nu
poate să-şi plătească propriile ei datorii la bancă, nu poate să facă măcar o
activitate financiară, dacă n-o face pe cea culturală. Viitorul ei depinde de
statul de drept din România.
Cum s-a desfăşurat ultima întîlnire cu Schalli?
Luni noaptea, pe 19 iulie, cînd am vrut să îl întreb ce
face, m-a îmbrîncit şi m-a lovit, de faţă cu Poliţia, în faţa porţii.
Vad ca Observatorul Cultural este singura revista interesata de acest subiect. Dilema Veche n-a auzit nimic de ocuparea editurii. Mi se pare trist raspunsul inexistent al intelectualilor de renume (HRP, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, N Manolescu s.m.a)
Revista "22", Curtea veche si VideanuAna Maria - Vineri, 30 Iulie 2010, 16:38
Nici in revista "22" n-a fost nimic! Ei sunt prea ocupati, ca sa mai aiba timp sa trimita un reporter la Curtea veche. Sunt prea ocupati cu "minunatul" ministru Adrian Videanu, care ne-a spus ca avem un "guvern perfect", apoi a rectificat, cica ar fi fost ironic. Nu credeti ca acesti ministri fac cam multe ironii?