OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ a lansat un prim număr dintr-o revistă dedicată studiilor despre Holocaust, avîndu-l ca director pe Mihai E. Ionescu, pe George Voicu în calitate de redactor-şef, pe Alexandru Florian, redactor-şef adjunct, şi pe Sorana Munteanu, secretar de redacţie. Colegiul editorial reuneşte nume precum Andrew Baker, Radu Ioanid, Norman Manea, Paul Shapiro, Serge Klarsfeld, Mihai Dinu Gheorghiu, Raphael Vago, Armin Heinen, William Totok, Victor Esenasky, Viorel Achim, Lya Benjamin, Mihail E. Ionescu, Andrei Pippidi, Cristian Pîrvulescu, Liviu Rotman, Michael Shafir.

„O premieră în spaţiul publicisticii ştiinţifice“, aşa cum se precizează în textul iniţial de prezentare a programului, „La început de drum“, revista îşi propune să aducă în prim-planul lumii culturale rezultatele cercetărilor realizate de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ în privinţa situaţiei tragice a evreilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în România. Este precizat faptul că, deşi cercetarea în această direcţie nu a lipsit, se simte nevoia asigurării „unei consecvenţe şi congruenţe a cercetării ştiinţifice în sectorul de referinţă şi deopotrivă dinamizarea acesteia prin lansarea şi întreţinerea unei dezbateri fertile şi generatoare de noi direcţii de cercetare“. O altă intenţie a acestei reviste este de a găzdui, în paginile sale, rezultate privind studierea materialului documentar, din arhivele naţionale, despre Holocaustul din România. Proiectul se doreşte a fi, de asemenea, relevant şi pe plan internaţional, iniţiatorii revistei subliniind că, deşi există centre de cercetare şi reviste de profil cunoscute în plan internaţional, este nevoie de „o corelare în plan naţional a rezultatelor cercetării dezvoltate în domeniu“.

Atrăgînd atenţia asupra faptului că Holocaustul este adesea contestat, existînd chiar semne că acesta ar putea fi repetat, noua revistă susţine o amplificare a cercetării în domeniu, propunîndu-şi să devină şi o „tribună educaţională în plan naţional în domeniul de referinţă“. Astfel, introducerea cursurilor despre Holocaust, atît în învăţămîntul preuniversitar, cît şi universitar, este văzută ca o necesitate.

Revista nu se rezumă la a prezenta fenomenul asupririi evreilor în trecut, ci se anunţă a fi şi un instrument activ a observării manifestărilor actuale de antisemitism, văzînd în combaterea antisemitismului un obiectiv esenţial.

Structura primului număr trasează secţiuni variate, ce oferă abordări pluridisciplinare asupra Holocaustului şi a statutului evreilor: „Studii despre Holocaust“, „Studii despre antisemitism“, „Impactul Holocaustului“, „Perspective de analiză“, „In Memoriam“ (capitol dedicat lui Jean Ancel, 1939-2008), „Recenzii“ şi „Addenda“ (conţinînd raportul de activitate pe anul 2006).

Părerea că despre Holocaust s-a vorbit atît de mult, încît reacţia provocată nu mai este cea dorită, impactul nemaifiind atît de puternic, este frecvent întîlnită. Ca un răspuns la această credinţă, un articol precum cel al lui Alexandru Florian, „Evreii din România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: o problemă de cultură şi conştiinţă civică“, aduce în discuţie o nouă perspectivă, propunînd trei variante de analiză a fenomenului: rolul avut de evrei în modernizarea României, reorientarea atenţiei către perioada octombrie 1942-august 1944 şi „studiul represiunii criminale a puterii comuniste“. Acelaşi articol arată că, dincolo de a se şti suficient despre Holocaust, în urma unui sondaj de opinie realizat în 2007, se poate ajunge la concluzia că „este probabil ca ceva mai mult de 1/3 dintre cetăţenii României, în vîrstă de 15 ani şi peste, să-şi reprezinte corect drama Holocaustului“. Pornind de la o serie de exemple, cum ar fi evitarea termenilor de „Holocaust“ şi „Pogrom“ în Dicţionarul de istorie a României (coordonat de Stan Stoica, Editura Meronia, 2007) sau prezentarea dramei evreilor într-o manieră „edulcorată“ în Istoria României în date (ediţia a II-a, Editura Enciclopedică, 2007), autorul articolului demonstrează că imaginea despre Holocaustul din România este încă neclară, justificînd intenţia de a relansa „chestiunea actualităţii studiilor şi învăţării Holocaustului evreilor din România în rigorile ştiinţei istoriei“. Alternativa oferită de noua publicaţie este o istorie „care derivă din înlănţuirea unor fapte, fenomene, instituţii şi practici produse de o relaţie politică asimetrică, aceea dintre responsabili, victime şi martori“.

Revista nou editată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ este o publicaţie bine-venită în spaţiul cultural românesc, relansînd, pe o linie academică, pluridisciplinară, un aspect ce pare a nu-şi fi epuizat încă resursele. Este nevoie de o abordare a Holocaustului din România dintr-o perspectivă eliberată de clişee şi de mituri. Să sperăm că revista Holocaust. Studii şi cercetări va contribui la clarificarea unor aspecte supuse încă denaturărilor şi mistificărilor.

Silvia DUMITRACHE

Holocaust. Studii şi cercetări,

vol. I, nr.1/2009

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“