OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pornografia este o ramura stilistica a realismului. Parcursul pornografiei de la stadiul de subiect tabu, imoral, la acela de tendinta majora aduce din nou in prim-plan cultul pentru fizic, pentru corporal.
O pictura XXX, la fel ca un film XXX, nu are timp pentru a prezenta povestea personajelor: cum s-au cunoscut; ce au facut inainte; ce vor face dupa; ci prezinta in cascada acte sexuale.
Mecanismul actului sexual are putine de povestit, important este sexul si aproape deloc povestea. Desfasurarea artistica a lui Dumitru Gorzo vizeaza un realism fara naratiune, insa cu multe interjectii, gesturi si expresii corporale.
Ce a ramas de redescoperit frumos intr-un nud din secolul XXI, dupa un indelung proces istoric de pierdere a aparentei, a iluziei transparentei jocului erotic, daca nu exhibarea realista a organelor sexuale? Dumitru Gorzo redescopera eroticul in varianta hard, transformind vizualul in libido.
Cum arata reprezentarea picturala a unor „nuduri“ in actul sexual? Cuplurile neutre, fara identitate, sint surprinse in actul sexual, inregistrate si redate frust. Interpretarea trebuie sa-i apartina spectatorului/voyeur-ului. Sexul capata persona-litatea pierduta de personaje. Fantezia erotica incepe de la interpretarea artistica a nuditatii explicite, a sexului oral, anal ori sado-masochist etc. pictate de Dumitru Gorzo.
Gasesc folositoare o analiza plastica a unei astfel de lucrari, inchipuindu-ma la examenul de admitere la Universitatea de Arta, punindu-mi singur intrebarile stereotipe:

Ce a vrut sa reprezinte artistul Dumitru Gorzo?

Iubirea in secolul XXI, masurata in centimetri de erectie si numar de orgasme.

Compozitional, cromatic?

Este o compozitie sandwich, dinamica, deschisa si un amestec de registre cromatice: personaje monocrome in contextul unor fundaluri alcatuite din armonia complementarelor sau invers…

Alti artisti care se inscriu in acelasi curent: Suzana Dan, Elian, Alexandru Radvan.

Privite alaturi de lucrarile lui Dumitru Gorzo, compozitiile Suzanei Dan folosesc cu rol de semne reductii iconografice de organe sexuale. Contextul in care acestea sint amplasate este unul pervers, senzual: phalusuri adincite in perne ori impodobite cu roze, rodii strecurate in anus, decupate pe fonduri de tapete clasice. Un lirism XXX in care organele sexuale sint idolatrizate intr-un context de ceremonie. Viziunea matura a frumosului clasic este viciata de frustetea adevarului reprezentat gol. Estetica este remodelata pentru a incapea gustul pentru „sexul fierbinte“.
Sexul reprezentat in lucrarile lui Dumitru Gorzo incita-excita si provoaca pofta si dorinta fizica. Erosul nu sufera nici o condamnare vizuala, nefiind cenzurat de morala, bun-gust si religie. In peisajul expozitional bintuit inca de restituiri religioase, lucrarile expuse de Dumitru Gorzo arata o pofta animalica de realitate. Si inca ceva: Dumitru Gorzo gaseste calea de a se adresa incisiv consumatorilor de vizual fara limbaje sofisticate, pretentioase. Este, poate, si motivul pentru care lucrarile sale nu au nevoie nici macar de titlu.

__________
Despre frumusetea nudului – Dumitru Gorzo, Galeria H’art; Stiff Life – Dumitru Gorzo si Suzana Dan, Galeria Apollo. Pe coloana din stinga – lucrari de Suzana Dan; pe coloana din dreapta – lucrari de Dumitru Gorzo.

Nota redactiei.
Impotriva expozitiei Suzana Dan-Dumitru Gorzo s-a pronuntat cu vehementa cotidianul Adevarul, in editiile sale din 28 si 29 ianuarie. Mai intii, intr-un articol special, pe prima pagina a ziarului, expozitia e „demascata“ sub titlul Pornografie ordinara in Teatrul National!: „nu cumva sa mergeti cu copiii, chiar daca este un spatiu public si intrarea este libera, deoarece ceea ce veti gasi este pornografie in toata regula“; „se expun lucrari pornografice avind ca numitor comun «Arta» penetrarii. Asa ceva e de competenta «organelor», nu a criticii de arta“ etc. etc. etc. Semneaza Florena Dobrescu.

A doua zi, „cazul“ revine in atentie in editorialul ziarului, semnat de Cristina Modreanu, care se ocupa de tema generica a violentei si a pornografiei de pe micile ecrane si din societate, referindu-se – intre altele – si la „ideea istetilor care si-au intitulat expozitia de la Teatrul National Pornografie“ (expozitia fiind intitulata – de fapt – Stiff Life). Artisticul – indiferent de cota valorica, asupra careia se poate discuta – e din nou condamnat in termeni etici, ca pe vremea proceselor intentate primilor avangardisti.

In editia din 30 ianuarie a Adevarului sint citate si comentate agresiv (fara sa fie repsoduse ca atare) trei replici primite la redactie. Expeditori: Ministerul Culturii, care arata ca Teatrul National n-are nici o implicare, cei doi tineri artisti si producatorul expozitiei. Acesta din urma explica: „Unde cei mai multi oameni familiari cu fenomenul artistic contemporan au reusit sa admire pictura, dna Dobrescu a vazut pornografie. E in mod sigur o orbire de moment… O galerie de arta este un loc al libertatii tematice absolute“…