OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Recent am avut ocazia sa ma plimb gol pusca prin mall-ul bucurestean, nu mai tin minte daca era cel vechi, Plazza ori vreun altul. inainte de aceasta plimbare, am vizitat in sort si descult redactia Gandul, unde am ascultat un post de radio romanesc si am rasfoit ziarul, asezat confortabil pe un scaun.

Din pacate, nu am putut discuta cu nici un redactor: fie erau ascunsi in sala de sedinte, fie pe teren... Sau poate dormeau, fiindca am omis sa precizez ca vizita mea a avut loc la 1 noaptea. Da, cred ca acesta este motivul pentru care toata redactia era pustie – ora tirzie. Dupa portia de cultura, mall si lectura presei, am decis sa merg pe o plaja insorita si sa ma relaxez intins confortabil pe nisip. M-am teleportat in Miami si am nimerit pe un ponton, unde era ceva animatie. Cu acest mod de calatorie eram deja obisnuit, insa am fost surprins de faptul ca pot sa ma plimb linistit pe sub apa, fara sa mai am probleme de respiratie. Pret de citeva minute m-am plimbat pe sub apele oceanului si am admirat flora si fauna. Nu m-am temut de existenta vreunui pericol pentru ca teleportarea functioneaza excelent si sub apa.

Gaaby Bonetto nu are bani
La iesire, inainte de a ma tolani pe plaja, am sesizat ca lui Gaaby Bonetto ii era sete si i se facuse si putin foame. Am revenit pe faleza si am incercat sa iau un suc si un hotdog. Problema era ca nu aveam nici un ban in buzunar, iar multimea de produse primite gratis fie in mall, fie in drum spre redactia Gandul nu tineau de foame si nici nu puteau fi valorificate. Asa ca am revenit in zona mall-ului, unde descoperisem ca se puteau face niste bani, ce-i drept putini, din constructii. Nici nu era greu: tot ce trebuia sa fac pentru citiva lindeni (mondeda din Second Life) era sa tin o galeata cu vopsea in mina, ajutind-o astfel pe fata-vopsitor.
Cu cit petreceam mai mult timp cu galeata la brat, cu atit cistigam mai multi bani...

Second Life – personaj ca alter ego
Toate acestea se intimpla real, minut cu minut... in lumea virtuala Second Life. As spune ca este inspaimintator de real: Second Life nu este un simplu joc, si nici o joaca, ci un mod alternativ de viata pentru milioane de semeni de pe planeta. Personajul-avatar pe care si-l creeaza este un alter ego autentic, iar daca acesta intimpina probleme, omul in carne si oase sufera si el. Va veti intreba, probabil, ce necazuri ar putea fi intr-o lume virtuala, unde poti merge pe sub apa, poti cadea fara consecinte de la inaltime etc. in primul rind, poti fi respins de un alt personaj, controlat de o alta fiinta umana. Poti fi respins la interviul pentru un job virtual – care aduce bani virtuali, lindeni, cu care poti cumpara o multime de lucruri virtuale si cu care, in final, iti construiesti un statut in Second Life. Apoi, avatarul incearca sa-si faureasca o viata privata, dar si aici poate inregistra esecuri, la fel ca in viata reala. Ar fi multe de scris pe marginea paralelismului dintre lumea reala si Second Life, insa cred ca exemplele date anterior sint elocvente.

Second Life e un univers real
Second Life nu este doar o alternativa la lumea reala. Este un alt univers real prin elementele si marcile constitutive: intilnim tot soiul de comunitati „umane“, interactionam cu marci cunoscute, citim ziare identificabile in mediul de zi cu zi. Si, la fel ca in lumea reala, avem nevoie de bani si ii putem cistiga prin munca. Iar o alta varianta este cursul valutar care intermediaza contactul dintre universul palpabil si cel din pixeli. Adica putem cumpara cu cardul pe care avem lei lindeni, moneda oficiala in Second Life. Aici iarasi voi povesti niste ciudatenii. Exista oameni care toaca o multime de bani munciti in viata off-line pentru a-si cumpara haine virtuale sau chiar... parfumuri! Ce-i drept, o tinuta ingrijita ajuta la cucerirea unui alt avatar sau, de ce nu, face o impresie buna la job-ul virtual – alta metoda de a cistiga lindeni.

Viol virtual pedepsit in lumea reala?
Chiar daca pina in acest punct al articolului v-ati amuzat pe seama celor scrise, trebuie sa stiti ca faptele din lumea virtuala ar putea avea consecinte in cea reala.
Voi cita dintr-un artiol publicat recent in Cotidianul, pe marginea urmarilor unui viol virtual:

„Violul virtual este la fel de traumatizant ca si cel real, cel putin la nivel emotional. Aceasta este concluzia specialistilor care au devenit brusc interesati de aceasta problema dupa ce, luna trecuta, doua cotidiene belgiene au scris despre investigatia politiei din Bruxelles asupra unui caz de viol in jocul virtual Second Life. Curtea din Bruxelles colaboreaza la acest caz cu departamentul de Computer Crime al Politiei de Stat belgiene, dupa ce avatarul unui utilizator belgian a fost violat cu brutalitate. Dezbaterile asupra cadrului juridic in care se plaseaza o astfel de infractiune (daca este o infractiune) sint inca deschise. Este clar ca formele de activitate on-line fortata, fie ca vorbim despre text, video, replici ostile sau prea prietenoase, sint numeroase.
Specialistii spun ca o astfel de experienta este, intr-adevar, traumatizanta si lasa urme. iti pierzi increderea in tine, in siguranta pe care ti-o poate oferi propria camera, spatiul despre care credeai ca este perfect sigur, increderea in retea, in platforma, in comunitatea virtuala si chiar in sex.“
Pentru moment ma opresc aici cu povestile din Second Life. Sper sa ramina o simpla experienta si sa nu devin prizonierul cyber-spatiului.

ovidiu_draghia@yahoo.com